60,360 matches
-
concurs, a adus pe scenă Trio Mircea Baniciu (cu Vladi Cnejevici - claviaturi și Teo Boar - chitară). Evident, au stârnit ovații, cu un recital ințesat cu hituri. În a doua seară s-a desfășurat Gala laureaților (la care J. David a refuzat să se prezinte - gest incalificabil) apoi a urmat primul recital - al câștigătorilor trofeului de anul trecut, grupul ieșean Descântec. Cvartet valoros, cu muzică spre folk-jazz. Al doilea recital - Marius Bațu, sensibil, cu un recital - mix de piese Poesis și cover-uri
Festivaluri by Gabi Matei () [Corola-journal/Journalistic/83412_a_84737]
-
temelii și terasemente și diguri", și așa mai departe... Patruzeci de ani mai târziu, într-un eseu din Scurtă istorie a poeziei române, am încercat să demonstrez, pe larg, că Nichita Stănescu este un constructor de lumi! Acest "Amfion" nu refuză trâmbițele ce au dărâmat cu emisia lor biblicul Ierihon, ci este o puternică și foarte originală ars poetica. În prea supusa, ideologic, prefață a academicianului Al. Philippide, o frază - moderat laudativă - îmi pare importantă: "Ilie Constantin dă dovadă în poezia
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă/ Fragila mea alcătuire / Din plasmă, gânduri și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt somnul cum mă ia mai tare.../ Și-atâta timp mi-e refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
datei la care garanția oului expiră. La o omletă, cumpărătorul distruge în medie trei astfel de mesaje electorale. O doamnă care visează să ajungă primar într-un mare oraș din Moldova îi sfătuiește pe localnici: Încercați și cu o femeie!" Refuz să mă gîndesc la apelurile telefonice pe care le-a primit candidata după ce și-a lansat sloganul electoral. Un domn dintr-un oraș relativ vestic al României, în încercarea sa de a le transmite votanților că d-sa ar fi
Repetenți la bunul-simț by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8458_a_9783]
-
care străbat fiecare montare din această Trilogie. Gheață, apă, foc, cămașa din hîrtie pe care Hamlet o topește cu zbuciumul lui. Toate se risipesc pe scenă, curg. Ca viața însăși. Actorii-gropari-clovni felinieni. Este pentru prima dată cînd îi văd cum refuză să joace "Cursa de șoareci". Este cursa morții. Și ei știu. Ca orice bufon. Hamlet le suflă cenușa pe chip. Ca un stigmat al morții, toate personajele-victimă vor purta pe față dîra morții. Nu este nimic spectaculos în moarte. Polonius
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
impus, dominând prin dezinformare, populism și demagogie, cu ajutorul nomenclaturilor locale, transformate treptat într-un fel de "nobilime de aparat", beneficiind de "privatizările" la modă efectuate de structurile ierarhice baronizate. Bucureștiul a fost multă vreme singurul "refugiu" al opoziției civile românești, refuzând la toate alegerile locale postcomuniste candidații FSN, PDSR, PSD, cum s-a numit succesiv "partidul" oligarhiei roșii românești. Deciziile "naționale" nu s-au luat însă, cum bine se știe, de către Primăria Capitalei, care a suferit mai mereu presiunile instituțiilor administrației
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
alta. Varianta pe care o deduc din analiza acestei cărți impregnate de bun-gust e, cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți ceilalți destinatari sau expeditori prezenți în filele Biruinței... au refuzat - fără emfază - să-și transforme pledoaria de înaltă clasă într-o inutilă și mundană luptă de clasă. Să vicieze un cuvânt realmente nobil acceptându-i înțelesul, îngust, marxist.
