3,256 matches
-
care cărțile se răsfoiesc de la sine, trebuie doar să pui degetul la pagina care te interesează. Morților însă trebuie nu doar să le ștergi urmele, ci și urmele celor care le-au călcat pe urme. Nu mai e destul să răsfoiești cartea în bibliotecă, trebuie să afli și lista cititorilor ei. Iacob al lui Zevedei privi în gol. — Nu-mi place să vorbim așa... — Nici mie. Nu-mi place să vorbesc despre morți în vreun fel. E vina voastră că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajungă numai veioza. Nu trebuie să faci asta, poți închiria cuiva. N-am bani să-ți plătesc... — Nu-i mare lucru. Și, pe urmă, n-aș suporta ideea ca un străin să locuiască printre lucrurile lui. Poate că, dacă îi răsfoiești cărțile și hârtiile, ai să dai peste numele de care ai nevoie. În plus, s-ar putea să plec pentru o vreme și atunci îmi trebuie cineva în care să am încredere, ca să aibă grijă de toată casa. — Să pleci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
subiect, în loc de predicat, urmează două puncte. Numele, două puncte. Prenumele, două puncte. Locul nașterii, așijderea. Și, mai ales, nu există atribute sub forma adjectivelor. Adjectivele sunt un mod de a lămuri ; or, aici lucrurile sunt deja lămurite. Polițistul din prezent răsfoia un buletin vechi, cu coperți de culoarea șobolanului, fără verbe și adjective, căci nu mai poți îndrepta nimic din ceea ce ți s-a dat, iar grade de comparație nu există, de vreme ce pe acest scaun, ca la interogatoriu, ești singur, izolat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la interogatoriu, ești singur, izolat de restul lumii. Acest buletin de format vechi era chiar mai greu de citit decât cartonul lucios pe care polițistul dinainte îl răsucise pe ambele părți. Ca dovadă că, în cele din urmă, după ce îl răsfoise de câteva ori, ca să se convingă că a înțeles bine, întrebă : — Numele ăsta, Avădanei Pavel, vă spune ceva ? Rada se gândi câteva clipe, ca și cum ar fi răscolit, în grabă, prin niște sertare. — N-am auzit niciodată de el. — Zice că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la ferestrele apartamentului dumneavoastră... O să trebuiască să-i dăm drumul, pentru atâta nu-l putem ține, nu e interzis să stai pe bancă în fața unei scări de bloc. Nu e cu orar, ca la bătutul covoarelor. Numai că... Terminase de răsfoit. Puse buletinul pe masă, acoperindu-l cu palma. Numai să nu vă treziți iar cu el pe-acolo... Am mai văzut cazuri de-astea... Cum spuneți... zise Rada. — Nu pare periculos. Ne-am uitat prin lucrurile lui, i-am golit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auzeau de parcă ar fi stat cu capul în apă și tot așa vedeau luminile frânte, obiectele mai mari și mișcându-se cu încetinitorul. Se închideau, uneori, ca o carte cu paginile în oglindă, devenind unul, alteori se deschideau și se răsfoiau. Atunci plămânii li se înmulțeau, fiecare avea dorința de a trage din rărunchi aburii chimicalei de culoarea aurului. Visau acum, mergând săltat, ca pe o planetă mică și găunoasă. Bâjbâiau ținând de aceeași sacoșă, ca de toartele unei amfore, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le mai și scurtez, știi, cu y. — Avem în calendar vreo sfântă cu numele Beatrice ? se miră Maca. — Nu e din calendarul ortodox. E dintre sfinții catolici. Acolo sunt mai multe nume din astea. Maca își scoase carnețelul și îl răsfoi, deși știa că nu va găsi nimic despre asta. Se gândi cât mai are de trudit până să completeze blagoslovelile pe capetele tuturor sfinților. Se așeză lângă ea, îi simți mirosul amestecat de alcool și nădușeală. — Cum de n-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
una ca asta ? se miră Maca. Doar ne-a citit de atâtea ori. Mai ceva ca un om mare... Coropciuc arătă spre cartea pe care fetița o lăsase pe scaun. Era groasă, cu coperți zdrențuite. Jenică o deschise și o răsfoi. Ridică privirile spre ceilalți, nedumerit. — E o carte de bucate ! spuse, fără să-și creadă ochilor, și de aceea le-o întinse și lor. Am văzut eu că nu prea întoarce paginile, spuse Tili. — Poate să-și spună poveștile și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Giovanni Papini. 1924 Debutează în critică la revista "Roma", condusă de Ramiro Ortiz. Este profesor provizoriu la liceul "C. Diaconovici-Loga" din Timișoara. Bursier al Școlii Române din Roma, condusă de Vasile Pîrvan. Aici a cutreierat Roma antică și muzeele, a răsfoit toată biblioteca antico G. Călinescu arheologică din școală, a avut acces la Biblioteca Vaticanului. Audiază cursurile unor specialiști eminenți, ca Adolfo Venturi. Se inițiază în arheologie și arhitectură. 1926 Adevăratul debut poetic, cu poezia de dragoste Nova mihi apparuit Beatrix
