3,106 matches
-
and Risk îPrinceton University Press, Princeton, NJ, va apărea în 2007). Conceptul de reflexivitate este mai frecvent întîlnit în sociologie. Alvin Gouldner, în cartea sa publicată în 1970, The Coming Crisis of Western Sociology îBasic Books, New York), propunea o sociologie reflexivă - care a devenit ulterior un curent important în sociologie în anii ’70-’80 - pentru că întrevedea faptul că sociologii sînt actori semnificativi în cadrul evenimentelor sociale și politice pe care le descriu și că implicarea lor în lume modifică procesele pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și politice pe care le descriu și că implicarea lor în lume modifică procesele pe care le studiază. Antony Giddens susținea că „științele sociale sînt strîns legate de obiectul de studiu, pe care îl ajută să se constituie în mod reflexiv într-o anumită măsură”. Vezi Modernity and Self-Identity: Self and Society in the Late Modern Age îStanford University Press, Stanford, CA, 1991). Harold Garfinkel, cel mai de seamă reprezentant al etnometodologiei, considera că sociologii sînt ca niște pești într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai de seamă reprezentant al etnometodologiei, considera că sociologii sînt ca niște pești într-un acvariu, ce analizează încrezători alți pești, fără a realiza că împart acvariul și apa cu cei pe care îi studiază. Vezi și An Invitation to Reflexive Sociology de Pierre Bourdieu și Loïc Wacquant îUniversity of Chicago Press, Chicago, 1992). Termenul englezesc desemnează aici un tip de manager care se lansează în investiții deosebit de riscante cu scopul de a obține un profit foarte mare în.t.). ∗ Tor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
potențialul creativ al elevilor și a abilităților scenografice, actoricești și chiar regizorale (la clasele XI, XII). Se va urmări formarea unei reprezentări culturale privind evoluția genului dramatic în literatura română și în literatura universală. Va fi stimulat procesul gândirii autonome, reflexive și creative prin lectura și analiza textelor dramatice abordate. Prin prezentarea unor spectacole de teatru realizate de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț sau a unor spectacole realizate de TVR sau de Societatea Română de Radio profesorul va propune variante consacrate de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
literatura? 1. în ce mod se manifestă interdisciplinaritatea? Julie Klein afirmă că interdisciplinaritatea a fost definită în diverse feluri pe parcursul acestui secol: că o metodologie, ca un concept, un proces, un fel de a gândi, o filozofie și o ideologie reflexiva. Este o modalitate de a rezolva problemele și de a răspunde la întrebări care nu pot fi satisfăcător rezolvate prin metode sau abordări unice. Autoarea susține de asemenea că interdisciplinaritatea este un paradox sugerând că există o continuă opoziție retorica
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să fie răstignit”. Din nou ar fi impropriu să traducem verbul cu „a vinde”, întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe) pentru păcatele/căderile noastre și a înviat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a anticalofiliei limitate, iar asintaxismul său postmodern
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
merita să-ți închini viața descoperirii frumuseții atâtor lucruri din lume. Probabil îți trebuie o eternitate și numai să descoperi și numele păsărilor. Orice ai face însă, e bine să-l faci cu pasiune.“ Numeroase alte dialoguri din carte, emfatic reflexive și ridicol-ceremonioase, pot fi citate pentru edificarea, dar și pentru amuzamentul cititorilor. „Sunt înclinat să cred - îi spune Mihai unui bun prieten, Dinu, în timp ce stau amândoi în fotolii și beau cafea - că factorii de mediu au o influență majoră, pentru că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu bătrâni la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci, cum afirmă de altminteri prefațatorul cărții, dl Dan C. Mihăilescu, un scop de exorcizare, caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că omul se află sub timp) pare un fapt de primă instanță. Ar putea ține de atitudinea noastră naturală. Nu însă și atunci când Hegel spune, în „Introducere“ la Filozofia spiritului, că . Acum paradoxul este căutat cu grijă, iar atitudinea devine reflexivă. În alte cazuri însă, atitudinea naturală descoperă ea însăși paradoxuri surprinzătoare, nonsensuri subtile (ca în sentința anonimă: „nimic nu începe unde începe“). Se dovedește a fi de secundă instanță în chiar această primă instanță. Iar atitudinea elaborată poate să facă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
conștiință. Cred că nu este vorba doar de un modele teoretic, ci de existențe reale, numeroși oameni trăind sub această formă, cel puțin în unele dimensiuni ale vieții lor. Dacă vom considera că zombie acționează la comandă, lipsindu-i elementul reflexiv, propriile acțiuni trecând pe lângă el fără a fi văzute, atunci vom putea identifica multe persoane manifestând aceste caracteristici. În special cred că putem vorbi de zombie mai ales în dimensiunea politică, acesta fiind cumva modelul alegătorului ideal pentru politicieni, singura