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
avut bani de editură? Sau ai avut sponsori? Te-o fi sponsorizat Bicuță, te pomenești. Ba nu, ar fi știut tot târgul. - Am făcut CAR, m-am adresat și primăriei că pentru unii au putut să dea bani. M-au refuzat politicos, au zis că nu e în interesul comunității..." (p. 35) Toată lumea ia parte la discuție. Firește, principalul interlocutor este Profesorul, dar până și Bidigaie, Bicuță ori Săndel își dau cu părerea despre politica primăriei în domeniul culturii sau despre
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
repulsiile ideologice. De aceea, trecem mai departe și semnalăm cronica lui Grațian Cormoș ("Dare de seamă despre Pitești") la cartea lui Alin Mureșan (Pitești. Cronica unei sinucideri asistate, Polirom, 2007): "Monografia consacrată de Alin Mureșan Ťfenomenului Piteștiť - pe care el refuză de altfel să îl numească așa, preferînd termenii de Ťacțiuneť sau Ťevenimenteť - este foarte bine structurată, astfel încît să prindă în matrice atît desfășurarea cronologică a reeducării, cît și personajele ei surprinse, în partea a doua a cărții, în microportrete
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
se perpetuează de optsprezece ani, ci de șaizeci. El a început din motive politico-ideologice odată cu reforma comunistă din 1948, iar din 1989 continuă din iresponsabilitatea și incompetența guvernanților. Pentru ca azi - exceptând câteva onorabile instituții unde dascăli cu vocație și demnitate refuză să abdice de la ceea ce Noica numea "rigorile culturii" - azi, așadar, școlile au ajuns niște sinistre focare de insolență, trivialitate, "fițe", snoabe, dezmăț, violență și criminalitate in nuce. Ca să nu mai pomenim și de mizeria materială, de tavane care se prăbușesc
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
matematica predată în școală. Făcută parcă anume să îndepărteze copilul de înțelegerea esențelor. Dar și literatura din școală e mohorâtă, făcută parcă anume să îndepărteze copilul de lectură. Dar toată școala e mohorâtă, într-o societate debusolată în care guvernanții refuză să accepte că sănătatea și educația sunt singurele priorități vitale, pe termen lung, o societate în care dascălul-apostol e disparent, lipsit de orice motivație, iar principiile și valorile sunt învăluite într-o confuzie sulfuroasă, cu ajutorul zelos al media și în
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
o bate sângeros, făcând-o să înțeleagă că viața are totuși regulile ei. În această familie a l'italienne, în care toți se ceartă și se iubesc pe un diapazon înalt, Ciocioana exprimă cel mai bine etosul pe care Nina refuză - deocamdată - să-l asimileze. Că e băută ori perfect lucidă, nevastă și mamă mai mult sau mai puțin iubitoare, ea se comportă după un set de reguli îndelung șlefuite și ajustate. Acestea vor asigura, când va veni vremea, și liniștea
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
Pandrea, prinse în roata dințată a unei istorii ucigașe. Dar există și testamente trădate - așa cum ne învață Kundera -, după cum există și testamente împovărătoare. Fiul lui Françoise Sagan (autoare despre care am scris într-un articol anterior) a avut posibilitatea să refuze succesiunea mamei sale. Și totuși, în ciuda datoriei bănești imense presupuse de acceptarea moștenirii, fiul a preferat să facă onoare mamei înglodate în datorii, decât să se dezică de numele ei. Scrierea testamentului reprezintă, îmi imaginez, un moment la fel de greu pentru
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
pe care pașoptismul și, deopotrivă, junimismul greu puteau s-o priceapă, a unui sentiment înalt pe care ajung, cu timpul, să și-l asume oameni care, fără să fie bărbați ai țării în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
un material brut și accidental ori impulsuri de varii genuri și pregnanțe, vădește o exemplară constanță și stabilitate. Nu e nici fluxul continuu, nestăvilit din sintactica niculesciană, dar nici clivajele ori incompatibilitățile din alcătuirile formale ale lui Aurel Stroe. Compozitorul refuză diagnosticarea curentă a muzicii actuale ca patologică. Legat osmotic de tradiție, el lucrează temeinic la instaurarea unei euforii a sunetului ca o manifestare concludentă a postmodernismului în raport cu sublimul. Iar dacă Tiberiu Olah poate fi asociat esteticii postmoderniste, este și pentru că
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
20 de ani și confortul era ultimul lucru care mă interesa. Cum gândul meu a fost mereu să mă întorc la Timișoara sau chiar să mă stabilesc la București (scriam deja cu asiduitate la "Orizont", "Viața studențească" și "Amfiteatru"), am refuzat cu seninătate toate ofertele care mi s-au făcut de a mă muta la școli din Odorheiu Secuiesc sau Miercurea Ciuc și chiar postul - foarte invidiat - de redactor la ziarul local. Raportat la Timișoara sau București mi-era egal dacă sunt
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
