3,311 matches
-
ar fi bine totuși să fie și Theo de față, Theo e în poiană, pictează, nu-i place să fie deranjat când pictează, îl voi anunța cât pot de repede, îi spun cu voce tare părintelui Varava, Ți-aș fi recunoscător dacă ai face-o! S-a uitat lung părintele Ioan la pictura lui Theo din biserică, au mai rămas de pictat pereții din apus, rezervați de tradiție donatorilor, și pronaosul, i-a adus fratele Rafael un scaun cu spătar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care rimau, despre flori și apusuri de soare. Dar când, instigată de Clodagh, a tras cu ochiul peste câteva dintre poemele Monicăi, a rămas șocată de ceea ce a descoperit. Trecând peste valul de neliniște cauzat de ceea ce văzuse, Ashling era recunoscătoare pentru un singur lucru - pentru faptul că Clodagh nu știa să citească prea bine. Poeziile nu rimau, versurile erau lungi, dar cuvintele, în individualitatea lor, îi provocau cea mai mare neliniște. Nu existau flori în poemele Monicăi Kennedy. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unite de căldura și ilaritatea clipei. Cu gura încă zâmbitoare, Lisa avu un impuls de a-i spune lui Ashling: Am o invitație la o demonstrație de machiaj în după-amiaza asta. Vrei să vii? —De ce nu? spuse Ashling zâmbitoare. Era recunoscătoare, dar nu umilită. Demonstrația de machiaj era făcută de Source, care era ultimul răcnet în materie, preferatul modelelor și al fetelor interesante. Extraordinar de scumpe, toate produsele lor erau organice, ambalajele erau biodegradabile, reciclabile și refolosibile și susțineau sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
I-am cunoscut destul de bine pe toți colegii mei de clasă în cei patru ani de școală primară și știu că fiecare mi-a oferit ceva anume sau fiecăruia i-am oferit un strop din prietenia mea. Sunt fericit și recunoscător că am avut parte de o doamnă învățătoare atât de bună, înțelegătoare și frumoasă, dar tare hotărâtă când trebuia să demonstrăm cât de bine suntem pregătiți pentru orice fel de examen. Cred că m am pierdut în visare!... De ce? A
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
zece sau douăsprezece ore de figurație la un film din seria Keystone Kops și mai lucrau la construcții încă șase ore, la lumina torțelor. La vreo două filme m-a pus și pe generic, ca asistent de regie - atât de recunoscător îmi era bătrânul Mack pentru felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă ar fi fost niște prizoniere silite să asculte iar și iar povestea asta. Martha desena în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dispariția lui de pe fața pământului. Când am terminat, Madeleine îmi spuse: — N-o să fiu niciodată o învățătoare din Sioux Falls, South Dakota, dar voi fi Betty sau oricine vrei tu să fiu. Am lăsat-o să mă mângâie pe cap, recunoscător că nu mai trebuie să mint, dar trist pentru că ea - și nu Kay - mi-a fost duhovnic. Așa se face că eu și Elizabeth Short ne-am unit în chip oficial. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Lee continua să fie plecat, Madeleine continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vina pentru tot pe Doug Disperatul MacDuff. Fata moartă n-avea nici o legătură cu el. Deci, spuse Insch, cu brațele puternice Încrușiate peste pieptul ca o bute. Ce zici că bătrânul a adus fata cu el. Cameron schiță un zâmbet recunoscător. — Așa e. — Doug Disperatul MacDuff, un om care a ucis zeci de oameni, un om care-și câștigă traiul făcând rău oamenilor, a luat cu el o fetiță de patru ani când a venit să-l ia pe fratele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca și cuvintele sale. — Mda, păi s-a-nșelat. Sper să fiți fericiți. Nu putu să-l privească În ochi pe Miller. După plecarea reporterului, Logan o porni spre zona de recepție, privind afară, prin ușile mari de sticlă, cum cade zăpada. Recunoscător pentru momentul de respiro, se lăsă pe unul din scaunele stacojii inconfortabile și-și lăsă capul pe spate, sprijinindu-l de sticlă. Jackie avea să fie bine. Și avea s-o vadă În după-amiaza aceea, Înarmat cu un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copil“, comentară emoționați la bucătărie. Adesea însă, după câteva înghițituri, vomita. Apoi ieșea din camerele lui - Tiberius nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se plimba privind, cu ochii care nu reușeau să vadă, frumusețea schimbătoare a grădinilor, a stâncilor abrupte, a golfurilor, cu pasul acela distrat pe care și-l formase în casa Liviei. Simțea ochii celor care îl supravegheau ațintiți asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai purta barbă, ca vechii senatori. Împăratul trecea prin apropiere și, pe când toți îi făceau loc, auzi ultima frază. Zâmbi. Îl ridicase pe durul Seneca la rangul de quaestor la Roma și nu-și închipuise că acesta, în loc să-i fie recunoscător, nu avea să i-o ierte, pentru toate secolele ce aveau să vină. În spatele său, senatorul Sextius Saturninus - ce provenea dintr-o familie austeră, republicană, cu oameni care își riscaseră viața în lupte - murmură revoltat: — În aceste palate nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toate sălile acelea, singura intimitate umană o constituiau scumpa lui soră, Drusilla, și Helikon, tânărul sclav din Alexandria pe care destinul îl aruncase în palatele imperiale, unde rătăcea cu sufletul lipsit de apărare, cu pielea lui brună, gâtul subțire, duioșia recunoscătoare și senzuală, ca un animal eliberat din capcană. Nu mai era nimeni altcineva. Acum, trecând