3,662 matches
-
Dar este, oare, necesar tot acest efort? Oare chiar trebuie să faci abstracție de evidențe? Napoleon nu mai este de mult tânărul care umbla cu Suferințele tânărului Werther sub braț, care citea pagini întregi din Racine, Corneille și Molière sau recita poeme ossianice cântând la pianul lui, vechiul, iubitul Erard...Napoleon nu mai este cel pe care l-ai cunoscut cândva, cel a cărui prezență stârnea o undă de pasiune și emulație printre elitele vremii. Actualul împărat dezamăgește și continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pshi mu... - Închipuiește-ți, băiete, că știu ce fel de greacă, doar eu sunt prințul-consort - dar nu contează sângele... - ... peloponeziac, arhipelagic, matrid... - ... contează numai numele; și cum doar la Greci mai găsești câte un -escu... - Papadopolescu, Anaxagorescu, Hurmuzăchescu, Platonescu, Aristotelescu, Cacavelescu..., recit eu, numărând pe degete. Dar dacă, urcând În copacul românverdelui Popescu, până-n vârf, la Popa cu pricina, aflăm că Sfinția Sa era ușor sârb? Sau nițel bulgar? Ori, pe ici, pe colea, rus - că, Slava Bogu, găsești câtă frunză, câtă iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dintr-odată de versurile pe care Fratele John le citea cu voce tare dintr-un mic volum pe care îl ținea în mâini. — Poezia, spuse fratele John, se naște din greutăți și suferință, din durere și îndoială. Apoi începuse să recite. Te-au strigat toată dimineața, spuse într-un fel care îi făcu lui Sampath pielea de găină. Zece rude pentru care să gătești și tu ești fata. Glasurile lor răsună în întunecimea junglei, dar nu, nu le răspunde. Rămâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile era clar altele. Rachel se așeză În fața mea. Gardiana așteptă politicoasă până ce ea Își apropie scaunul de masă, apoi a Început să recite lista de reguli pe care trebuia să le respectăm. Avea o voce plăcută și aproape că reuși să lase impresia că nu rostise aceste cuvinte de mii de ori Înainte. Se retrase, apoi, câțiva pași, Își Încrucișă brațele și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În rânduiala lucrurilor din regat. După aceea, s-au apropiat ofițeri turci, grupuri de notabilități, ca și câțiva dihkan-i, nobili de țară din satele Învecinate; ei Îi sărută suveranului piciorul, mâna, umărul, fiecare după rangul său. Apoi Înaintează un poet, recită o elegie pompoasă monarhului care, foarte repede, se arată vizibil plictisit. L-a Întrerupt pe poet cu un gest scurt, apoi i-a făcut cămărașului semn să se aplece, dându-i porunca pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dragoste nestatornice. Tonul este dezaprobator, dar nu face decât să stârnească și mai mult interesul lui Omar, a cărui privire nu se mai dezlipește de femeie. Djahane și-a ridicat deja partea de jos a vălului, descoperindu-și buzele nesulemenite; recită un poem În care, curios lucru, nu este amintit nici măcar o dată numele hanului. Nu, acolo se face, cu multă finețe, elogiul fluviului Soghd, care-și revarsă binefacerile asupra Samarkandului, ca și asupra Buharei, și care merge apoi să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-a invitat pe Omar să facă același lucru, strecoară În urechea celui din urmă: — Nu te mira de nimic, realitatea are două chipuri, ca și oamenii. În aceeași seară, Abu Taher este convocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de frig, de legănatul În șaua cailor, de stânjeneala care s-a instalat Între ei. Omar se retrage numaidecât În pavilionul său, fără a-și găsi timp să cineze. A compus, pe parcursul călătoriei, patru catrene pe care Începe să le recite cu voce tare, de zece, de douăzeci de ori, Înlocuind câte-un cuvânt, schimbând câte-o Întorsătură a frazei, Înainte de a le consemna În tainița manuscrisului său. Djahane, sosită pe neașteptate, mai devreme ca de