2,809 matches
-
chemare de a ne închina în duh și adevăr. Este timpul să ne dăm seama că, dacă suntem în legătură sinceră cu Dumnezeu în duh și adevăr, primim smerenie, dragoste și bunătate. Toate acestea lucrează asupra sufletului nostru, dar se răsfrâng și asupra aproapelui nostru, în viața societății în care trăim. Dacă ne vom ruga lui Dumnezeu în duh și adevăr, vom reuși să facem o lume în care să domnească Duhul Adevărului, care pretudindeni este și pe toate le plinește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ascultat ne face să auzim glasul lui Dumnezeu și ne îndreaptă inima și privirea spre cerul de unde vine un imn (o rugăciune) de dragoste și de preamărire pentru Dumnezeu. Citind psalmi, simți în sufletul tău măreția lui Dumnezeu, care se răsfrânge în univers ca o binecuvântare dumnezeiască. Psalmul, prin frumusețea și profunzimea ideilor pe care le cuprinde, este una dintre cele mai frumoase rugăciuni, atât pentru lumea Vechiului Testament, cât și pentru cea a Noului Testament. Frumusețea și profunzimea psalmului se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
casă creștină, de comunitate creștină, de viață religioasă și morală. Educația prin exemplul viu este lucrarea cea mai importantă ce se poate face în formarea omului adevărat. învățătura creștină pune accent în educație pe dezvoltarea și desăvârșirea omului, care se răsfrânge în istoria valorilor și în devenirea societății. Pornind de la realitatea cerințelor firești ale copilului, în familie, mama este chemată și are datoria sfântă să aibă cel mai important rol în formarea lui. Cu toată hotărârea și dreptatea putem afirma: căminul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
DRACI, ȚARA UNDE AR VREA SĂ TRĂIASCĂ - MIHAELA MIROIU - Cetățeni postmoderni ai unei țări premoderne. Titlu nietzschean - dincolo de magie și de mistică, dincolo de credințe și de habitudini culturale, direct în fapte, dar nu în orice fapte ci în cele care răsfrâng politicul și eticul deopotrivă. Și nu orice politic, ci cel de la noi, din ultimii ani, adică din primii ani de libertate. Și nu prin orice lentilă ci prin lentila unor etici raționaliste. Cum evoluează cel care locuiește acest spațiu, cel
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu toții și cei care am trecut de 70 de ani știm bine despre ce este vorba sinistra epocă a șefilor, dictatorilor, conducătorilor, Führer-ilor, părinților popoarelor etc. Cunoaștem cu toții ce ravagii au făcut și mai fac încă. Și aceste calamități se răsfrâng și în ordinea spiritului: dogmatism și nivelare spirituală, dominarea și suprimarea spiritului critic personal, depersonalizare și clișee învățate mecanic etc. Toate marile adevăruri le descoperi singur sau nu le descoperi niciodată. N-ai nevoie de nici un ghid, care să-ți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme nu de o generație sau două, ci "stă deasupra timpului", ca o normă etern valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol 71. Eliade diferențiază superstiția, cu caracter supratemporal și în care se răsfrânge intuiția primordială a normelor, a principiilor fundamentale, metafizice (lumină și întuneric, moarte și înviere, centrul, polul etc.) și servește simbolicii și metafizicii - de conceptul de sopravivenze, care are origine "istorică", reprezintă documente referitoare la viața unui grup uman sau la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
s-o acceptăm ca atare. Antinomia aceasta caracterizează tensiunea supremă și chinuitoare, sub imperiul căreia trăiește individul cognitiv"206. 1.5. Sensul paradoxal al culturii. Antinomia ideii de stil Ordinea metafizică paradoxală sub care stă omul la Lucian Blaga se răsfrânge asupra întregii sale manifestări culturale 207. Cultura apare drept rezultatul existenței duble a omului, în orizontul concretului și în cel al misterului. Mai exact, este produsul depășirii condiției de ființă în lume și înaintării în direcția unui "dincolo", al distanțării
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
