2,508 matches
-
Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Îtr-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În Capitală, Însă pentru perioade scurte. - Care au fost Începuturile relației dvs. cu teatrul? - Am reușit la Regie, la IATC. Bineînțeles, am intrat În conflict cu rectorul de atunci, dar și cu profesorii mei. Cu mari intervenții am reușit să reintru În Facultate. Am continuat cu Teatrologia, Însă povestea s-a repetat. Încă un conflict cu rectorul și iar am fost scos. Am stat mai bine de un an afară, după care, cu intervenții și mai de sus, am reușit să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mult parcă din inerție, Burtăncureanu urcă treptele Bibliotecii. Traversă holul unde trona un portret în mărime naturală al generalului Goncea, un fel de ctitor al Bibliotecii. El cumpărase clădirea de la nepoata farmacistului Edelstein, stabilită în Maroc, după ce o ajutase să reintre în posesia clădirii. Pusese gratuit casa la dispoziția celor de la cultură pentru mutarea Bibliotecii, după ce vechiul sediu, palatul Kir Ioanidis, fusese revendicat de moștenitorii acestuia, cu o procură semnată chiar de Kir. Acest Ioanidis era fratele acelui Chiru despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cea de alaltèieri, pe la zodia taurului o sè-mi aprind că de obicei țigară și o sè mè așez în fața cafelei, Ce bine e! sunt ceva mai liniștit și mai destins acum cè m-am ajuns din urmè și cè am reintrat în viața mea cotidianè, mè speriase grozav decalajul de timp pe care-l cèpètasem, De când m-am trezit, întârziind în pat câteva clipe în plus, am avut sentimentul cè alerg înnebunit în urma unui tren care sunt eu insumi și cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
atenție vèrsètorilor! astèzi s-ar putea sè faceți cunoștințè cu o persoanè interesantè, ar mai fi fost un fum de tras în piept, dar, conform programului, mè ridic de pe scaun stingându-mi țigară în scrumierè și, ignorând avertismentele adresate peștilor, reintru la baie, spèlatul pe dinți, golitul mèruntaielor, încheiatul la pantaloni, pieptènatul, putin gel de pèr, ar fi cazul sè mè duc la tuns, zâmbetul în oglindè adresat fugar Ceciliei, frizerița care mè tunde de ani buni, de când eram cu Corina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mè întind peste tastaturè că sè ajung la mouse-ul pe care mâna ei mi-l cedeazè cu încetinealè, Sè vedem! Iau din nou în stèpânire calculatorul și pe mine însumi ca si cum m-aș întoarce acasè dupè o lungè absențè, odatè reintrat în posesia lui mè simt încèrcat de o putere nouè, asemeni unui flux vital de energie, Conectat în rețea, Matei își creeazè un câmp de forțè în jurul lui protejându-se de orice stimuli ce vin din afarè și care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în camerè, în patul meu, doarme cineva! Matei nu e mai e singur și, în virtutea acestui fapt, nu se mai cuvine sè mènânce singur! totul pèrându-mi-se, brusc, ciudat și ireal! M-aș convinge cè n-am visat numai dacè aș reintră în camera mateianè și m-aș apropia de patul, fost mateian, îmbibat acum de copleșitoarea prezențè femininè din așternuturi, îmi sting nerèbdètor țigară neterminatè și traversând holul, pèșesc fèrè zgomot spre cameră mateianè, deschizând încetișor ușa, ca sè n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sutè de exerciții pentru a doua zi, Apoi, ori de câte ori, o datè la o lunè, mè întorceam acasè, acest Matei, du-te la baie și te spalè pe mâini! începuse sè-mi fie drag, prin spèlatul pe mâini recèpètându-mi dreptul de a reintră în familie, În bucètèrie, mama vorbind, pregètindu-ne masă, executând trasee repetate între masè, frigider, aragaz, cèmarè, perimetrul rutinei zilnice în care nenumèrate ore din viața ei s-au consumat din dragoste și devotament pentru bèieții ei, Matei ferindu-se toatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a privi spre bancheta pe care stètuse nebună, ca și cum ar fi lèsat acolo ceva din substanță trupului ei înfiorètor, convingându-mè cè n-am visat, Abia dupè ce, lunecând câțiva metri pe șine, trenul se îndepèrteazè de acel loc, incep sè-mi reintru în posesiunea tuturor funcțiunilor fiziologice ale trupului meu, de parcè m-aș trezi treptat dintr-o paralizie temporarè, apoi, convins cè trebuie sè-mi înfrunt teamă îmi întorc capul înspre bancheta din fața mea, dar acolo nu mai stè nimeni, pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
privind din când în când înspre fereastrele înalte ce dau spre acoperișurile joase ale clèdirilor din fața Institutului, Înseamnè cè nu l-ai copiat! decide specialistul Matei, Sau, cine știe, l-a copiat redenumindu-l, Sè-l copiem din nou! cerându-i sè reintre în mail-ul trimis de mine, sè fie ochii și mâinile mele, o prelungire mateianè a simțurilor mele și sè dea din nou click pe attach, Perfect! Matei vede cu ochii ei și, mânuind tastatură cu mâinile ei, din fereastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin. De fapt, puțin mai mult, din motive pe care le voi explica mai târziu. Curând, totul fusese ca înainte. Înainte de a fi împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
demonstrație, și jandarmii să-i bată, să lovească ei cu bastoanele cele mai luminate minți din țară? O să încremenim în proiect, vorba filosofului. Ne vanghelizăm. Noi n-avem voie, nu ne putem permite să rămânem deoparte, în afară de UE, trebuie să reintrăm în lumea civilizată, acolo unde eram deja în perioada interbelică, trebuie să adoptăm și noi mottoul in varietate concordia... Lumea confundă comunicarea cu comuniunea, acceptați-mi cacofonia, teatrul este comuniune, aproape liturgică... folosesc vorbe mari, ai dreptate, deși tare îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aproape numai cămașa roșie, pe palmele ei deschise în sus... Tânărul iese din sală repede, parcă ar pierde ceva, se duce la dulap, deschide ușile care scârțâie prelung, scotocește grăbit, găsește un tricou negru, se schimbă. E îmbrăcat în negru, reintră în palat, ca hipnotizat. Ofelia e tot acolo, cu cămașa roșie pe palme. La palat, pe stâlpul porții, a cântat pasărea morții... o sclipire de o secundă pe meningele lui cabrat ca un cal de rasă. — Puică, dacă te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt, așadar, întreținute și alimentate de motivații politice, nu de exigențe academice. În perioada comunistă, când critica era subordonată ideologiei, nu s-a simțit nevoia de a trece de la stadiul acuzației la cel al demonstrației. Abia când examenul critic a reintrat în drepturi, după decembrie 1989, au apărut și cercetătorii pe care îi invitase Eliade cu o jumătate de secol mai devreme. În mod paradoxal și trist, aceștia au fost puși în postura de a continua, perfecționa și legitima un topos
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să cotească din nou la dreapta. Stătu puțin pe gânduri, oscilând înainte să ia o decizie. Era conștient că ar fi trebuit să meargă pe același drum pe care venise dar nu știa dacă ar fi fost în stare să reintre apoi în pădure în același loc prin care venise. Asta ar fi însemnat că exista posibilitatea să nu-și găsească mașina. Chiar dacă ar fi ajuns la drumul forestier i-ar fi fost imposibil să spună dacă mașina e mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intenționa să-și ia rămas bun de la localitatea de munte și să plece la el acasă. Nu mai voia să aibă de a face cu vâlvele, paznicii și domnițele, își dorea să uite de toate acestea și viața sa să reintre pe făgașul normal. Deși se mai înmuiase puțin și nu mai era atât de pornit împotriva explicațiilor Ilenei și ale lui Moș Calistrat, pe care încă le considera