2,812 matches
-
mărețe fenomene pe care ni le oferă natura. Sub noțiunea de migrație au fost cuprinse fenomene de natură diferită. Cele mai caracteristice sunt călătoriile sezoniere regulate, executate de marea majoritate a păsărilor de la noi. Afară de acestea, mai există peregrinări sau rătăciri sezoniere ale păsărilor, care în căutare de hrană fac deplasări neregulate, cu amplitudini și destinații variabile și ajung în ținuturi unde nu se întâlnesc de obicei (ex. forfecuța Loxia curvirostra). Tot sub noțiunea de migrație au fost cuprinse si deplasările
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
remarcei lui Tzvetan Todorov: „Interculturalul este parte constitutivă a culturalului”. Desigur, au existat Întotdeauna tentative de a fonda școli asimilaționiste, palide imitații ale operelor europene, hrănite din iluzia unei universalități prin conformism, Însă acestea nu au reprezentat decât momente de rătăcire. Marea majoritate a artiștilor au Înțeles rapid interesul alegerilor estetice hrănite de o interculturalitate mai bogată chiar decât ar părea la prima vedere (prin cultura spaniolă, arta mudejară, de exemplu, se regăsește În America Latină) și care a permis orice Îndrăzneală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu o Însumare a diferențelor (fiecare voință particulară, diferită de oricare altă voință) infinitezimale, În vreme ce voința tuturor este o simplă sumă de entități Întregi (voințele particulare În măsura În care sunt identice). Putem asemăna distincția rousseauistă Între voința generală („Întotdeauna dreaptă”, incapabilă de „rătăciri”) și voința particulară („Înclinată ș...ț spre nedreptate și supusă erorii”) cu ceea ce scrie Malebranche În Tratat despre natură și despre har atunci când opune generalitatea și simplitatea căilor (principiu deontologic al conduitei divine) particularității răului. Pentru Dumnezeu, universul este unitar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dacă îl știi cât de cât pe Llosa și obsesia lui pentru Flaubert (să amintim excelentul eseu Orgia perpetuă din 1975), posibila descendență a unor personaje ale peruvianului din strămoașa Madame Bovary și posibila asemănare dintre eroina din noul roman Rătăcirile fetei nesăbuite (publicat de Llosa în 2006) și eroina flaubertiană. Asemănările există, evident, referințele la Flaubert abundă în roman (apare chiar numele unui personaj din Educația sentimentală), dar obsesia se transferă dinspre Emma spre Charles, aceasta e marea noutate. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu un bărbat bogat. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“, ca să ne păstrăm în universul Llosa. Blestemul povestașului este acela de a nu putea participa fără consecințe grave ca erou principal în propria viață. Un Llosa atipic Romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este condamnat la planul secund prin dimensiuni și prin ambiții minore, dar și prin prejudecățile noastre că Llosa ar fi reprezentat mai ales de megaproiecte narative precum Conversație la Catedrala sau Sărbătoarea țapului. Însă el este tulburător prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, traducere de Luminița Voina-Răuț, Humanitas, 2007 Nina mala C. Rogozanu Într-o recenzie completă și temperată, criticul ziarului „The Times“, Michael Kerrigan, observa, și nu e greu s-o faci dacă îl știi cât de cât pe Llosa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
dacă îl știi cât de cât pe Llosa și obsesia lui pentru Flaubert (să amintim excelentul eseu Orgia perpetuă din 1975), posibila descendență a unor personaje ale peruvianului din strămoașa Madame Bovary și posibila asemănare dintre eroina din noul roman Rătăcirile fetei nesăbuite (publicat de Llosa în 2006) și eroina flaubertiană. Asemănările există, evident, referințele la Flaubert abundă în roman (apare chiar numele unui personaj din Educația sentimentală), dar obsesia se transferă dinspre Emma spre Charles, aceasta e marea noutate. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu un bărbat bogat. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“, ca să ne păstrăm în universul Llosa. Blestemul povestașului este acela de a nu putea participa fără consecințe grave ca erou principal în propria viață. Un Llosa atipic Romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este condamnat la planul secund prin dimensiuni și prin ambiții minore, dar și prin prejudecățile noastre că Llosa ar fi reprezentat mai ales de megaproiecte narative precum Conversație la Catedrala sau Sărbătoarea țapului. Însă el este tulburător prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