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care autentifică. - N-avem nevoie de scrisoare, urmă Expertul, stilul e ceamai bună dovadă. E un tablou autentic, se simte siguranța mâinii, graba de a scăpa de comandă. Expertul deschise un volum de format mare, dintr-un raft, și-l răsfoi înaintea celor de față, insistând asupra portretelor. Era o monografie a lui Ingres cu excelente planșe în culori. Alt bărbat dintre cei patru, om în vârstă, cu mustața tăiată englezește, urmărea cu mare emoție explicațiile criticului, mutîndu-și ochelarii când asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu era de o mare forță a voinței, la nevoie reglementîndu-și existența barbar, avea o curiozitate naivă și pedantă, care-l făcea să răsfoiască tomuri pentru cea mai neserioasă chestiune și să țină corespondență, era îndatoritor și iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote, și de aceea la friptură (grătar eclectic:poulets a la broche
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un avocat care, cum am citit mai pe urmă, umbla cu cuirasă pe sub togă, înconjurat de o ceată de prieteni. Din Homer n-am priceput nimic în școală, abia în urmă, picîndu-mi în mână o traducere franceză în proză și răsfoind-o, mi-am dat seama că Iliada e un fel de poem al faptei și eroii sunt niște dinamici. Dar când ghicești asta, arunci cartea din mână și te lași însuți în voia vieții, fără falsificări. Odată m-am hotărât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cap. lată evenimente și ținute ignorate de Ioanide. Nu știa când Pica se îmbrăcase național, ghici că fusese vreo serbare la școală. Ce făcea Pica la liceu, ce colege avusese, ce gânduri închidea în capul ei arhitectul habar n-avea. Răsfoi cărțile. Una era un manual de literatură franceză pentru curs superior de un profesor pe care îl avusese el. Într-adevăr, pe pagina întîi era semnătura sa pretențioasă cu o mică parafă dedesubtul unei declarații puse după terminarea clasei: Această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cunoașteți broșura împotriva bisericii ridicate de Ioanide? . - Ce broșură? se prefăcea Pomponescu, mai mult din jenădecît din perfidie. . - Serios, n-o cunoașteți? . - Parc-am auzit vag. . - Dați-mi voie să v-o ofer. . Pomponescu lua broșură cu coperta verzuie, o răsfoia cu . aer ambetat de om copleșit de probleme grave și întreba: - Și cam ce spune? . - Veștejește curentul cubist în arhitectură, care rupe cu tradiția noastră națională. . - În general e just, comenta Pomponescu obiectiv, pentru a nu trăda vreun interes; depinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de frunte în noul regim. Toate loviturile posibile de la el le aștepta și, deși nu-l vedea plasat nicăieri, presupunea că după faza de pipăire, formîndu-se guvernul definitiv, Ioanide va milita cu siguranță. Nu asta constituia plictiseala cea mai mare. Răsfoindu-și proiectele, Pomponescu încercă un sentiment de oboseală și descurajare. Proiectele i se păreau banale sau înzorzonate, descoperea în ele cusururi iritante, pe care, dacă ar fi fost mai tânăr, le-ar fi eliminat. Acum nu mai avea entuziasm. Invidia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
etc. Urma o apreciere asupra "minunatelor opere de arhitectură" ale lui Pomponescu, "recunoscute de toată străinătatea ca fiind un avânt nou în ramura clădirii în tradiția noastră veche, motiv pentru care a fost distins cu numeroase decorații". Pomponescu râse amar răsfoind ilarianta broșură, recunoscând totuși că ea cuprindea singurul elogiu deschis și din inimă asupra operei sale. Aceasta fusese soarta lui, să fie adorat de familie și adulat în afară. Numai distincții oficiale și onoruri, niciodată discuție. O suferință penibilă îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foarte rigid. Dimineața, după ce își făcea cu atenție toaleta, intra în sufragerie, îmbrăcat cu îngrijire, bărbierit și pieptănat, făcea ritualele civilități, lua cafeaua cu lapte și schimba câteva cuvinte fără importanță cu cele două femei. Apoi cerea jurnalele și le răsfoia în fața lor. După această operație săruta mâna lui maman și tâmpla lui Mamy și trecea în biroul lui, unde scotea de prin sertare hârtii și însemnări, le citea atent, le clasa, le lega cu șnur subțire, aruncând la coș, mărunțite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
