8,590 matches
-
piesă de teatru... Erau pline de oameni ardenți, curați, dornici să evadeze... Veneau pentru a împlini singurul sens menit să ne înalțe. Atunci, hai să retrăim clipa, să ne contopim sufletele înainte ca tribunele să înceapă să se golească... Am rătăcit... Seara târziu, în apartamentul tău, martorul mut, fidel al poveștii noastre. "Știi cine sunt?", m-a întrebat pe neașteptate. Dacă știu... firește că știu... Tu ești regina... Iar ultimul dans se va repeta la infinit", i-am răspuns, privind-o
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
ca și precedenta apariție. "Nuuuu!", am strigat, din nou. "Acest coșmar nu se va opri niciodată...". * Roua dimineții. Susurul izvoarelor. Atingerea ta. E simplu, sublim, perfect. Încărcat de divinitate. Atunci pentru ce acest blestem, acest chin fără sfârșit? De ce mă rătăcesc între personaje misterioase, între lumi paralele, între a fi și a dispărea? Doar pentru că am vrut să fii a mea, pentru totdeauna? Vor veni spectatorii la premiera piesei, oricum vor veni. Chiar dacă îți vei face apariția simplu, curat, doar cu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
cele mai de preț, și totul numai din cauza unei blestemate de alegeri? Care și-a semnat singur condamnarea la moarte?". "Ce?", mă întrebă, în timp ce-și plimba mâinile pe trupul meu. "Să trăiască iluzia uitării alături de o regizoare celebră, rătăcită într-un oraș uitat de lume... Să guste din trupul său ceea ce ar fi putut avea, dar nu va reuși să atingă niciodată... În cele din urmă, să danseze, alături de regina țiganilor, ultimul dans... De data aceasta, chiar ultimul... Apoi
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
strigându-i numele, la fel cum o făcusem și ultima dată. "Da... Atât îi mai rămâne", am repetat, la sfârșit. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am adăugat. Am rătăcit prin parcuri, inutil, pierdut, încercând să înțeleg cumva dacă ieșisem pentru vreo clipă în afara jocului sau totul se datora exclusiv unei minți diabolice. Eram vinovat, fără îndoială, dar... Nu îmi ieșeau din minte lumile care se întrepătrundeau, contrazicându-se, sporindu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
pe nimeni. In dorința de a se elibera de inhibări, tabuuri și restricții, societatea noastră s-a surprins ghiftuită de gunoiul propriei îmbuibări și propriului exces. Totul este la maxim: muzica, mâncarea, sexul. Am devenit asemenea unei găști de adolescenți rătăcind prin peisajul acestei vieți, sau poate înafara lui, căutând pe Eliseii acestui sfârșit de istorie, sau alte ținte sacre, pe care dacă nu le putem distruge, atunci măcar să le ironizăm. Și în timp ce savurăm plăcerea diabolică a distrugerii inhibițiilor trecutului, ne
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]
-
CU VOIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului fără rost încerc să adun gesturile cuvintele într-un pumn de foc ard velințele lor caut mijlocul acel mijloc în care întotdeauna rătăcesc începutul finalul vine scuipă sângele tatălui totul se răstoarnă mama devine ceea ce nu a fost nicicând se întoarce a doua zi cu zâmbetul ei de săgetătoare și Doamne cât e de bine să-mi spună draga mamei să-mi alinte
DIN GREŞEALĂ SAU CU VOIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350341_a_351670]
-
-n miresme de cărnuri apuse Când el ar sosi, peștii ar putea să dispară ca țărmuri să oglindească solzii-n nisipuri Când el ar sosi, mlaștinile i-ar destăinui tulburarea nedeslușită-n nisipuri dospite Când el ar sosi, s-ar rătăci de-a lungul drumeagului cu măslini și oleandri bătrâni Când el ar sosi, vor depăna lângă ape neghioabe reverii de adolescență târzie Când el ar sosi, ziua fără culoare o să fie febrilă, desuetă răcoare prin buruieni muribunde Când el ar
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
rudă de pe alt continent pe pervazul ferestrei, la vedere, o orhidee-n floare primită cadou lângă chiuveta din porțelan cu model bătrânul devenea mai bătrân tânjind după vânătoarea cu zimbrii furtuni în sufletul iernii glasuri din păduri cu urși grizzly rătăciți glasuri din prerii oceane aparte și medici empirici numărând pahare și farfurii linguri și lingurițe în ordine, cum se cuvine așteptând Miezul Nopții cu daruri bătrânul se petrecea mai bătrân De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
către infinit? Nu căutăm și azi, în fiecare clipă, noi căi pentru a-L trădă? Nu Îl răstignim din nou prin atitudinea noastră? Probabil că este un blestem... care-i lovește pe cei care o merită cel mai puțin. Am rătăcit drumul, am obosit. Nimic nu mai are niciun sens. Altădată aș fi căutat răzbunare... Dar acum eram prea golit ca să îmi mai doresc asta. Tot ceea ce aș fi vrut, ar fi fost să dispar și eu, neștiut de nimeni, pulverizat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
la câțiva metri, iar la sfârșit am auzit ropote de aplauze. Când m-am trezit, aproape că am vrut să mor. Pentru ce să port mai departe blestemul unei lumi posibile, dar care nu va putea fi atinsă niciodată? Am rătăcit ore interminabile prin centru, aproape că m-am îmbătat cu bere rece, pentru a uita, pentru a nu mai simți nimic... Mi-am găsit, în cele din urmă, un mic refugiu într-un parc. Acolo am citit câteva ziare și
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
