5,033 matches
-
Caragiale este Leiba Zibal, un evreu, un hangiu de țară și un negustor de vinuri, care e terorizat de o fostă slugă, brutalul țăran Gheorghe. Răzbunarea lui Gheorghe fusese anunțată pentru noaptea de Înviere. Este o puternică povestire despre antisemitism, răzbunare și nebunie. Dacă acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Trumbell acum două săptămâni. — Și dacă aia e singura pagină, Harry? Dacă Ian Metropolis nu există? Dacă noul prieten al lui Gordon se dovedește a fi nimeni altul decât însuși Myron Trumbell? — Imposibil. De ce ar face cineva atâtea eforturi... — Din răzbunare. O faptă rea, răsplătită cu aceeași monedă. Mi-ai tras-o, ți-o trag. Toate calitățile minunate care caracterizează ființele omenești. Mă tem că Gordon al tău nu e cine crezi tu că e. — Prea pesimist, Nathan. Refuz să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
furia față de renghiul grotesc care i se jucase. Faptul că anticipasem înșelătoria lui Dryer nu mă ajuta, nici faptul că instinctul mă avertizase că escrocheria cu Hawthorne era doar o cacealma, o păcăleală elaborată într-o altă păcăleală, și că răzbunarea fusese de la bun început unicul motiv. La ce folosește să știi, dacă nu aplici ce știi ca să împiedici nenorocirea unui prieten? Încercasem să îl avertizez pe Harry, dar nu fusesem destul de categoric, nu investisem destul timp și efort pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ucis cu sânge rece, și ucis în așa fel, încât criminalii nu vor putea fi niciodată trași la răspundere pentru fapta lor. După ce Rufus a terminat ce avea de spus, reacția mea imediată a fost să pun la cale o răzbunare proprie. Tom nu avea decât o idee vagă despre motivul disputei cu Dryer și Trumbell (știa că are o legătură oarecare cu afacerea lui Harry, dar atâta tot), iar Rufus și Nancy habar n-aveau de nimic. Spre deosebire de Tom, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întâlnit vreodată ? — Emma și cu mine am stabilit deja că vom păstra totul În limitele decenței, spune Lissy hotărâtă. „Să trăiești bine e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de câteva clipe. — Oricum, spune Într-un final, Întorcându-se spre mine. Aș fi foarte Încântată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de modestie, dar arta răzbunării e unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de câteva clipe. — Oricum, spune Într-un final, Întorcându-se spre mine. Aș fi foarte Încântată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de modestie, dar arta răzbunării e unul din lucrurile pe care le stăpânesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gândit ? — Să-i zgârii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În față. Din buzunarul ei se aude un bip. E timpul pentru baia de picioare ! În clipa În care dispare Înapoi În casă, Lissy Își dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pentru numele lui Dumnezeu. Nu vreau să mă răzbun, OK ? zic, Întorcându-mă cu fața la ea. E o atitudine complet nesănătoasă. Vreau să... Îmi vindec rănile și să merg mai departe. Vrei să-ți spun eu cum se mai traduce cuvântul răzbunare ? Îmi răspunde cu aerul mulțumit al cuiva care scoate un iepure dintr-o pălărie. Să pui punct. — Jemima, să pui punct și să te răzbuni nu sunt chiar același lucru, spune Lissy. — Ei, din punctul meu de vedere sunt. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sunt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mâinile mele. O clipă, rămân Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zâmbet cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sunt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta probabil că nu va afla nimic. Vreau să spun că nu știe aproape nimic, nu ? Dar dacă află ? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din zi, când televizorul încă zumzăie. Am așteptat să sune până-n amurg când, cu un sentiment de înfrângere personală, am sunat tot eu, dar „momentan abonatul Connex nu poate fi contactat“, mi-a răspuns o voce rece de mașinărie. doi Răzbunarea mea e copilăroasă, știu. Dar în definitiv suntem sortiți să avem până la moarte momentele noastre de infantilism. În dimineața de septembrie, care mai era și o vinere udă, mă trezisem mai devreme ca de obicei în aerul închis al biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu o mai poate ajunge, iar lacrimile mamei nu o mai pot îndepărta. Mai târziu, devine limpede că Doamna Mao nu iartă. Ea crede că fiecare trebuie să strângă ceea ce i se datorează. Nu are dorința de a înțelege iertarea. Răzbunarea, pe de altă parte, o înțelege. O înțelege în cel mai sălbatic mod. De-a lungul vieții, nu ezită niciodată să ordone eliminarea totală a dușmanilor ei. Face asta natural. E o practică pe care a început-o de când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