serile în picioare prin saloane, Pomponescu, neavând ce face, se plimba prin odăile ale căror lustruri erau feeric aprinse fără nevoie și se oprea de multe ori în fața rafturilor de cărți din birou, de unde scotea cîte-un volum, pe care îl răsfoia rezemat de dulap. Se purta ca și când în jurul său ar fi fost grupuri mari de persoane, și el, în toiul conversației, ar fi mânuit volumul numai spre a găsi un amănunt util discuției. În fine, scotea o țigară (fuma foarte rar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu ne inspiră sentimentul unui omsuperior și cu atât mai puțin al unui om de geniu. În genere, mari scriitori au eșuat în asemenea tentative, cu excepția lui Balzac în romanul În căutarea absolutului. De altminteri, însuși criticul Călinescu, * Cine a răsfoit publicistica lui G. Călinescu nu poate fi surprins deambiția romancierului; ea e legitimă. Pe o distanță, anterior, de peste un deceniu, Aristarc analizase teoretic cele mai diferite tipuri de intelectuali, în numeroase Cronici ale mizantropului: Despre ratare, Patru moduri, Nu te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atătea ori a clătinat din cap negativ și mi-a aruncat cea mai ascuțită și mortală săgeata de care privirea ei era capabilă. Nu o spunea, dar știam că mă compătimește, pe mine, tovarășul ei la cafeaua de dimineață. Adeseori, răsfoia paginile scrise înainte și față i se umbrea de neliniște. Încerca să se regăsească, să respire fiecare cuvănt întinat de lacrimile șterse pe ascuns, sau să trăiască din prisma celor tăiate cu fervoare. Puteam citi pe chipul ei, intrigarea pe
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
faptului că, pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze. 21 martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a luat ființă. Luăm trenul de 945 către Sibiu. Pe drum, Noica îmi dă să răsfoiesc "Steaua", "Luceafărul", tăieturi din "Le Monde". Pe peronul bucureștean părea impacientat că nu găsește un ziar de astăzi. Îl descopăr mult mai ancorat în realități decât pare. Cutremurul, pe care nu l-a trăit în București, îl preocupă în continuare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva cărți și mai are de citit un capitol conclusiv din Evola. "Nu e bine să lăsați lucrurile să vă treacă prin mână fără să luați din ele esențialul. Dacă nu ai citit o carte și trebuie să o restitui, răsfoiește-o măcar, citește-i primele rânduri și concluzia." A terminat Autobiografia lui Jaspers și ne vorbește despre spiritele iremediabil plate, de tipul lui Jaspers, care poate scrie fără jenă : "Ce frumos e în Italia!". "Un spirit plat rămâne plat și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tendința de a se apropia de izvorul vieții sale. Sper de aceea, domnule, că întorcîndu-vă puțin către eforturile începătoare ale gândirii mele, materializate în lucrarea pe care v-o trimit, nu îmi veți refuza îndrumarea dumneavoastră." Lucrarea, pe care am răsfoit-o, este o suită de microdialoguri de tip socratic purtate în uzină, prin care se încearcă - ce senzație stranie! - o anamnetică scoatere la suprafață a iubirii ascunse în străfundurile ființei umane în configurația ei de aici ("faptul prezenței iubirii în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de limbă). Andrei ne-a citit apoi cele șase pagini scrise în cursul zilei, despre călătoriile în Italia și peisajul ideal. Excelent ca întotdeauna. Însă problema în sine îmi pare să aibă un plafon teoretic fatal. Noica îmi sugerează să răsfoiesc (el tocmai a făcut-o) recent apărutul Șăineanu (Basmele romîne), pentru problema peratologicului (inexistența limitei în spațiu și timp; circulația rapidă de pe un "tărîm" pe altul). Am să mă uit mâine la capitolele de descensio ad Inferos și de ascensiuni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Relu Cioran. Le-am donat însă cu o condiție: cu condiția ca biblioteca să se oblige să transforme în fotocopii microfilmele existente la Biblioteca Academiei ale celorlalte caiete. Și cu condiția ca ele să fie expuse pentru a fi răsfoite, și nu doar scoase la cerere. Iar la conferință le-am spus că dacă am avea țeasta lui Eminescu așa cum au vecinii noștri țeasta lui Lenin, este neîndoielnic că milioane de oameni s-ar perinda să o vadă. Dar noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]