2,609 matches
-
o reorganizare a vechilor servicii. \ A! a spus Cottard, e posibil, într-adevăr, toată lumea va trebui să ia totul de la început. CEI DOI PLIMBĂREȚI AJUNSESERĂ APROAPE DE CASA LUI COTTARD. ACESTA SE ÎNSUFLEȚISE, SE SILEA SĂ FIE OPTIMIST. ÎȘI ÎNCHIPUIA ORAȘUL REÎNCEPÂND SĂ TRĂIASCĂ, ȘTERGÂNDU-ȘI TRECUTUL ȘI LUÂND-O DE LA ZERO. ― Așa e, spune Tarrou. La urma urmei, lucrurile or să se aranjeze poate și pentru dumneata. Într-un anume fel, va fi vorba de o viață nouă. Se aflau înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zâmbea, cu un mare efort. ÎNTR-O VREME S-AU AUZIT PAȘI GRĂBIȚI PE STRADĂ. PĂREAU SĂ FUGĂ DINAINTEA UNUI BUBUIT ÎNDEPĂRTAT CARE SE APROPIA ÎNCETUL CU ÎNCETUL ȘI CARE A SFÂRȘIT PRIN A UMPLE STRADA CU ȘIROAIELE LUI: PLOAIA REÎNCEPEA, AMESTECATĂ CURÂND CU O GRINDINĂ CARE SE IZBEA DE TROTUARE. MARILE DRAPERII S-AU VĂLURIT ÎNAINTEA FERESTREI, ÎN UMBRA ODĂII, RIEUX, UN MOMENT DISTRAT DE ZGOMOTUL PLOII, ÎL CONTEMPLA DIN NOU PE TARROU, LUMINAT DE O LAMPĂ DE PAT. MAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și mine, că apare ameliorarea matinală. Tarrou confirmă. \ MULȚUMESC, SPUNE EL. RĂSPUNDE-MI TOTDEAUNA EXACT. Rieux se așează la picioarele patului. Simțea aproape de el picioarele bolnavului, lungi și țepene, asemănătoare membrelor unei statui culcate. Tarrou respira mai tare. \ Febra o să reînceapă, nu-i așa, Rieux? spune el gâfâind. Da, dar la prânz vom ști. TARROU ÎNCHIDE OCHII, PĂRÂND SĂ-ȘI ADUNE FORȚELE. O EXPRESIE DE OBOSEALĂ SE CITEA PE TRĂSĂTURILE LUI. AȘTEPTA URCAREA FEBREI, CARE SE ȘI URNEA UNDEVA ÎN ADÂNCUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
redat dintr-odată și că bucuria este o arsură pe care nu o poți savura. Toți, de altfel, mai mult sau mai puțin conștient, erau asemenea lui, și de toți trebuie să vorbim. Pe acest peron de gară unde își reîncepeau viața lor individuală, ei o mai simțeau încă pe cea comună, schimbând între ei priviri și zâmbete. Dar deîndată ce au văzut fumul trenului, sentimentul de exil se stinse brusc sub aversa de bucurii confuze și năucitoare. Când trenul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unei veselii fără margine, în pragul casei, Grand i-a spus doctorului la revedere. Se ducea să lucreze. Dar în clipa în care intra, i-a spus că-i scrisese lui Jeanne și că acum era mulțumit. Și apoi, își reîncepuse fraza: "Am suprimat, a spus el, toate adjectivele". Și cu un surâs șmecher, și-a scos pălăria cu un gest ceremonios. Dar Rieux se gândea la Cottard și zgomotul înăbușit al pumnilor care strivise obrazul acestuia din urmă îl urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am ajuns aici... Augusto tăcea cu ochii în pământ. Mergeau pe Alameda. — Da, Augusto, da - urmă don Avito -; viața e unica învățătoare a vieții; nu există nicio pedagogie mai valoroasă. Înveți să trăiești doar trăind și fiecare om trebuie să reînceapă ucenicia vieții... — Și munca generațiilor, don Avito, moștenirea secolelor? — Nu există decât două moșteniri: cea a iluziilor și cea a dezamăgirilor, și ambele se găsesc doar acolo unde ne aflam adineauri: în biserică. Cu siguranță că te-a adus acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi băgat mințile în cap, mi-aș fi încrucișat mâinile pe piept. M-am vindecat însă în ambele sensuri, m-am întors la nevasta mea, ne-am potolit și ne-am resemnat. Și-ncetul cu încetul în casa noastră a reînceput să domnească nu numai pacea, ci și fericirea. La începutul acelei noi vieți, la vreo patru, cinci ani de la căsătorie, ne lamentam uneori de singurătate, dar foarte curând nu doar ne-am consolat, ci ne-am și obișnuit. Și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zvâcnet, ca să readoarmă însă la scurt timp după aceea, odată trecut fulgerul vieții, și încă ce viață!, și-apoi ca și cum nimic n-ar fi fost, ca și cum ar fi dat uitării tot ce i se întâmplase. Era ca și cum ne-am fi reînceput permanent viața, ca și cum ar fi trebuit s-o recuceresc permanent. M-a acceptat ca logodnic parcă într-un atac de epilepsie, și cred că tot în alt atac mi-a spus „da“ în fața altarului. Și niciodată n-am izbutit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iubi nu se mai folosește decât în teatru și-n cărți, și că dacă eu i-aș fi scris: te iubesc!, m-ar fi expediat pe loc. Am trăit căsătoriți mai bine de doi ani într-un mod ciudat, eu reîncepându-mi zi de zi cucerirea acelui sfinx. N-am avut copii. Într-o zi a lipsit noaptea de-acasă, am simțit că-mi pierd mințile, am căutat-o peste tot, iar a doua zi am aflat dintr-o scrisoare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Statelor Unite. După prânz mă duc la Rotonda de la Montparnasse, colț cu bulevardul Raspail, unde avem o mică reuniune de spanioli, în majoritate tineri studenți, și comentăm rarele vești ce ne sosesc din Spania, din Spania noastră și a celorlalți, și reîncepem zilnic să repetăm aceleași