mistice, încă nu era dispus să le îmbrățișeze în totalitate. Undeva, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici, în afara orașului, au oamenii atât de multe? Ei le aduc la piață, la noi? Să le cumpărăm noi? Nu cresc la bloc. Ai dreptate, Ionuț! a precizat doamna Ilinca, în timp ce doamna Mia era ocupată să pornească mașina și să reintre cu ea pe șoseaua asfaltată. Este nevoie de mult spațiu. Cresc la câmp și în grădini. De toate astea se ocupă grădinarii, copii. Din meseria asta, grădinărit cum se numește, obțin ei veniturile necesare familiei... Din grădinărit? Oamenii se numesc
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la miazănoapte sunt generate de scrâșnitul dinților ei uriași. șase în al treilea loc: e timpul să le înveți pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos metoda secretă prin care se pot dezbrăca de cochilia lor, în care, evident, pot reintra mai târziu, oricând doresc. scoți din partea din față a desagii-fără-fund cutiuța cu nasturi-de-scoică-de-mohenjo-daro, strecori mâna ta pricepută în fiecare dintre cele patru colțuri ale fiecărei carapace de broască țestoasă de galapagos și înlo cuiești, dintr-o singură învârteală abilă, tendonul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o ignorase. La ușa din față, un om a așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cu o mână își ținea necontenit paharul la gură, cu toate că nu sorbea tot timpul, iar cu cealaltă bătea în masă tactul. Când se lumina de ziuă, pleca la culcare, fără să se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar fi uitat la carnea de femeie albă, proaspătă, neacoperită. Își îngrijea pomii fructiferi cum și-ar îngriji o mamă copilul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ar suprapune supărării de mai înainte. N-ar profita decât vanitatea de a se fi întîmplat așa ceva lângă tine, după cum te-ar amuza să-ți cadă un bolid în curte, numai să nu fie periculos. După câteva zile, înviatul ar reintra normal în obiceiuri, după ce aranjezi câteva complicații. Ești obligat însă să joci o comedie întreagă, să chiui, să bați din palme, să alergi, să țopăi, ca să minți și să te minți că ești transfigurat. Acum, lângă Ioana, cum n-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hoților de buzunare se arătase mâhnit din cale-afară că tocmai lui, funcționar onorabil în administrația orașului, așa și pe dincolo, i se putuse întâmpla una ca asta și l-a asigurat că a doua zi, nu mai târziu!, avea să reintre în posesia ceasului de argint. Ceea ce s-a și întâmplat. Spre surprinderea mesenilor, care nu se puteau nicicum împăca cu gândul că hoții de buzunare erau atât de bine organizați. Și mai ales atât de disciplinați, că aveau o onoare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe tocuri de ușă, undeva prin pivnițe sau prin poduri; astfel că și cheile de la casă pe care doamna din fotografie, cea din dreapta, adică mama mea, le-a lăsat unei vecine în vârstă așteaptă cine știe în ce loc să reintre în posesia deținătoarei de drept; dar deținătoarea de drept nu mai e de găsit. 2 Cămin fiind, de pildă, cel lăsat în Basarabia. 3 Nici nu vreau să dezvălui numele doamnelor din fotografie, dintre care cea din dreapta este, cum spuneam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și totodată mai plăcute. Mai precis spus: să facă pipi din picioare. Dar cealaltă funcție? Ei bine, se părea că chestia încă nu se dezvoltase suficient pentru a o exercita... sau mai știi? Între timp, Dan se încăpățânase să persevereze. Reintrat în cursă, pe drumul către șefia departamentului de design al companiei sale, juca regulat squash cu Barry. Iar serile și le petrecea la St Simon, reparând diferite lucruri cu Dave 2. În plus, mergea cu autobuzul la întruniri din locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]