3,930 matches
-
În modelul administrativ francez 2, structura administrativă este centralizată și „greoaie” (Dincă, „Modele europene de administrație publică: Franța”), în pofida încercărilor de descentralizare și deconcentrare, modelul folosindu-se de instituția prefectului pentru asigurarea unor politici uniforme în tot sistemul politic. Așa cum remarca Dincă („Modele europene de administrație publică: Franța”), invocând Legea numărul 82-213 din 2 martie 1982, „prefectul este reprezentantul statului în departamente și regiuni. El reprezintă fiecare minister, conduce serviciile statului în circumscripția respectivă și este garantul interesului național, al respectării
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
de natură impersonală: lucrării i-a lipsit nota politică, de aderență la conformismul partinic al vremii, după cum mulți dintre poeții vizați au devenit între timp dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe alții fără să se repete, pentru că simțim cum fiecare încearcă să devină original, să devină el însuși. Marin Sorescu va încerca o mitologie proprie, "căutând și găsind un punct de vedere care nu a mai trecut nimănui prin minte." (remarca aparține lui George Călinescu)4. N. Stănescu abordează temele majore ale condiției umane, intuiește esențele, își apropie "datul ultim" și începutul, străbate planetele, intuiește migrația sufletului, desființând granița dintre vis și realitate. N. Stănescu frecventează atât miticul cât și mitologicul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alb", Editura Eminescu, 1972; "Cartea de nisip", Editura Cartea Românească, 1973. Primul volum, "Templu sub apă", 1967, a fost o promisiune, dar în volumele următoare, "Moartea lui Socrate",1969, "Monologul alb",1972, "Cartea de nisip", 1973, N. Ioana rămâne, cum remarca Al. Piru, la o poezie "cu buzele închise". "Moartea lui Socrate" este un pretext pentru ca poetul să se autodefinească în raport cu el însuși și cu lumea. Expresia se desprinde dintr-o experiență constatativă poetul parcă ar fi participat la un lung
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-o abia anul trecut. Apoi au fost nenumăratele spectacole de referință pe care le-a făcut în teatrul românesc și filmele care i-au încununat cariera de artist! De fiecare dată, el s-a impus ca o autoritate. E o remarcă pe care o susțin și care face diferența, în judecata de valoare pe care vocile autorizate și timpul o fac. Important în viața unui Artist, să ai și să poți spune ceva personal, ceva care contează la judecata neiertătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
marea poezie a acestor texte, ce cu migală, răbdare și aplomb (ca în tinerețe), le frământă cu cei doi magicieni ai scenei românești. Scriu aceste gânduri pentru o carte ce va fi mărturie a autorității artistice a lui Alexa Visarion, remarcă pe care am făcut-o de la început. Am avut bucuria să pornesc în câteva "călătorii" tainice, în noapte, cu acest mare artist, străbătând împreună rafinamentul și furtuna controverselor, tărâmuri și delicii, totul în haina unor mari întâlniri. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de joc, apoi de a "ataca" personajele cu ambiția performanței și a convingerii ferme că nimic nu ar mai fi aidoma în absența acelui oricât de secundar rol pe care regizorul i l-a distribuit. Aceasta ne amintește de o remarcă a lui Valère Novarina cu privire la piesa sa, L'Acteinconnu: [...] fiecare celulă a textului, fiecare cuvânt ascunde întreaga dezvoltare a dramei, fiecare atom de limbaj reprezintă nucleul întregii drame ca și cum fiecare celulă ar vorbi, ca și cum însuși limbajul ar gândi în locul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acțiunea va putea avea în vedere realul (...)". El precizează, totuși, că, "dacă știința face să cadă judecățile de valoare nefondate sau ilegitime, încă mai așteptăm demonstrația care să stabilească faptul că aceasta le suprimă pe toate". Mai critic, Jean-François Boissel remarca, într-un text din 7 septembrie 1970, că, "dacă scopul cercetării pe care și-l fixase grupul viza politica în mod esențial, se pare că, înaintea oricărui alt studiu, ar fi trebuit abordată problema definiției actuale a politicii, a componentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
comportamentul agresiv, facilitează concesiile si creativitatea; de altfel, trebuie făcută o distincție între rolul profesorului ca mediator si rolul de arbitraj al acestuia (atunci când, în ipostaza de terță parte, el este în poziția de a impune un acord) deoarece, așa cum remarca Myers, citându-1 pe Neil McGillicuddy, s-a observat că, atunci când oamenii știu că vor fi arbitrați, dacă medierea eșuează, ei încearcă mai intens să-si rezolve conflictul, arătând mai puțină ostilitate si dovedind o dispoziție mai mare spre construirea unui