atipic, cu o strălucire stranie, cu un ritm și un nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, traducere de Luminița Voina-Răuț, Humanitas, 2007 Trimisul nostru special Trasul cu mașina Florin Lăzărescu Una dintre cele mai mari bucurii din copilăria mea era „trasul cu mașina“. Aveam rude care veneau cu Dacia pe la noi, iar la plecarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Narațiunile sunt constant supuse presiunii obsesiei și nevrozelor, sunt supraîncărcate sonor și olfactiv și dau impresia unui flux copleșitor de senzații și conexiuni. Aerul de vagabond fericit alternează cu melancolia exilatului din paradisul american al începutului de secol XX, iar rătăcirile sale încep să reveleze, în straturi suprapuse, peisajele crude ce vor deveni reperele unui spirit convulsiv ce a marcat în literatură un nou cod moral și erotic. Primăvară neagră e o carte în care, din intersecția imaginară a două orașe
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
modalitate existențială în viziunea Hertei Müller. Aparținând unei minorități numite, distant și superior, conlocuitoare, vorbind un dialect îndepărtat al limbii germane, având o familie marcată de război, lagăre și naționalizare, persecutată de Securitate, Herta Müller afirmă un destin exemplar al rătăcirii înstrăinate prin spațiul real și istoric al comunismului românesc. Accentele introspective ale acestui volum îi conferă o dimensiune poetică neobișnuit de intensă, în care narațiunii îi răspund, într-un limbaj liric și ermetic, semnificații imposibil de redat în alt mod
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o viziune atroce asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime al narațiunii, fiind cu atât mai vizibilă cu cât povestea este generată printr-un fel de mărturie directă, asemănătoare însemnărilor de jurnal sau memoriilor. Existența incertă, rătăcirea perpetuă, sordidul, bizarul și inconsistența identitară sunt elemente ce îl plasează pe H. Bonciu în același sferă a imaginarului cu Urmuz și M. Blecher. Vis și cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cenușă Călătoriile lui Ramses prin lumi periferice, precum sfera boemei sau bordelurile, asigură fluiditate narațiunii și consolidează limitele unui univers uman fascinant prin diversitate, însă purtător al acelorași însemne ale aneantizării. Moartea nu e punctul ultim al căutărilor și-al rătăcirii - într-un episod neverosimil, Ramses își povestește înmormântarea din postura unei prezențe/ absență: percepe tot, dar nu mai poate reacționa. Același mecanism care a făcut posibilă prezența unui pitic în rol de voce ("peltică" și "pițigăiată") a conștiinței, deturnează finalul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ivesc/Ion se ivește de după colț part. ivit, -ă nom. ivirea, ivitul A SE RĂTĂCI Ion se rătăcește în pădure (agentiv, inergativ: Ion rătăcește prin pădure ca să se relaxeze) part. rătăcit, -ă (*omul rătăcit prin pădure ca să se relaxeze) nom. rătăcirea, rătăcitul (infinitivul − involuntar) NEREFLEXIVE A APĂREA Ion a apărut de după colț/din senin part. apărat, -ă nom. apărutul (la televizor) A DECEDA Ion a decedat în urma accidentului part. decedat, -ă nom. decedarea A DISPĂREA Ion a dispărut în pădure part
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
punere în ordine și în diagramă. Există un rest și acest rest este obișnuitul vorbei: nesemnificativul, vorbitul fără a spune nimic, banalul și modalitățile sale singulare. Superficialul, aici, face oficiu de adîncire: ceea ce rămîne de neatins este cu siguranță această rătăcire a sensului și valul său care plutește și ezită și care cere interpretare. Comunitatea interpreților Sensul comun, sau punerea în comun, intervine de două ori în înțelegerea cuvîntului schimbat. Prima dată cu comunitatea limbajului. Noi vorbim aceeași limbă (lexic, gramatică
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
rară (un caz la 250 de mii de locuitori), dar care este foarte frecventă, mai precis de 10 de mii de ori mai des întâlnită la familiile de "sânge albastru". Porfiria este provocată de metabolismul porfirinelor. Ea provoacă dureri abdominale, rătăciri nervoase, agitație și psihoze și e detectabilă în urina care se înroșește sau înnegrește la lumină. Porfiria e prezentă de multă vreme în arborele genealogic al familiei regale din Anglia. Maria Stuart, fiul ei Iacob I, Regina Ana, fiica lui