dar decorul ne fuge, fals, prin fața ochilor. Ne îndreptăm către viitor? Către trecut? Către un destin care a fost scris? În apartament, am asigurat un ambient cât mai plăcut, am pus muzică în surdina, dar ceva din privirea mea se rătăcise... departe... "Ți-a plăcut finalul piesei? Nu-i așa că merită să fie pusă în scenă de o regizoare ca mine?". Da, mi-a placut piesă", i-am răspuns, în timp ce-i priveam formele perfecte, pielea de culoarea abanosului. "Dar niciodată n-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
I. REÎNTOARCERE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred”Și să te întorci la lumină.Acolo unde primăvara,Izvoarele reci și pureși piscurile munțilorSunt eterne...... II
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
fost siliți să trăim? Ne-am ales să trăim? Probabil, și una, și cealaltă). A respira adânc, eliberat. A fixa eternitatea cu o privire ce iese în afara timpului. Sunt singurele soluții pentru a scăpa blestemului otrăvit al șarpelui, pentru a rătăci în interiorul terifiantului labirint fără teama de a ne pierde. Știind că, în final, vom găsi ieșirea mult râvnită. Totul este să nu ne alimentăm cu ură, cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
fost siliți să trăim? Ne-am ales să trăim? Probabil, și una, și cealaltă).A respira adânc, eliberat. A fixa eternitatea cu o privire ce iese în afara timpului.Sunt singurele soluții pentru a scăpa blestemului otrăvit al șarpelui, pentru a rătăci în interiorul terifiantului labirint fără teama de a ne pierde. Știind că, în final, vom găsi ieșirea mult râvnită. Totul este să nu ne alimentăm cu ură, cu distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
din cauză că porțile îi erau ferecate. S-a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea ... XVIII. SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEȘI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Blazat, singuratic, muribund... Astfel mă simțeam, rătăcit într-o contemporaneitate ale cărei reguli nu le înțelegeam, ale cărei aspirații mă depășeau total. Unul dintre puținele refugii pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi fantastice se deschideau în fața spectatorului
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
de-a valma, teme impuse de nu-știu-ce trend ce se face simțit la nivel mondial, finaluri care să mulțumească un spectator mediocru? Cât trebuie să mai așteptăm ca să produceți o capodoperă?”. Citește mai mult Blazat, singuratic, muribund...Astfel mă simțeam, rătăcit într-o contemporaneitate ale cărei reguli nu le înțelegeam, ale cărei aspirații mă depășeau total.Unul dintre puținele refugii pe care le găseam în această lume decăzută era universul filmului. Acolo personajele prindeau viață, lumi fantastice se deschideau în fața spectatorului
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
a cumplitului bilanț. Cerea un tribut greu, în bani sau în metale rare, ca un fel de ”taxă de protecție galactică”, pentru a-i ... XX. FATIDICA ALTERNANȚĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016. Rătăciți pe o planetă a misterelor. Vrem să cunoaștem lumea, dar nu știm adevărul despre noi înșine. Și, adesea, pierduți într-un carusel letal al unei deveniri pe care nu o putem înțelege, al unor pasiuni pe care nu le putem
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Citește mai mult Rătăciți pe o planetă a misterelor. Vrem să cunoaștem lumea, dar nu știm adevărul despre noi înșine. Și, adesea, pierduți într-un carusel letal al unei deveniri pe care nu o putem înțelege, al unor pasiuni pe care nu le putem
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
XXII. ELIBEREAZĂ-MĂ!, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Unu. Stăteam singur în cameră, pradă gândurilor, frământărilor, anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele? Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor. Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor. Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât de efemere și insipide în felul lor ale amorului contra cost. Aș putea să mă refugiez undeva la munte, uitat de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
munte, uitat de toți și de toate, respirând aerul pur și rece al ... Citește mai mult Unu. Stăteam singur în cameră, pradă gândurilor, frământărilor, anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele?Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor.Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor.Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât de efemere și insipide în felul lor ale amorului contra cost.Aș putea să mă refugiez undeva la munte, uitat de
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
DE NOAPTE 19 MAI 2013 Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 870 din 19 mai 2013 Toate Articolele Autorului mi-e dor să mai fiu odată simplu fir de gând în inima pădurii de mesteceni când pasul mamei rătăcea fără puncte cardinale în centrul ființei simplă așchie din lemnul bucuriei cuvântului simplu punct în inima sferei atingerilor împlinirii să mai fiu... alergare pe câmpul răcoroaselor anotimpuri ale renașterii lumină în întuneric și întuneric în lumina existenței războiul comunicării zgomotoase
GÂND DE NOAPTE 19 MAI 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350399_a_351728]
-
Alții rămaseră în discotecă să aștepte revenirea curentului. În învălmășeala aceea, multi dintre tineri se despărțiră fără voia lor de cei cu care veniseră la discotecă și așa se întâmplă și cu Alina, care fără să-și dea seama, se rătăcise de Ani și Mihai. La un moment dat se pomeni chiar lângă Ionuț, care și el o pierduse pe Andreea. Cei doi tineri rămaseră ca două stane de piatră în primul moment. Alinei îi stătu inima în loc și nu știa
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]