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
care refuza sa lucreze : nu ies la tabla, refuza să și facă exercițiile, dovedesc pasivitate Comportamentul violent poate fi determinat uneori de oboseala, de suprasolicitare, de neputința de a face fata unor cerințe ale scolii sau ale familiei, de o remarca umilitoare, de o pedeapsa nemeritata etc. Uneori poate fi incriminata violenta fictiva, agresivitatea prezenta in filme si la televizor. Alteori poate fi vorba de frica, frica de doctor, de întuneric, de pedeapsa, sau poate fi vorba de gelozie, de pilda
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
aspirase cât se poate de serios spre idealul unei științe totale" (Der Sinn..., p. 22), ideal de care, tot pe linie catolică, nu a fost străin, în mod paradoxal, nici măcar un pozitivist agnostic precum Auguste Comte. Deși vom analiza această remarcă într-un subcapitol viitor (vezi I, 3F), credem că este necesar să clarificăm încă de-acum semnificațiile ideii de "știință totală", care în stadiul actual al discuției ar putea stârni unele nedumeriri. Raportată la Comte, ideea unei "științe totale" poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care fac posibil fiecare act de înțelegere în parte", deși același autor remarcă faptul că "nu e mai puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic" (s.n. vezi II, 2Be). Nu am reluat întâmplător ultima remarcă a lui Hufnagel: ea sugerează deja faptul că în cazul lui Dilthey nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian. În capitolul anterior am analizat pe larg motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în vedere, pe lângă "explicația cauzală" (prezentă în ceea ce am numit zona de interferență a științelor naturii cu cele ale spiritului), și "concepția teleologică", după cum spune O. Braun într-o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii>>, conform lui Dilthey, sau <<dependența teleologică>>, după expresia lui Rickert)" s.n.180. Înainte de a desprinde o concluzie, acum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stilistic" ca și "contextul de viață" în cazul lui Dilthey "modelează toate creațiile omului"38. Comentând o afirmație a lui Husserl, potrivit căruia "știința adevărată, atât cât se întinde doctrina ei efectivă, nu cunoaște taine"39, Al. Boboc face o remarcă interesantă și semnificativă în ceea ce privește "conotația specială" pe care o are termenul german de "profunzime": Tiefsinn înseamnă "sens ascuns, misterios"40. Atât afirmația lui Husserl, cât și observația comentatorului său ne fac să ne gândim iarăși la relația Dilthey Blaga, ale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
the Underground Man), inventat de Dostoievski și (psih)analizat de LaCapra: "He is like a stand-up comic of the morbid psyche. At times he is close to being an antiintellectual intellectual who uses logic to destroy logic..."3 Hayden White remarca "impenetrabilitatea" discursului foucauldian "în fața oricărei tehnici critice bazate pe principii ideologice diferite de ale sale"4. Gânditorul francez respingea, ori de câte ori avea ocazia, "critica", îndeosebi acea critică aflată în obediența factorilor ideologici și politici. Foucault, cunoașterea și istoria Nu sunt un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în măsura în care, între om și ceea ce cunoaște, se stabilește o luptă, se țese ceva precum o luptă singulară, un tête-à-tête, un duel. Există întodeauna în cunoaștere ceva de ordinul duelului și care o face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care nu o poate domina, dar care o face posibilă sub raport epistemologic. Prin lupta aceasta singulară și continuă s-ar întemeia cunoașterea de tip
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Acest text curajos, de inspirație umanistă, rodul unei inițiative individuale, sporește îndoielile și întrebările unui anumit număr de socialiști, aflați în plină confuzie încă de la începutul ostilităților 6. Dacă nici astăzi nu poate fi explicată o asemenea întorsătură, mai multe remarci permit totuși o mai bună cunoaștere a cauzelor. Să lăsăm de o parte explicațiile lui Lenin care, din motive politice și polemice, lesne de înțeles, s-au găsit mult timp pe primul plan. Divizarea socialiștilor, anterioară anului 1914, în "oportuniști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