printre două șiruri de senatori și patricieni în drum spre loja imperială, își simți auzul mângâiat de glasul unei femei. Din zilele copilăriei petrecute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viață“. Callistus era însă mai șiret decât el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și se spunea că era ușor înapoiat mintal. Inventase pentru alfabetul latin trei litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și se spunea că era ușor înapoiat mintal. Inventase pentru alfabetul latin trei litere noi, pe care toată lumea le găsise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu lamele și cu dinții ascuțiți ai patinei propriul tău suflet... Dac-ai avea trup, omul meu drag, poate-ai ști să alungi din mine disperarea, poate-ai ști să mă faci să renunț... o, cât ți-aș fi de recunoscătoare... Dar tu ești un fum albastru... O iluzie... Soartă, e prima dată când mă rog ție, ia-mă de aici, Înnebunesc... Zuluf 9 august 1963 Dragul meu, Yvonne Stahl În Marea bucurie, a Înțeles de ce Lilo Îl iubea pe Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Alt zâmbet slab, urmat de o nouă ridicare din umeri. - Nu voi sta mult, spuse ea și se opri în ușă. Știți, am spectacol mâine după-amiază. Dar pot să mă întorc mâine de dimineață, dacă vreți. - Ți-am fi foarte recunoscători, spuse Rhyme. Și vom încerca să îl oprim pe Weir înainte de prânz, ca să nu te reținem prea mult. Thom o conduse apoi pe hol și afară. Sachs apăru pe ușă și inspiră adânc aerul plin de fum. - Pff, expiră ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau pentru o cutie de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fața și așteptând să spună ceva. — N-are absolut nici o legătură cu munca mea. Trec momentan printr-o situație care-mi produce anxietate (în momentele de stres, Charlie recurge invariabil la a vorbi ca un avocat), și ți-aș fi recunoscător dacă m-ai lăsa pur și simplu în pace. Nu este deloc vina ta și-mi pare rău că sunt catalizatorul acestei perioade problematice, dar propun să mergem mai departe cât se poate de normal - sau cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să ne pregătim pentru încă o felicitare și pentru o seară în familie, cu umor bun, tradițional. Charlie —B ună - ai putea, te rog, să-i dai asta lui Stacey? E doar o felicitare de însănătoșire grabnică. Ți-aș fi recunoscător dacă ai putea să i-o dai cât mai curând cu putință. E clar că odată ce revine la serviciu înseamnă că se simte, probabil, suficient de bine, deci răceala sau ce-o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât mai curând cu putință. E clar că odată ce revine la serviciu înseamnă că se simte, probabil, suficient de bine, deci răceala sau ce-o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta va fi redundantă, așa că ți-aș fi recunoscător dac-ai putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
într-adevăr jalnic al prezenței mele. — Mda - așa e, am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era răspunsul lui Chipstead și am fost, în liniște, recunoscător stratului de împletitură care despărțea carnea mea de moliciunea, cu siguranță rece, ca de scoică a mâinii lui. Iese curând, nu? Nu era nici o îndoială că alesesem tactica bună. În ciuda zâmbetului menținut rigid de domnul C, am simțit că lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spuse Leigh. — Am adus eu tot ce trebuie. Adriana ridică deasupra capului o pungă din hârtie și zâmbi. De multe ori, lui Leigh i se părea enervant stilul abrupt al Adrianei, uneori chiar obositor, dar în seara asta îi era recunoscătoare pentru că prelua controlul asupra situației. Trecuseră aproape doisprezece ani de când Leigh văzuse pentru prima dată zâmbetul Adrianei, dar încă o impresiona și o făcea să se simtă puțin neliniștită. Cum e posibil ca o ființă să fie atât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reaminti Adriana. — Cam așa. Bine, trebuie să fug. Vorbim mai târziu? — Cred că da. Îți mulțumesc foaarte mult, querida. Ciao! Adriana se prăbuși pe canapea și îi făcu semn lui Otis să vină lângă ea. El scoase un scurt ciripit recunoscător și țopăi în poala Adrianei. O atinse pe mână ca să-i mai dea un strugure, dar Adriana era deja ocupată să formeze un număr de telefon. — Biroul lui Leigh Eisner, se auzi vocea plictisită a secretarei. — Bună, Annette, sunt Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Russell. A fost o scăpare într-o perioadă din viața mea când mă simțeam mai vulnerabilă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Emmy și Adriana se uitară una la alta. — Ce? De ce vă uitați una la alta? Adriana se simți recunoscătoare că Emmy preluă discuția cu cel mai liniștitor ton de care era în stare și cea mai diplomatică abordare. Noi nu spunem că tu nu crezi că e adevărat, dar... în fine... asta înseamnă că e valabil și pentru Jesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o iarnă Înainte, făcuse sute de asemenea panouri cerate pe care deținuții le folosiseră ca să Înlocuiască geamurile sparte. Deși orele lui de muncă ajutaseră la oprirea vînturilor reci care suflau dinspre China de Nord, prea puțini dintre deținuți Îi erau recunoscători doctorului Ransome. Totuși, după cum observase Jim, pe doctorul Ransome nu-l interesa recunoștința lor. Jim vîrÎ un deget În ceara fierbinte, dar doctorul Ransome Îl Îndepărtă brusc. Era clar că discuția cu comandantul lagărului Îl supărase - se pregătea de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]