2,788 matches
-
se Înregistrează? — Da, domnule. — Încearcă să nu te-mpiedici și să nu cazi, Norman, râse Beth. — Mă străduiesc. Ajunseră aproape de rețea. Norman se simțea mai În siguranță văzându-i pe ceilalți scafandri cum lucrau În apropiere. Spre dreapta, aripa Înaltă răzbătea din masa coralilor, o siluetă enormă și Întunecată care Îi făcea să pară niște pitici, În timp ce se Înălța către suprafață. Barnes Îi conduse până dincolo de aripă și apoi printr-un tunel săpat În corali. Tunelul strâmt avea o lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rînd monitoarele. Temperatura, 41,1˚ C Celelalte fluctuează. „Mă,“-spune el-„să nu mori la fel cum ai trăit!“ 4 Despărțire de iarnă. Frig, singurătate și senzația unei morți iminente localizate la suprafața trupurilor, împiedicînd orice reunire. Nimic nu mai răzbate dincolo de pelicula aceasta invizibilă cu toate că strigătul pe care-l izolează trebuie să fie sfîșietor. Singure secundele, bătute ghilotinat de vechea pendulă, reverberează între siluetele noastre oțelite, parcă; părem a fi așa, înmormîntați în imobilitate ca în propria noastră distrugere, două
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Matur mă zbat într-un spațiu periculos căutănd să evit în fiecare moment variantele trecutului utopic. Acel “ce frumos ar fi fost dacă...” Trupul comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă la mine răzbat undele durerii sale. E o purificare. O eliberare ca din genune. Oricît de dureros ar fi adevărul e, totuși, o șansă. Și el limpezește tot ceea ce pe V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o ciudată carapace pe a cărei pereți sînt scrise cuvinte ordonate. Diversele caractere se schimbă continuu. Sînt sfori înnodate sau hieroglife; nu pot descifra însă din ele răzbate, încă încet și neinteligibil, cuvîntul originar. Oare de unde izvorăște în mine imaginea aceasta? Dintr-un posibil viitor sau dintr-un aievea trecut? Căci o simt venind natural ca și cum ar urca din instinct. Și înscrisurile se schimbă mereu... Îmi amintesc cuvintele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o creastă de cer corole albastre de fald. Și-ți spune că lumea e tristă, iar pământul e singurul crez din care sângele neamului e o temniță sfântă, O, Doamne Ștefane, auzi-ne de vrei să ne vezi căci nu răzbatem în apele seci, iar neamul îți este amenințat de vecie, nimeni în lume nu aude cântările reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de pompieri tema patriotică din care răzbate o sfîntă amenințare: „Așa după cum tot legionari au fost și părinții mai multor dizidenți de azi cărora le vom da odată numele”. Țambalul intervine În do diez major, sfîșiindu-ne sufletele și rochița. În a doua parte, Adagio, violoncelele expun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
definesc succint: 1,85 cm, intelectual (nu neapărat, mă pot adapta), doresc conviețuire culturală În publicul la care mă gîndesc cu o tînără proactivă, bust Loren ‘69, tren locomotor cu pufuleț, admiratoare a lui Swift. A biografiilor literare străine. De unde răzbate mereu o sfîșietoare precizare: În anul x, autorul a renunțat la meseria y și s-a dedicat În Întregime literaturii. E valabilă și pentru noi, cu diferența că sublinierea-n italice trebuie Înlocuită cu a decedat, și pirogravată sub poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
metri pe doi. Fără geamuri, fără telefon, fără interfon. De pe rafturi se revărsau formulare, mopuri, mături. O chiuvetă Înfundată, plină cu votcă și rom. Ușa era armată cu oțel, iar amestecul de băuturi avea miros de vomă. Strigătele și bubuiturile răzbăteau printr-o răsuflătoare a sistemului de Încălzire. Ed bubui În ușă; nici un răspuns. Urlă În răsuflătoare, cu aerul cald izbindu-l În față. Se pomeni cu mîinile legate și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
niște bănuieli și intuise exact pînă unde era dispus să meargă ca să-l faulteze pe Exley. Lynn Bracken locuia pe Nottingham, lîngă Los Feliz. A găsit ușor adresa - o locuință de trei camere, În stil modernist. Prin ochiurile de geam răzbăteau lumini colorate. Înainte să sune, aruncă o privire. Roșu, albastru, galben - fasciculele de lumină erau Întrerupte de niște personaje În mișcare. Bud avu parte de un spectacol erotic doar pentru el. O sosie a Veronicăi Lake, goală pușcă, suplă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ceva muncă extracurriculară, care ar putea să te readucă la obiceiurile tale Înfricoșătoare de altădată. Bud clipi din ochi. Dudley zîmbi și porni spre camera 6. Prostituată, adică Lynn. Gluma asta despre Janeway cu ce echivalează...? Urletele lui Joe Sifakis răzbătură prin cei patru pereți, ajungînd pînă la marginea curții. CAPITOLUL 50 Gallaudet Îi dădu vestea: Biroul Procurorului General era hotărît să impună redeschiderea cazului. O anchetă condusă și finanțată de stat. Ellis Loew era pregătit să le sufle ancheta: LAPD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