falduri beznelor,/ umbre l-au înfășurat, gol și sfânt, pe el unul, pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în vedere; nimic nu se expune vizibilului în acest decor scufundat, retras înlăuntrul simțirii. Ceea ce sclipește și își răsfrânge lumina este un început de rostire, ivirea originară a semnificabilului ce strălucește "ca un diamant". Imagine pură și totuși filtrată, învelită în ceea ce este fără imagine, precum lumina înfășurată în umbrele care îi pun în evidență desfășurarea. "Gol și sfânt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orizontul deschis de poemul Cântec de noapte la mare13 deschide la rândul său perspectiva inversă a unei manifestări eclipsate: Toate clopotele bat din fund de mare,/ Toate luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției imediate care nu numai o scoate din vedere, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în abis, închisă în adâncul viziunii. Și atunci tot ceea ce se reflectă în sticla paharului nu mai e lumea a cărei lumină trece prin fereastră pentru a se opri în oglinda care îi întoarce imaginea, ci parcursul oblic, imaginea secundă răsfrântă în refracția ce-i deviază apariția, o adâncește în stofa vizibilului până în pragul neobișnuit al inaparentului începător. Traseu ce înseamnă trecerea prin transparența posibilului spre netrecătorul clipei albe, acolo unde se văd "petale ce pururi palpită în vis". Trupul poetal
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminii lumii și a ochiului pe care ea îl închide: " Închide ochii. Noaptea te binecuvântează./ Închide ochii bine, să vezi adevărat". În fața ochilor închiși nu e nimic de văzut, dar fața schimbată a lumii apare proiectată pe ecranul interior, imagine răsfrântă în transparența adâncului. Cu ochii închiși se vede adevărat, se vede adevărul care se pune în vedere 26. Dacă în ochii deschiși dispariția aparenței lumești se deschide spre "nesfârșitul seninului curat", în ochii închiși apare posibilul imposibilului, al inimaginabilului, adevărul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate o lume a veșnicei culmi ("Poate e un etern amurg"), lumea dintre. Nu numai că exterioritatea se înscrie în dispariție, dar conversiunea ascensională amintită este o interiorizare, o adâncire din perspectiva căreia datele prezenței exteriorului devin nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos a stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în dinamica trecerii și a întoarcerii: ""Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul/ Nostru. Invizibili". Nori suflați cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de luceferi,/ Silim să ducem cerul mai departe", "prin lut urcăm în cerul sfânt.// Sub pajiștile de senin/ Stau lumile zămislitoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îi imprimă suflul, ducând cerul mai departe 74. Diafana povară e acum izbăvire, ritm al suflării și orientare a vederii spre orientul inaparent; ochiul care vede iubind și ceea ce el vede în iubire ard împreună "de-același foc ceresc"75, răsfrânt în inima prin care se vede cerul. În numele iubirii: căderea în forma de sus Sonetul CLXX (16)76 este o chintesență a acestor teme, loc hermeneutic prin excelență al unui exemplar multum in parvo. Cuvântul întemeietor - logos al Începutului absolut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea străbătătoare 3. O oglindă a trecerii în care, pentru a fi văzute, imaginile răstoarnă inaparentul, îl desfășoară în chipul invers al manifestării 4. Nu surprinde, în acest peisaj mișcat, faptul că muntele reconfigurează pe verticală mările, adâncul acestora fiind răsfrânt ascensional, astfel încât muntele devine însuși orizontul de vizibilitate al invizibilului marin, imagine a inaparentului care se vede, apare doar în figura întoarsă a transparenței, precum pietrele adormite pe prunduri care ajung să strălucească în albastrul de sus al luminii soarelui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se condensează pe calea unui sens unic, așa cum ni se arată în Poezia 6: "Coboară spre văile albe ale lunii/ Dintre brazii tulburi ai munților/ Și nu vorbi". Sensul tuturor sensurilor e drumul care coboară din înaltul viziunii, din adâncul răsfrânt în sus spre "văile albe ale lunii", topos imaculat, neparazitat de nicio apariție, al posibilului în stare pură. Spațiul tăcerii absolute, dinainte de cuvânt, este imaginea translucidă în care totul se topește și revine la sine, în premanifestarea începutului neînceput: "E