meu. Oamenii lui Mao au încercat să-mi ia costumul. Simt cum trag de mâneci. Dar nu-i voi da drumul. Mă țin de titlul meu. Nu voi lăsa ca magia personajului meu să se estompeze. Speranța mă ghidează, iar răzbunarea mă motivează. Kang Sheng este un om al obsesiei. E cunoscut pentru caligrafia sa ambidextră. De asemenea, colecționează sculpturi din jad, bronz și piatră. Odată, a remarcat că tușele marelui poet și caligraf Guo Mou-rou sunt „mai proaste decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De fapt, Iancu îl și uitase cu totul. Și, în dimineața Sfinților Mucenici, atunci când primise ucazul, își reamintise de el ca de o întâmplare petrecută în altă viață, într-o cu totul altă realitate. Zâmbi compătimitor. Surghiunul nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe Napoleon. N-a fost un război pe viață. Nu, nu! A fost un război pe moarte. Ah, n-ai cum să înțelegi! Cine nu a trăit pe pielea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îl colonizaseră masiv cu Germani, Elvețieni, Francezi - unii fiind supraviețuitori din Marea Armată, de aceea fuseseră fixați În sate-noi cu nume dulci urechilor galonapoleoneene: Berezina, Borodino, Arcis (sur-Aube)... Întâia ispravă a Italianului (oamenii Îi spuneau ’Talianu’, dar și, ca o răzbunare onomastică: Sârdar Ali și Sâr Ali): construirea „Curții”. Numai că, Înainte de a se fi terminat zidirea, «o dat Dumnezeu oleacă di cutremur», cum zice Moș Iacob, care cutremur a prefăcut Pălatul Sârdarului Într-un morman de piatră gălbuie-roșietică - din aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-și vadă de viața ei. Fericirea nu trebuie să depindă de un bărbat. Inclusiv fericirea noastră, a spus Julia făcând un gest larg care îngloba întreaga masă. Problema multora dintre primele soții este că nu-și dau seama că răzbunarea cea mai cruntă înseamnă să-și vadă de viața lor și să-și găsească fericirea în altă parte. Asta e o chestie cu mult mai sexy decât să pândești prin colțuri întunecate și să plănuiești cum să te răzbuni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Toate celelalte femei au tăcut, digerând, preț de câteva secunde, spusele Juliei. În sfârșit, Fiona a zis: —Ei, nu știu dacă e chiar așa. Ceea ce spui tu e foarte logic, dar dacă ai suferit din cauza cuiva, atunci proverbul ăla cu „răzbunarea e o mâncare bună când e rece“ sună reconfortant, dar nimic nu se compară cu satisfacția instantanee pe care o ai atunci când îți iei revanșa, indiferent cât de insignifiant ar fi. Julia a pufnit trufașă. — Oamenii ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-ar fi fost o moară propulsată de vânt. — Dă-i înainte, a îmboldit-o Fiona pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a apărut din neant și i-a smuls chiar de sub nasul ei. Păcat că pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
între timp, renunțase să mai atragă atenția chelneriței și se întorsese cu fața către ele. Haide, spune tot! Preț de câteva secunde, Julia și-a strâns buzele, în semn de dezaprobare, nevenindu-i să mărturisească vreo slăbiciune de genul unei răzbunări. Apoi și-a amintit însă că moto-ul clubului era „Ceea ce se spune aici nu părăsește clubul“ și-a zâmbit larg. — Ce mama naibii! s-a aplecat ea peste masă cu o expresie conspirativă. Când vaca aia cretină s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-o să încerc să-ți pun planul în aplicare. Julia și-a întins picioarele lungi și-a căscat. —Măi să fie, ce de progrese facem noi azi! Uneori, să gândești puțin în afara tiparului e o idee mult mai deșteaptă decât răzbunarea. Facem o îmbrățișare în grup? Fiona și Susan știau că femeia glumea, dar Alison a rămas perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus ea după care a făcut o pauză scurtă. Bine. De ce nu? Când și unde? Fusese atât de simplu! Dar când Julia și-a verificat din nou ceasul, a început să se întrebe dacă nu cumva asta avea să fie răzbunarea lui Deborah - să-i tragă clapa, lăsând-o să aștepte într-unul dintre cele mai aglomerate și mai la modă restaurante din Londra. Dar nu. Iată că femeia a apărut în ușă, iar acum se uita prin restaurant. Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unora și altora se vărsase de-atâtea ori, încât și-ar fi putut vopsi în roșu nu numai veșmintele, ci și toate animalele, până la moarte. Și cum ultimul care murise era un tânăr din familia Atman, aceștia erau dornici de răzbunare. întâmplarea face că printre dunele unde ai înnoptat tu, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, se afla o jaima a familiei Zayed, dar toți bărbații muriseră și acolo nu mai locuiau decât o mamă cu fiul ei, în bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o stâncă netedă să admire amurgul, cufundat în gândurile sale negre, căci înțelegea că aceea avea să fie ultima noapte când putea dormi în pace în această viață. La venirea dimineții trebuia să deschidă în cele din urmă sipetul războaielor, răzbunărilor și urii, despre care, nimeni niciodată nu va ajunge să știe cât este de adânc și de plin de morți și violență. încercă, de asemenea, să înțeleagă motivele care îl împinseseră pe Mubarrak să încalce una dintre cele mai sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]