în minte mutarea, scândură cu scândură, a unei bisericuțe de lemn, care face ca întreaga pictură de pe pereți să devină un puzzle imposibil de refăcut. Privat de centrul său spiritual, satul însuși se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului nouă, romanul lui Matei Vișniec reclamă fundamental altceva decât un text esopic. Posibilele (și, în cele din urmă, destul de plauzibilele) șopârle sunt puține și - forțând exprimarea - descărnate. Nu atât existente în pagină, ele sunt introduse
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
că nu contează. Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent. Eroul rememorează, nu acționează în nici un fel: trecutul îl fascinează, și ca urmare el descoperă tot felul de șiretlicuri. Din moment ce prezentul este lent și i se refuză bucuria așteptării, unicul suspans vine din ordinea în care se narează trecutul. Joyce silea inteligența să se autoanalizeze în clipa prezentă. Leopold Bloom (Ulysses) diseca prezentul gândului în vreme ce acesta trecea de la pre-verbal (starea de increat, într-un fel) la verbalizare
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
decis ca fiecărui student să i se ofere, la prînz, cîte...un sfert de portocală. Mai rămăseseră vreo 7 portocale pe care studenții de serviciu le-au revendicat pentru ei, dar administratorul și le-a oprit pentru sine. Scandal, studenții refuză să mai lucreze, părăsesc bucătăria, pleacă în oraș. Telefoane alarmate la decanat, să fie aduși imediat înapoi căci se apropie ora mesei și n-avea cine să facă față la puhoiul de cantiniști care urma să vină la prînz. În
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
E imposibil să nu observăm că ne îndreptăm spre o nouă dictatură, de tip diferit, disimulată în legi de ââsiguranță>>, de ââordine>> și de ââautoritate>>. Una dintre caracteristicile sociale rezidă în dreptul individului de a nu fi ââmassă>> și de a refuza rigiditatea identitară pe care supravegherea (prin teama subsumată) o sugerează, impune și inculcă." Măcar pentru o zi m'a sustras unor asemenea gânduri negre prezența lui Bernard Pivot la Institutul Franco-Portughez. Întâlnirea cu publicul - decontractată și îmbibată de un reconfortant
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
de moartea fratelui său. Ca să se scuture de coșmar, se forțează să se consacre altor detalii ale traiului. Cu precădere aceste aspecte neutre sunt prezentate pe larg în roman. Zadarnică eschivare! Principalul e comprimat în lăuntrica sfâșiere căreia Faulkner îi refuză accesul în prim plan. E un subtil procedeu de compoziție, o deturnare a atenției. La Breban descoperim o suprapunere similară, aici însă coincidența de straturi ascunde o altă semnificație. Un june de familie bună, înstărit, cu maniere alese, Calimachi, se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
falsul pe care Traian îl travestise în modestie. Construcția se șubrezește brusc, iar forța cărții devine, din păcate, negociabilă. Ca devoratori semiautomatizați de cărți, putem ignora clivajul. Rămâne însă o zonă de care, parcă, inteligența prozastică a lui Bogdan Suceavă refuză să se atingă. Chiar sub alibiul distructiv, suicidar, invocat la începutul cronicii, o încheiere în termenii aceștia confuzi e - vai ! - intolerabilă: "Bunicul îi povestise lumea întreagă ca într-un joc, ca într-un descântec, un joc care poate să n-
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Avea ochi veseli și un glas ca un fir de sânge", și se încheie așa: "Pielea lui sclipea lăptos. Avea mâini de băiețel dolofan, care trage cu praștia după pisici și vrăbii. Îmi plăceau dințișorii lui de animal acvatic, dar refuzam să îl gândesc altfel decât ca pe o himeră umedă și rece." (p. 162). E prea puțin însă pentru a salva un volum compromis - nici proză lirică, nici poezie epică, nici măcar discurs acceptabil în acea formă vagă de învățământ numită
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
Zice că vine din apropiere de Angers. Duplessis își face turneul obișnuit și se îndreaptă spre Nantes; nu poate să se abată din cale deocamdată; are totuși să-i transmită o scrisoare dlui de l'Aubépine. Iat-o. }ăranul nu refuză bănuțul, nici păhărelul. Eugénie e la post, ea îi dă și una și alta. Stăpânul nu s-a întors încă, rotofeiul nu mai așteaptă, lasă scrisoarea. Grégoire recuperează iapa, nici de data asta nu a fost cruțată, ies aburi din
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
timp modificate. Odată aleasă această cale de urmat, nici prin gând nu mi-a mai trecut că aș putea-o schimba. Când un fost coleg emigrat m-a îmbiat să rămân în Germania, aranjându-mi și un post universitar, l-am refuzat categoric: pentru o viață de om ajunge un singur transfer de identitate culturală! Când îți visezi părinții, în ce limbă vorbești cu ei acolo, în vis? Eu, uneori, vorbesc cu Tatăl meu rusește în vis... Uneori, îmi pare rău că
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]