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de ființare. O ipostază care se deschide sub nivelul privirii, acolo unde "dintr-o dată/ s-ar deschide un ochi, -/ te miri cine știe unde"6. Un ochi deschis care nu are ce să vadă, un ochi fără vedere, nu orb ci orbit, răsfrânt în interior, în perspectiva invizibilului răsărit din lucruri? Dar "nu ochiul trebuie deschis,/ ci vederea"7, orizontul inaparent al unui peisaj răsturnat pe care nu ochiul îl vede, ci o vedere care nu pornește din ochi, nu se deschide decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spune, prin vălul diafan al luminii din adânc. Astfel încât "a fi în Cuvânt lângă izvorul/ ce mereu rămâne privirii străin"59 semnifică a cuvânta și a vedea fără prag, în nelimitarea unui mai presus care întoarce lumea pe dos, o răsfrânge în adâncul începutului și în lumina înaltului, o îmbracă în cuvântul nemuririi: "Când Cuvântul în noi se arată/ așa luminând, așa clar/ și fața Lui strălucește ca soarele/ atunci hainele lui se fac albe/ și hainele sunt cuvântul/ bunei vestiri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se topește nu în bezna neființei absolute, ci în vederea invizibilului, în slujba lucrurilor care nu se văd, slăvind întru "slava celor de departe"50. Și atunci perspectiva se deschide înapoi, în spatele ochiului care trebuie să se întoarcă, să se lase răsfrânt în vâltoarea acestei curgeri. Vederea se varsă pe albia care o poartă spre ceea ce va fi să vadă, ca înspre posibilul inaparent al unei imagini ascunse, cu fața ștearsă de prea marea depărtare: "urmele stinse/ Departe, căile strălucitoare, vestea lor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și absența, nu atât între ele, ci în perspectiva conjugată a unei dilatări, a "îngroșării" spațiului de sens, unde ele conlucrează, interferează creator: "întunericul, Doamne, întunericul pe ochii larg/ deschiși, care ar trebui să vadă, și care/ ar trebui să răsfrângă ceea ce este în jur, adevărat,/ fals". În întuneric, paradoxal, ochii se deschid larg în căutarea lucrurilor (încă) vizibile, percepute ca imagini ce s-ar mai putea contura în lumina apusă a lumii. Caută, prin urmare, posibilitatea manifestării în absența luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuiva? Pe scurt: nu este imagine dacă nu este vedere? În aparență nu, pentru că imaginea este tocmai întipărirea lucrurilor în vizibil, în vederea unui ochi care le percepe ca imagini. Imaginea e chipul vizibil al lucrurilor, forma în care lumina le răsfrânge și le așază relieful pe globul ochilor. Putem imagina lucruri nevăzute, lucruri întunecate în nemanifestare, în absența oricărei vizibilități?2 Fac imagine lucrurile absente, nefenomenale? Dar ceea ce le dă prezență, ca date imediate ale percepției sensibile, le dă distanță; spațiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de față, în distanța care se adâncește nevăzută; "- doar că/ să-ți lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp". Lucrurile nu se răsfrâng în vedere din exteriorul care le pune în distanță, ci se răsfrâng ca atare, se dau în reversul lor invizibil, își arată ascunderea, așteaptă cu fața întoarsă. Se răs-față, adică sunt prezente în absența care le manifestă ca nimic, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp". Lucrurile nu se răsfrâng în vedere din exteriorul care le pune în distanță, ci se răsfrâng ca atare, se dau în reversul lor invizibil, își arată ascunderea, așteaptă cu fața întoarsă. Se răs-față, adică sunt prezente în absența care le manifestă ca nimic, dar nimicul acesta nu poate fi ocolit. Apar prin ceea ce nu sunt, își
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversă a ceea ce în ea (încă) ne mai privește 10. Ar însemna să o privim doar ca imagine, dar adevărul s-ar putea rosti în esența care și-ar da existența, și-ar da-o pe față; "acolo să-l răsfrângem în clipa aceea când ei/ i se încetineau gândurile - și era// într-o lume numai a ei, în landa cu ierburi plecate/ de un vânt străin - și era deschisă doar cu stânci oarbe/ spre marea de unde noi ne spărgeam migăloasele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai ajungeau acele spulberate/ ale brumei noastre să-i ningă pe față". Adevărul - ființa reală - nu se dă în statica reprezentării iconice; face imagine - și se spune ca atare - într-o formă pe care el însuși și-o dă; se răsfrânge specular în lumea de-o clipă a inaparentului, în distanța pe care o străbate - pentru a fi - propria-i manifestare. Clipa aceasta e o insulă plutitoare, care nu figurează pe harta timpului, și totuși o figură. " În landa cu ierburi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]