lucruri, înălțând, cum se zice pe-aici, castele în Spania. [Rotonda aceea continuă să fie numită aici de către unii Rotonda lui Troțki, deoarece se pare că acolo venea, exilat la Paris fiind, acel conducător rus bolșevic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aș putea-o citi dacă aș vrea, dar fără s-o citesc. Voi putea trăi astfel? Oricum va trebui să mor, căci moare toată lumea ... [Expresia populară spaniolă e că toți dumnezeii mor...] Și între timp, Jugo de la Raza va fi reînceput să citească acea carte fără a o termina, citind-o foarte lent, foarte lent, silabă cu silabă, buchisind-o literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Uneori e și singurul timp din zi când vorbesc cu cineva. Relu face desigur o excepție. Biroul lui e aproape de al meu. Schimbăm o vorbă, un gând, o suferință, un zâmbet. Mă întreb cât timp îmi va lua acasă să reîncep să vorbesc mult. Îmi era dor să tac. Cristina e fabuloasă. Are și poartă istorie, o istorie de femeie rădăcinoasă dezrădăcinată, o istorie de limbă română care îi e precum răsuflarea. Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește. Simțurile mele nu sunt aici. Mintea îmi glisează haotic, ca o pasăre pe gheață. Reîncep să frământ coca, cu și mai multă forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rău, nu ? — Va trebui să ți-l refacem. O spune pe un ton tăios, supărat. E tot ce-mi lipsea acum. Se îndepărtează ofuscată și-și strigă una dintre asistente. Încă trei minute. Trei minute până când vechea mea viață va reîncepe. — Deci... o să mă întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de mână pe Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau trenul vineri seară și-o să ne petrecem weekendul... Nu weekendul viitor, intervine Guy, presărând niște ciocolată rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni iar să curgă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l aprindă, simți acum că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea, Te aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și definitiv răspuns, Nu mă interesează. Își auzi propria voce spunând, Mulțumesc, nu numai din bună creștere, ci și din spirit de dreptate, căci nu în fiecare zi ne liniștește cineva cu binevoitoarea informație că nu ne vrea răul. Neliniștea reîncepuse să-i strângă stomacul, dar acum chiar el va împiedica întrebarea să-i iasă pe gură, va pleca de aici ca și cum ar duce în buzunar o scrisoare care trebuie deschisă în largul mării, și în care destinul lui a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de Întoarcere, Khayyam nu Încetează să mediteze la Întâmplare. Este oare singurul căruia vizirul i-a strecurat aceste cuvinte, nu cumva l-a confundat cu altcineva, și de ce o Întâlnire atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
copilăria de la Nishapur, tinerețea de la Samarkand, faima de la Isfahan, Întâlnirile cu Abu Taher, Djahane, Hasan, Nizam și mulți alții. Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asaltul baricadei, de astă dată cu ceva mai multă metodă, adică trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om și, ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin mi-a redat Încrederea În oamenii țării mele. Nu le vorbește ca unor băștinași, nu le respectă susceptibilitățile și meschinăriile, le vorbește ca unor oameni, iar băștinașii se redescoperă că sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aștepți o clipă? Mă lasă să aștept și mă trezesc ascultând o versiune metalică a melodiei Heard it through the Grapevine. La finalul ei, un glas îmi spune cât de important e telefonul meu pentru HLBC Corporation... după care melodia reîncepe... și o aud iar pe Megan. — Becky? Îmi pare rău, dar Kent spune că testul tău se mai amână. Te va suna ea, dacă va dori să‑l reprogrameze. — Poftim? zic, uitându‑mă fix la chipul meu fardat în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, încercând să‑mi păstrez calmul. Aș dori să vorbesc cu Kent, te rog. E foarte important. Nu poți să mi‑o dai la telefon? Doar un moment. Urmează o pauză și Megan oftează. — Să văd dacă reușesc. Melodia metalică reîncepe, apoi Kent e pe fir. — Bună, Becky, ce faci? — Bună! zic, încercând să par relaxată. Bine, mulțumesc. Am vrut doar să văd ce facem azi. Cu testul video. — A, da, spune Kent gânditoare. Sinceră să fiu, Becky, au intervenit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar Încă nu știe că aproape fiecare răspuns se transformă În crisalidă și din ea se va naște o nouă Întrebare. CÎnd Își va reaminti mai tîrziu această Întîlnire, va pricepe că sfinxul e nemuritor; că el nu moare, ci reîncepe continuu; ca marea; sau nu moare o singură dată, ci de nesfîrșite ori, de cîte ori e dezlegată o nouă enigmă. SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate Întrebările grave pe care ni le punem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]