roteau În spirală și se Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un muzeu. Dar ei sunt majoritatea. De ce i-ar învinui? Sunt oameni care s-au adaptat, n-au făcut nimic altceva decât să se adaptaze. N-a făcut și ea la fel din nevoia de supraviețuire? Cum ar fi putut răzbate, cel puțin într-o vreme, dacă nu se adapta și dacă nu renunța la utopiile tinereților ei? Credea că o să învingă și o să fie o excepție și poate o vor urma și alte femei. A revoltat-o când era copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care nu pătrunsese colectivizarea, o casă de munte, cu pereții jupuiți pe dinafară, dar mereu proaspăt văruiți pe dinăuntru, cu cerdac, ogradă și livadă, în apropierea unei mânăstiri cu zidurile ronțăite de vreme și înverzite de mușchi fin, de unde răzbătea la ceasuri exacte sunetul toacei de lemn, ca un glas de început de munte. Trăind doar cu o rudă îndepărtată, rămasă și aceasta văduvă, mult mai tânără decât ea, dar părând să nu aibă nici energia, nici farmecul egale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce ar face. Toate acestea le-a gândit astfel sau aproximativ la fel o singură dată și a cuprins-o groaza, după care, fără să-și propună cu tot dinadinsul, s-a lăsat cu viclenie în seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar fi lașă, dar nici nu pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se explică și nici nu credea că ar spune vreodată cuiva ce este în el, nici măcar Ioanei Sandi, fiecare înțelege după putință. Însă înainte de orice era liniștea în care voia cu tot dinadinsul să se lase plutind și prin care răzbăteau doar ca un ecou îndepărtat respirația egală și adormitoare a valurilor în timp ce se plimba cu Ioana Sandi pe faleza stâncoasă și pustie, unde nu se aventurau decât puțini, tăcuți amândoi, el privind valurile și ținând-o de mână și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doua seară, care avea să fie și ultima pentru el, subțirel, cu bluza largă descheiată la toți nasturii, cu fața înroșită de soare, dar încă palidă pe lângă ale lor, arătând mai proaspăt decât ieri și tânăr, cu o vigoare care răzbătea din privire și din gesturile iuți dar stăpânite, ca una din plantele acelea care se întind acoperind totul, într-o firească învăluire, povestind, mai mult însăilând vorbe, pentru că numai puține lucruri își puteau aminti mai apoi din ce zisese, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își puteau aminti mai apoi din ce zisese, ci doar starea de neliniște și teamă pe care le-o provocaseră valurile lui de vorbe spuse cu un debit egal și neobosit, asemănător cu valurile mării al căror plesnet de bici răzbătea până la ele, apelând la pilde și continuând să le spună și pe acestea cu același timbru ușor voalat, încât au crezut și au fost convinse că nu sunt numai vorbe de dragul vorbelor și nici nu urmărea ceva amețindu-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai gândindu-se la cum arată, ci ca și cum și-ar fi fixat privirea într-un punct, acaparat de liniștea foșnitoare din jur și gândind: cum trebuie să fie să zaci într-un asemenea spital-sanatoriu, departe de vuietul lumii, unde nu răzbat nici măcar zgomotele avioanelor aeroportului din apropiere, cu extraordinară curățenie și surori pricepute și zâmbitoare? aproape nedrept, nu pentru femeia aceasta, ci nedrept în general, femeia asta are pur și simplu noroc, dar alții, atât de mulți, cine știe cum... - și ea: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva care făcea parte din același raționament. Până atunci, prea izbândise în toate. Norocul și puterea fuseseră întotdeauna de partea lui, norocul în a alege calea cea bună și în a obține deznodământul cel mai fericit și puterea de a răzbate până la acest deznodământ. Muncise mult pentru izbânzile acestea. Dar, indiferent dacă le merita sau nu și dacă muncise ori avusese o fărâmă de noroc, nu cunoscuse decât succese, fie și apărute după îndelungă străduință. Iar o viață făurită numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abandonând pentru că nici acum nu reușea s-o convingă, dintr-odată resemnat, pricepând că nu se poate construi orice din cuvinte, că nu sunt totul cuvintele, că există un loc și un moment în care nici chiar cuvintele nu pot răzbate, cuprinzându-l o liniște și vorbind, de aceea, dintr-odată, fără patimă, numai privind-o în ochi pe bătrâna doamnă - înțelegeți, înțelegeți, nu-i așa? că vorbele mele sunt una și privirile mele sunt alta și că prin astea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acest răstimp. Iar omul acesta nu are numai un condei viu și ascuțit, ci e și un pedagog deosebit. Înțeleg necesitatea unui spirit critic, a unei analize care să împiedice cine știe ce neajunsuri, dar nu înțeleg de ce acest lucru n-a răzbătut din referat, ce pare făcut de alți oameni decât cei pe care îi știe el. „Și l-au întrerupt și pe el.“ Da și nici măcar nu l-au întrerupt ca să-i spună motivele pe care le solicitase el și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil și atunci privea încordat malul celălalt, unde bărbații cu copii cu sănii și câini se înmulțiseră, chiuind și lătrând, însă nu numai glasurile, ci chiar și ecoul repetat de pădurea înghețată răzbăteau prin vămi de pâslă care domoleau stridențele și zgomotele în surdină păreau izbucnite dintr-o altă lume, de parcă ar fi prins deodată viață jocurile de iarnă pictate de Pieter Bruegel cel Bătrân sau de Franz Huys sau de Joris Hoefnagel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei țigări. — Mișcă dracu’ de-aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să-i arăt degetul mijlociu, după care mi-am Îndreptat atenția spre o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu scînduri, pe punctul de a fi dărîmate și terenuri Împrejmuite, cluburi de noapte mizere, cîrciumi și cafenele italienești. Totul mirosea a legume putrezite, praf de cărămidă, usturoi și parmezan; ici și colo, prin cîte o ușă sau fereastră deschisă răzbătea o muzică stridentă. Cu o zi Înainte venise de una singură, și un bărbat o prinsese de braț și-i spusese cu-n accent newyorkez simulat: „Ei, bombă scumpă, cît face să-o punem?“ Parțial, intenționase să-i facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]