obicei, s-a strecurat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cei doi bărbați continuau să vorbească. La primele ore ale dimineții, fură văzuți prosternându-se unul lângă altul pentru rugăciune, murmurând aceleași cuvinte. Sfetnicii s-au năpustit să-i privească. După ce bea o Înghițitură de sirop de migdale, Abu Taher recită o mulțumire, Înainte de a continua: — Trebuia să te Înclini În fața evidenței, stăpânul Samarkandului, suveran al Transoxianei, moștenitorul dinastiei Hanilor Negri, tocmai trecuse la erezie. Desigur, evită să o declare, continuă să se prefacă atras de Dreapta Credință, dar nimic n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moda Khayyam se găsea la Începuturile sale, cercul admiratorilor lui Omar se lărgea cu fiecare zi, dar fără a depăși Încă limitele păturii intelectuale. Cum acea lectură comună Îi apropiase pe tatăl și pe mama mea, ei se apucară să recite catrenele lui Omar, să dezbată semnificația acestora: vinul și taverna erau oare, sub pana lui Khayyam, simple simboluri mistice, așa cum afirma Nicolas? Erau ele, dimpotrivă, expresia unei vieți de plăceri, adică de dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfâșietor al unui poet Înfrânt și grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
națiunile civilizate. Ne rugăm lui Dumnezeu să călăuzească pașii reprezentanților națiunii și să asigure Persiei onoare, independență și fericire”. În ziua aceea, Teheranul s-a veselit, s-a defilat fără răgaz pe străzi, s-a cântat la răspântii, s-au recitat poeme improvizate În care toate cuvintele rimau, În mod natural sau forțat, cu „Constituție”, „Democrație”, „Libertate”, comercianții le ofereau trecătorilor băuturi și dulciuri, zeci de ziare, Înmormântate În momentul loviturii de stat, Își anunțau reînvierea prin ediții speciale. La căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pleoapele ca adineauri, când se străduia să-și aducă aminte poemul. Cum fac femeile din filme, când vor să fie sărutate. Desigur, asta complica întrucâtva lucrurile. Nu poți ști niciodată ce vor ele exact. Să fie sărutate, să râdă, să recite poezii. Și în ce ordine. „Poate cândva ai să fii și tu asemenea lui Huck. Un Huck din România. Și ai să te ascunzi în delta Dunării. Sigur, nu e atât de mare ca delta fluviului Mississippi, e totuși destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tare, călduță, de-asta nu e nici o coadă aici, desigur, nimic nu e întâmplător, nici tăcerea ei plină de ostilitate. Ce ai mai făcut astăzi la școală, o întreb eu, iar ea îmi răspunde în mod automat, parcă mi-ar recita un slogan, a fost bine, dar eu insist, ce faci tu în pauze? Își pleacă privirile, ascuțindu-și vocea de sticlă, nimic, ies în curte sau rămân în clasă. Le-am văzut pe Șhira și pe Meirav, spun eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acea cutiuță pentru pilule pe care i-o văzusem În Brazilia, o Învârti Între degetele lui subțiri și prelungi care, cu puțin timp Înainte, mângâiaseră cărțile lui preferate, Își ridică ochii către decorațiunile din tavan, și mi se păru că recită un text pe care-l cunoștea de mult timp. „Autorul acestei cărți ar trebui să amintească faptul că Piazzi Smyth descoperă măsurile sacre și ezoterice ale piramidelor În 1864. Permiteți-mi să citez numai numere Întregi, la vârsta mea memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un vis, și am vrut să fiu și eu printre ei. Don Tico a zis că avea nevoie de un genis”. „Ne măsură cu superioritate și recită: „Genis În limbajul orchestrelor e o specie de trombon, care În realitate se numește fligorn contralt În mi bemol. E instrumentul cel mai stupid din toată fanfara. Face umpa-umpa-umpa-umpap când marșul are un tempo rar, iar după para-papa-papa-pa-paaa trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pat de zece persoane. Sub