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au creat „o epocă” sau, mai bine zis, au arătat o forță și un calm al „contemplării” care nu s-a „repetat” decât după mai bine de două milenii de căutări și rătăciri, pitorești și interesante, poate, dar În care „Încrederea” În acea iute și „simplă”capacitate a omului gânditor de a prinde, ca Într-un focar al unei lentile sau ca printr-o subțire și rezistentă „fantă”, adevărul integral s-a pierdut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-mi casa și pe editorul meu parzian -, m-a taxat nici mai mult, nici mai puțin, decât drept un oportunist! Ciudat, nu?... Da, după cum se vede, nu mi-a fost ușor să-mi apăr realele calități, după ce, cu chinuri Îndelungate, rătăciri și eșecuri neglorioase, am reușit să le „accept” ca atare. Așa cum unii părinți Își acceptă copiii născuți cu handicap, ba, se pare, dezvoltă față de aceștia un spor de afecțiune ce merge până la un anume fanatism al iubirii, inexplicabil pentru unii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cum cred mulți, va sta „rezolvarea” unor situații existențiale penibile și inextricabile, ci În repetare, Într-o Încăpățânată, stupidă, maniacală repetare a „aceluiași” stă de fapt eliberarea, ieșirea din acel cerc existențial obscur, ce este mai degrabă un labirint, o rătăcire perversă ce are doar În aparență forma diversității. Sigur, mi se va spune, s-a observat de mult că există astfel de „repetiții” existențiale, de „simetrii” etc., dar specificul celei despre care vorbeam mai sus este, În cazul meu, că
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a sprijinit În scris, În tonuri deloc moderate, mișcarea de extremă dreaptă a lui Zelea Codreanu, asasin el Însuși și conducător al unui partid care practica asasinatul, calomnia brutală, ura de rasă, fracturarea societății românești abia unită, după secole de rătăcire și suferințe inimaginabile, Într-un singur, mare teritoriu?! Iar Eliade, atunci, În anii ’20 și ’30 ai României, putea să aleagă: aliații, ziarele unde să publice, partidul sau mișcarea căreia să i se alăture, pe când Breban și colegii săi de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rostirii, nașterea lumii prin cuvânt, spiritul a toate cunoscător și veghetor. Tentativa autorului de a-și publica prezenta lucrare a fost mai veche. Sunt unul dintre aceia care știu de peregrinările manuscrisului prin redacțiile mai multor edituri, ba chiar de rătăcirea, la un moment dat, a acestuia și imposibilitatea autorului de a-l mai recupera. Așa încât, Fragmentele au trebuit rescrise, revăzute de pe ciorne și aduse din nou la lumina zilei. Se înțelege de ce, în perioada comunistă, lucrarea de față a întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patos reținut, tensiune a ideilor) și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă, siguranța judecăților de valoare, veștejirea clișeelor culturale). Spiritului combativ îi corespunde, cumulativ, o viziune totalizantă, discursul nefiind lipsit de inflexiuni justițiare. Drama lui Grigore Vieru, aceea a înstrăinării, a rătăcirii drumului spre Ithaca este drama întregii Basarabii, iar pe acest plan Theodor Codreanu adoptă adesea un ton vehement mesianic. Misterul personalității lui Grigore Vieru stă în miracolul "stagnării în copilărie": poetul a rămas copilul pur; parafrazându-l pe Protagoras, criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plutirii în derivă", fără rădăcini, fără tradiție, fără hotare politice, artistice, metafizice sau religioase a acestui prăpăd postmodernist care a necăjit atât de violent ființa omenească după 1989 în România. "Omul postmodern a părăsit atât de mult calea adevărului, încât rătăcirile lui devin demente, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică" (op. cit., p. 34), susține, dar nu cu amărăciune, ci cu optimism, hai să-i spunem, luminic, gânditorul român de la Huși. Am insistat atât de mult anume pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un temei în sine, la fel omul nu e un dat prin sine, ci un ce ființând ca un cum, în sensul unei faceri continue. Acest "om concret" sau acest "om recent" a părăsit calea adevărului, disipându-se în ocoale și rătăciri bezmetice, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică. Cu "telecomanda televizorului în mână" omul se simte "liber", fără să-și dea seama că se afla "într-un ocean de cultură fără capodopere" (idem, p. 40). Postmodernismul propune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vieții: Piedicile și eșecurile au menirea fericită de a ne aminti că nu suntem singuri și pe un drum drept." Semnificațiile imaginii labirintice alcătuiesc o mitologie personală: labirintul social-politic: În labirint, oamenii sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de urmăritori". Salvarea vine prin retragerea din hățișul politico-social în imaginarul "real" al labirintului cărților și, de acolo, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]