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de greaua sarcină de a-i urmări pe cei din jurul nostru pe perioade îndelungate pentru a afla trendul; acum avem Statistica, cu diferitele ei forme, care ne arată ce trebuie să facem: cum ne îmbrăcăm (acest "cum ne" nu este reflexiv, ci comunitar), ce să cumpărăm (chiar dacă a dispărut "ne"-ul, într-o bună măsură nu cumpărăm pentru că dorim, ci pentru că "se cumpără"). De ce vremea mohorâtă ne induce somnolență? Poate că este o rămășiță a hibernării strămoșilor: organismul nostru simte apropierea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Sartre. În mod concret: telecomandă ... televizor ... calculator ...mașină. Toate acestea creează un circuit în care se desfășoară existența noastră (aproape o existență de utilizatori). Ne mulțumește acest sens în care ne închidem? Sartre indică soluția de ieșire ca fiind "revelația reflexivă" . Fuga după nemurire a fost înlocuită de alergarea de la ustensilă la ustensilă, într-o perspectivă ce pare finită (împlinirea este așteptată odată cu următorul, întotdeauna următorul, ustensil), dar care este dispusă într-un orizont infinit. Obiectivitatea este simbolul democrației în domeniul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
expresiilor, puținătatea cuvintelor; durere ce indică o inadecvare: a mea față de mine! În universul de discurs deschis de filosofia lui Sartre nu putem spune că femeile au mai puțină conștiință de sine, ci doar că sunt mai puțin orientate către reflexiv, baza fiind non-reflexivitatea; deci, au mai multă conștiință (de) sine. Ceea ce, printre altele, înseamnă că își trăiesc corpul mai bine decât bărbații, aceștia fiind mai înclinați să-l gândească. Într-o epocă dominată de imagine ne este imposibil să avem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ideologiile e dată de asemănarea lor cu sistemele metafizice, ambele încercând să explice Totul. Deseori ne definim pe noi înșine mai curând în sfera a ceea ce am vrea să fim decât în cea a ceea ce suntem; asta deoarece orice act reflexiv intră în constituția Eu-lui, fiind deci egoist. Aceeași tendință de a asigura creșterea Ego-ului intervine și atunci când îi caracterizăm pe ceilalți încercând să vedem nu atât ceea ce ei sunt cât care ar fi cea mai potrivită imagine (o potrivire ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care nu-i dureau și organe pe care nu știau că le au. ٭ Feminismul a golit de conținut expresia "soția lui..."; am uitat ce tip de ordonare a lumii alcătuia contextul acestui mod de-a fi. Putem vorbi de dispoziții reflexive: există momente în care suntem total transparenți pentru noi înșine; dar și altele în care opacitatea pare să predomine. Spațiul matematic ne dă ghes să facem media. Dar nu asta e soluția. Atenția cred că ar trebui să ni se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deveni, în special prin intermediul medicinei, mai tânăr și mai frumos. Iată forma sub care a supraviețuit speranța în nemurire! Aceleași dorințe turnate în alte forme. Uneori prea multă cunoaștere conduce la o diminuare a eficienței: riscăm să fim mult prea reflexivi tocmai când trebuie să acționăm. Conceptul de supraspecializare, cu atitudinile pe care le antrenează, ne demonstrează asta. Avem nevoie de o cercetare a simbolurilor cauzalității existente în limbajul nostru precum și a altor forme în care aceasta ar putea fi prezentă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
produs, ci este un proces, o entitate vie, este persoană. În școala vieții el trebuie să-și fie și propriul său autor; trebuie nu doar să fie făcut, ci să se facă adică să se nască, din nou -, ca ființă reflexivă. Îndrăznim să credem că numai în om timpul poate fi reversibil, adică reflexiv (precum lumina într-un cristal, diamant), cu șansă de-a se cunoaște pe sine; el devine astfel durată, valori de cultură, iar cea mai mare valoare dintre
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
el trebuie să-și fie și propriul său autor; trebuie nu doar să fie făcut, ci să se facă adică să se nască, din nou -, ca ființă reflexivă. Îndrăznim să credem că numai în om timpul poate fi reversibil, adică reflexiv (precum lumina într-un cristal, diamant), cu șansă de-a se cunoaște pe sine; el devine astfel durată, valori de cultură, iar cea mai mare valoare dintre valori este OMUL. Aceste aforisme au firești afinități cu „Aforismele” lui Hipocrate și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
deveni, presupune că se întâmplă cu participarea noastră, conștientă sau nu. Nu este vorba de vină sau de cauză, pentru că și noi facem ceva care deteriorează sănătatea. A ne îmbolnăvi arată că suntem implicați în producerea stării de boală, verbul reflexiv arată că avem un rol în a ne îmbolnăvi și a ne însănătoși. În final, se înțelege că noi ne îmbolnăvim și noi trebuie să ne însănătoșim (vindecăm), să nu alegem varianta cea mai comodă, dar și distructivă hrănind boala
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să te numeri!... Funcționezi ca un ceas elvețian și asta nu pentru că ai ajuns la un nivel superior al existenței, al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat cu el prin lectură. Pe de altă parte, ceasornicarul cunoaște însă, reflexiv și critic, mecanismul ceasului; dar romancierul își cunoaște oare în aceeași măsură organismul romanului? Dacă în acesta există un capac, atunci el e doar pentru romancier. Cei mai buni romancieri nu știu ce au pus în romanele lor. Și dacă se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi oaspete al luminii, o singură dată în istoria eternității, au făcut ca în poezia creată să se îmbine melancolia cu elanul înălțării, extazul cu tristețea metafizică, cultul realității cu năzuința de eliberare. Ca atare, poezia a fost dintru început reflexivă, o meditație asupra depășirii finitudinii și prizonieratului ontic. In fața muțeniei misterului a luat naștere prima formă concretă a gândirii, cuvântul care este numire prin dibuire, rezultat al privirii care nu vede, al atingerii de suprafețe și nu de esențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]