2,643 matches
-
CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită Irak, în care ei au trupe (doar ei, poate și ceva englezi rătăciți, dar nu arată niciodată imagini de lupte), o țară numită Afganistan, la fel, o țară numită Marea Britanie în care ei au un prieten, pe Tony (Blair). Un post a menționat la un moment dat, răzleț, că există NATO și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iată, au ajuns și în găurica de 2 pe 2 unde ședea Spaima Ciorilor și l-au prins ca să îl pună sub bradul de Crăciun al lui SUA Army? Colcăiau ecranele de analiști politici, recte jurnaliști, și câte un academic rătăcit, specialist în Orientul Mijlociu. Mie cu adevărat televizorul mi-a făcut rău la lucru. Tentație mare să îl deschid: ziua din cauza știrilor, seara fiindcă sunt două episoade din Star Treck. M-am consolat, ca și localnica Maria, cu faptul că echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din nou în jur. Dacă tot am venit, să mă uit bine. Pentru orice eventualitate. Mă îndrept spre birou și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile zidite în perete. — Scuzați-mă. Îngheț, cu mâna în dulapul lui Arnold. Shit. Shit. — Da ? Mă întorc, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic de două ori mai mare decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era doar cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că nu-și amintea tot ce era de amintit, de exemplu, a arde corăbiile, a tăia punțile, a lăsa baltă, a tăia răul din rădăcină, a se lăsa păgubaș, a se lăsa în voia sorții, a se da bătut, omului rătăcit nu-i trebuie sfaturi, a renunța în văzul țintei, sunt verzi, nu merită, mai bine o pasăre în mână decât două pe gard, altele și altele, și toate spunând până la urmă un singur lucru, Nu vreau ce nu pot, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șederii mele, mi-am pus această Întrebare, și, În cursul unei ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței, am fost privit, am fost Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
armeni din Anatolia, evrei din Salonic sau din Basarabia, croați, sârbi, persani. Pe acești orientali i-am putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți resimțeau ca pe un privilegiu faptul ca, odată ajunși În Occident, să ia parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul de acord cu acest program, zise cu însuflețire Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată mi-e o foame de lup, zise el mângâindu-și burta. E mai bine să intri acolo ghiftuit, că și-așa nu-i prea ușor să ieșim. ― Nu văd nici un inconvenient. (Dallas își zise că era prilejul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de necrezut! — Hai să mergem, e târziu. Cucoana Veturia nu suportă s-o las multă vreme singură. Se încurcaseră unul pe altul în ușa rotitoare. Gafton dădu un pas înapoi, se opri, puse mâna sa mare și palidă pe umărul rătăcitului. — Emilia e un dar, băiatule. Replica naturii cerefuză artificiul. Auzi tot timpul, în jur: dacă. Dacă s-ar putea, aș face. Dacă aș spune, dacă aș fi îndrăznit. Când o să scăpăm din carantina asta, toți o să se revendice victime. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un premiu mare ! Bucium, 31 decembrie 2008 ‐ 1 ianuarie 2009 Gina ‐ aniversarea a 61 de ani de la naștere. Pentru familia Doina și Costel Arnăutu DORUL MAMEI Dorul meu e călător La copilul meu iubit, Dus în lumea umbrelor Printre aștri rătăcit. Tresar parcă‐ i aud pașii și mă prinde un fior; Mă trezesc și îmi dau seama Că‐ s în lumea viselor. 154 N‐a fost el, vitreg destin, Iartă‐ mă, destul, mi‐ajunge, De durere și de chin, Nu mai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub belciug, Speranța rătăcită, elanul e-n coșciug. Dar de vinul bun de este Îmi permit doar un pahar - Mintea lunecă-n poveste, Care-mi dă un farmec, har. 11 ianuarie 2005 Vestea rea, tot rea rămâne Când speranța-i pe butuc, Cum e
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MIHAI TODERICĂ Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ele, deși par prea scurte, Sunt suficiente încât să sperie lașii! Deși toate ce-mi sunt uneori alături, Ar vedea ce stă înfipt cu adevărat-n mine, Cine ar putea prin simple gesturi Să-i readucă sufletului ceea ce înseamnă "bine"? Rătăcit Simt o durere mistuitoare în piept Ce-mi înăbușă ușor trăirile reci Iar tot ceea ce înainte îmi părea drept Acum le regăsesc fără viață sau seci. Iar noaptea ce se lasă peste ego-ul meu Îmi reaprinde subtil aceleași vechi temeri
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
el, e o chestie care merge la cititorii de-acuma, asta cu suflatul, răpiri, teroriști ascunși, și p-ormă s-o întorci cum acuma îl face și cetățean de onoare, eu mai și plătesc mascarada, că s-a-ntors oaia sau boul rătăcit cum zice și la Biblie, și-l plimbă ca pe Ceaușescu cu limuzina prefecturii, îți dai seama, și cu motocicliștii în față de la «Roata morții» și «Zidul curajului» de la circul lui Brandaburlea ăl Tânăr, scamatorii kaghebiste, să ții minte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu tumult. Mi-e tare dor... de liniștea din mine! Mă rătăcesc și pe cărări bătute, nu mai am nicio încredere. Pe ele au crescut numai cucute, pe-aleile vieții, iedere, și sunt înconjurată de redute... Sunt întrebări și drumuri rătăcite, le vând engross, la preț de piață. Doar gândurilor mele adâncite, de le-aș găsi rostul în viață, ar fi ca niște visuri împlinite. Tablou de toamnă cu final în doi Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund în melancolie... Reflecție Dacă ți-aș spune că mi-am uitat dorul într-o primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit. Stau
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
hotărâre judecătorească definitivă adăugă Ghiborț și pusă în aplicare prin împuternicirea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila! închise citatul, Bau. Da, experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
geniștii, procurorii, criminaliștii, mașinile pompierilor și ale Salvării veneau la gară luând la puricat pe toți călătorii lumii a III-a, a II-a și întâi, pentru ca, apoi, să strângă cercul în jurul studenților. Faptele, după îndelungi cercetări, dovedeau nevinovăția bieților rătăciți acasă. O a II-a categorie era reprezentată de elevii care, deși posesori ai diplomei de bacalaureat, erau exmatriculați din cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
veacul Cargobot), schele din țevi cu ștuțul mâncat de rugină, pe care încă se mai vedeau amprentele muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]