cap îmi așează patru perne mari. De fapt dorm în fund. Nu contează: sunt așa de frânt, că nu-mi mai pasă nici de fantoma lui nea Miluță care vine la capul patului și-mi recită o piesă de teatru istorică, în versuri. Am nevoie de zece ore de somn. O să mă trezesc la prânz. Sper să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gust de cartof crud și intru în cancelarie. Directoarea mă prezintă: un băiat de viitor, a scos două volume de poezii. păcat că ne părăsește. Chimistul mă privește distrat: tinere, și eu făceam poezii la vârsta dumitale. și acum pot recita Moartea lui Fulger, din cap. Chiar începe. Intră elevul de serviciu și-i șoptește ceva directoarei, care sare ca arsă: - Mă scuzați, domnule președinte, dar tocmai am aflat că o colegă a tras după ea ușa de la secretariat. Problema e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb de ce nu-i zdrobesc țeasta cu un pumn hotărât. Ar fi atât de simplu. Dar nu - omul nu are nimic respingător în el. Începe să-mi recite în franceză și mă privește transpus. Aș spune că pare chiar fericit. - Te rrrog, te rrrog masează-mă, atinge-mi sexul! Sunt uluit, revoltat și totuși, ca în stare de hipnoză, fac ceea ce-mi ceruse. Pielea lui e fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de parfum subtil. Mâinile mele cu venele scoase în relief se preling asupra lui cu tandrețe și reproș. Câteodată îi ating și penisul. Prepuțul s-a lăsat în jos, eliberând capul mare și rozaliu. Își dă ochii peste cap și recită tot mai dificil. Deodată scâncește și își ejaculează pe burtă. O spumă lăptoasă, neutră, fără consecințe. - Merci, Michel, merci mult. Mă spăl pe mâini la chiuveta din cameră. Sunt ca electrocutat. Ca prin vis îl aud că mă invită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi avut-o. Nici Sabinei nu-i venea să creadă că evoluționistul mega-elegant, care părea să se fi născut în costumul acela impecabil, era omul în pulovăr grosolan de ieri din Cișmigiu. Omul pe care îl masturbasem și care-mi recitase - căci ăsta era cuvântul - o sumedenie de concepte filozofice. De la transpiratul de Ponta te-ai fi putut aștepta la așa ceva, nu de la el, însă. După curs ne-am dus să-l abordăm în fața amfiteatrului. I-am pezentat-o pe Sabina, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unui bărbat, firește. Ar fi trebuit să modifice câte ceva. Asta nu era funny deloc. Pac! ideea! sună la 1515. O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Leo se hotărî pentru ultimul dintre ele: „vârsta e doar o mască purtată la balul mascat unde promovările și bonusurile își fac apariția în rochie de seară. Tu ce alegi - participi sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să fredoneze doar un condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre locuința lui. Când urcă toți îl întreabă. Cum a fost? — V-ați bucurat de clipe minunate? — ...”drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale Și pe rând și-astupă gura când cu gura se adapă” recită Dan, prietenul lui, versuri din „Călin (file din poveste)”. — Nebunilor, vreți să știți dacă ne-am sărutat? Ei bine, ne-am sărutat și ne-am sărutat învăluiți de iubire. — Bravo, Cezar! Așa te vrem. Încep să cânte iarăși „Mulți ani
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai iubiți? — Ne iubim la fel de mult, sau chiar mai mult, dar ce folos că nu ne putem împărtăși sentimentele. „Doar chipul tău prelung, iubito, Lasă-l așa cum este, răzimat Între două bătăi ale inimii mele, Ca între Tigru și Eufrat” Recită ca pentru el, Cezar. — Îți place Nichita Stănescu, matematicianule, i se adresează Doina. Crezi că dacă noi lucrăm cu binoame, polinoame, funcții, teoreme, etc.. nu ne înclinăm și spre poezie? — Printre atâtea definiții, logaritmi, ecuații mau au loc versurile? — Poezia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]