anul jubiliar 1300. Fiind vorba totuși de un vast poem, H.-R. P. nu uită, prin premisele puse, să invite cititorul să aprecieze frumusețea ideatică și poetică a Paradisului, cantica cea mai puțin cunoscută a "Divinei ...", de vreme ce omul recent, conform remarcii lui Eco, nu mai deține codul teologic și cosmologic al omului medieval tip Baudolino, personajul romanului său omonim. La sfârșitul călătoriei sale în Paradis, Dante se află în Empireu, reședința Tatălui Ceresc. A văzut însăși chintesența frumuseții și sfințeniei în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bacșișuri" (minunat truvai!); "meseria se fură, dar actorul X n-a reușit să fure nimic: n-are vocație de cleptoman sau de actor?"; "fetișul vorbelor o boală post-revoluționară"; "noi, actorii, practicăm o artă care se consumă în timp ce se produce" (extraordinară remarcă!); "în poezia adevărată, Dumnezeu este protagonist!" ș.a.m.d. Recomand cartea lui Eusebiu Ștefănescu tuturor oamenilor care iubesc teatrul, umorul și cîrciuma. Deci, tuturor oamenilor de teatru... Un manual pentru facultățile de teatru, semnat Vlad Mugur Eminentul teatrolog care este
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
morții. Pot spune, cu aceeași frenezie și implicare cu care am parcurs și volumul Floricăi Ichim dialogul ei cu meșterul. Nu știu de ce, felul de a da indicații și a face observații al marelui dispărut mă subjugă. Simt , la fiecare remarcă a sa, geniul pedagogic și artistic. Îmi aduc aminte de felul de a diagnostica al lui Stanislavski, dar cu un plus de modernitate. În plus, faptul că V.M. vorbea, în carte, prin notele secretarilor săi, care știau că e condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se apropie de valorile craulistului vitezist. Picioarele mai scurte lasă să se întrevadă rolul pe care îl joacă trunchiul în propulsarea corpului. Aceste repere se repercutează și asupra mișcărilor propulsative a fluturistului - tempoul său fiind destul de ridicat. Legat de această remarcă notăm și lungimea tălpii care este la valoarea cea mai mică. La forța combinată pe unitatea de vâslire ocupă locul trei, dar în condițiile date de caracterul tehnicii de înot (concomitența vâslirii) viteza fluturistului este mare, ocupând locul doi în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
rămas. Alții notează cu atenție și cu insistență în dreptul fiecărui obiect pus în foaia de zestre „s-a dat“, „nu s-a dat“ sau „pentru caretă dat taleri 130“. Alteori foaia de zestre devine neîncăpătoare pentru a primi toate micile remarci notate de ginere. Ruxandra Poienaru are astfel de probleme cu ginerele ei. Acesta notează tot. De exemplu, în dreptul inelului cu rubin ține să noteze „mititel robinașu și inelu“ și precizările de acest gen se găsesc pe tot documentul. Ele se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
implică colaborarea publicului care îi asigură un caracter moralizator. În acest mod „spectacolul pedepsei este integrat cotidianului“, iar condamnatul este „vestitorul propriei lui condamnări“. Cu toate acestea, în secolul al XVIII-lea are loc o îm blânzire a pedepsei, după cum remarca Michel Foucault. Ar trebui să facem aici o comparație între prevederile pravilei și aplicațiile ei. Judecătorii au o mare autonomie atunci când este vorba de interpretarea legii și depunerea ei în practică, chiar codul scris lasă la libera alegere judecarea anumitor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și tragic. Românii și-au plătit scump ieșirea din "socialismul real", în circumstanțe rămase până acum destul de obscure. "Dans les pays englobés par l' Empire de l'Est, la vie cache bien les mistèrs", spusese cândva Czeslaw Milosz. Este o remarcă potrivită mai ales pentru împrejurările din România, singura țară din "imperiul răului" unde intrarea în noua epocă s-a făcut cu violență și cu sacrificii incredibile. "Ieșirea din iarnă", dacă e să folosim expresia cumva premonitorie din revista Esprit (2
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
temă de reflecție sistematică. Evenimentele se perindă cu o viteză în continuă creștere. Acum două secole, un călător englez observa că Franța s-a schimbat, în câteva luni, pînă la nerecunoaștere. Iar trei sferturi de veac mai târziu Alecu Russo remarca, în spațiul moldav, schimbarea de alură a timpului. O nouă sensibilitate, o nouă percepție a duratei se impune, desigur, cu fiecare eveniment de seamă. Războaiele mondiale, revoluțiile de orice tip, marile descoperiri și invenții contribuie la modificarea tot mai rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]