3,239 matches
-
unde alianța nu se mai referă la poporul "surd și orb", prizonier al unei credințe moarte și dogmatizate, ci la individul capabil să audă chemarea la reînnoirea alianței, mesajul de bucurie: ÎN MIJLOCUL DECADENȚEI POPOARELOR ȘI A MORȚII CULTURILOR, INDIVIZII POT RENAȘTE LA ADEVĂRUL ETERN (la alianța cu Cel Veșnic). Din mijlocul poporului lui Israel, care rupsese această alianță, se ridică un nou Profet, "mesagerul lui Dumnezeu", om real ca și vechii Profeți, inspirat ca și ei de "Cel Veșnic", Mesia Noului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca această cerință să se refere la măsura intensității vanității. Dar este poate modul unic prin care putem participa la evoluția spre o stare mai bună, imposibil de atins fără controlul resentimentelor, care, confruntate cu asaltul lumii, au tendința să renască zilnic și să declanșeze un șir nesfîrșit de meditații. Învingerea purificatoare a lor este imposibil de realizat, dacă nu recurgem la valorificările reconciliante. Recunoscîndu-te în falsul motivator, introspecția devine umor, întrucît umorul forță supremă de acceptare constă în a te
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca multe alte teorii platoniciene și care descrie regresul formelor de guvernămînt în cadrul fiecărui ciclu sau perioade circulare (vezi Republica). Aceste teorii scumpe Antichității platoniciene, pitagoreice, stoice etc. renasc în epoca romană. Astfel, Lucrețiu sau Horațiu așteaptă întoarcerea "vîrstei de aur", iar Virgiliu împarte istoria în cicluri epice, cărora creștinătatea medievală le va acorda mult timp mai apoi virtuți profetice. Dar, să revenim la Platon. Potrivit concepției sale, politicul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind să fie înlocuite încet, discret, dar sigur, de formule ce tind să restaureze omul întreg, omul deplin și renașterea sa, transformarea sa prin cunoaștere (gnosis). Astfel, primul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nume care-i definește noua personalitate.„ Am Încheiat citatul din Vasile Lovinescu, op. cit. pag. 176. Primind nume, fata de Împărat, acum Cătălina, trebuie să se vindece de boala de luceferi, de maladia orizontului, de apeirontic, de Universalii, de categoriile nouminosului. Renăscînd sub specie nominae fata de Împărat a murit devenind Cătălină, după Îndemnul goethean „stirb und werde” mori și devino. Dar „devenind” Cătălina eroina noastră trece din Întunericul indeterminărilor În lumina unde poate să aleagă. Și alege pe Cătălin. Și-1
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai departe „la fel cum fulgerul vieții vine din mijlocul puterii divine, unde toate spiritele lui Dumnezeu Își primesc viața și se bucură”. Natura eliberatoare a fulgerului se Însumează unei nașteri divine, triumfătoare. Asta era și scopul Luceafărului să-i renască Cătălinei pneuma și corpul. Din această cauză el vine sub această formă. „Nașterea divină, triumfătoare, durează În noi oamenii numai atîta timp cît durează fulgerul; de aceea cunoașterea noastră este atît de fragmentară; dar În Dumnezeu, fulgerul durează neschimbat și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fragmentară; dar În Dumnezeu, fulgerul durează neschimbat și etern”. Luca, 11,5. Continuăm să cităm din Bohme pentru a putea demonstra că Fulgerul Luceafărul coboară pe pămînt pentru a revigora substanța Întunecată Katalina, pentru a o spiritualiza, pentru a o renaște, pentru a o transforma, pentru a-i oferi lumina maiestății, pentru a primi adevărata viața și bucurie. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. „Fulgerul... sau inima care este fiul... și acesta este adevăratul Spirit Sfînt, pe care noi, creștinii, Îl slăvim
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a unor pasaje și a apreciat mai mult ceea ce a realizat Wittgenstein, ajungând la concluzia că lucrarea lui este o „carte mare“. Pe de altă parte, speranțele oricum zdruncinate ale lui Wittgenstein că Russell va înțelege studiul său nu au renăscut în urma acestor discuții. Wittgenstein a acceptat totuși propunerea lui Russell ca acesta să scrie o introducere care va favoriza acceptarea spre publicare a unui manuscris extrem de condensat și încifrat, aparținând unui autor cu totul necunoscut.13 Textul pe care Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tragicului, ce transformă practic aproape fiecare frază în mediul perfect de emergență al unui expresionism autentic, de profunzime. În deplină consonanță cu pânzele artistului grafic, textele sunt expresiile explozive, autosuficiente, ale agonicului, ale torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu această conștiință a muritudinii perpetue ("cât de mult mor!", notează poetul prin vocea propriei umbre, sinistră Apariție în timpul unui ritual vizionar obișnuit). În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la cuvânt, o suprarealitate poetică suverană, ce posedă câteva dintre atributele demiurgice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le mișca-n sus și-n jos", din cer cad "ca niște fulgi/ părinți înviați, buchete de flori, case de turtă dulce/ și o pace ca de basm încuiat undeva/ și lăsat să se rescrie când este uitat", păsările moarte renasc primăvara etc. La o primă vedere, astfel, cartea apare ca un un șir de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul (includiv cele poetice), despre zbucium și repaos, despre moarte și viață, despre suferință
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lăsată în urbea natală) își conferă o nouă identitate a lui Francisco Diaz Alvarez Xavier Juan Acevo -, se însoțește cu apostolul Luca, cel care poartă pe umăr un corb și face semnul crucii peste creștetul unei pisici galbene, apoi se renaște, înotând gol, din marea întunecată, gravidă (Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian) etc. Astfel de transcrieri în cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nor / ce astăzi oglindește în șanțuri / mai albastră bucata-i de cer sau acel verde ce spinteca scoarță / ce asta noapte nu era (Oglindă), asocieri bazate pe transferul puterii de a oglindi în primul exemplu și de a face să renască, de a recrea în cel de-al doilea. Imagini precum apă apune (Oboi scufundat); apă statuta (Apăstătută) sau și pe a mea față pipai a ta scoarță (Copac, trad. RC), percepute în lumina suprapunerii apă eu poetic arbore accentuează dramatismul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n chinuri grele / și lungi, fiori de gheață / simțiră mulți văzând dezlănțuite / potrivnic nouă vânturi / și fulgere smintite (vv. 39-41).342 Poate fi, dimpotrivă, suflu vital al naturii ce renaște imaginile reflectă atunci ecouri petrarchești și vergiliene: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
factură romantică dacă nu am ști că în versurile poetului nostru viziunea contemplativa constituie întotdeauna un prim pas către meditația asupra timpului, a durerii, a condiției omului în relație cu natura.343 În Amintirile, vântul este sunetul blând al peisajului renăscut în amintire: Și licurici prin tufe și razoare / se perindau, și-alei înmiresmate / foșneau ușor de vânt (vv. 14-17). Tot aici, reevocând itinerariul cognitiv din Infinitul, a cărui prima etapă este perceperea totalizatoare a timpului, sunetul vântului apare că fir
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce amintesc de versurile din Canturi, detaliate în rândurile următoare.348 Vântul că suflu viu al căutării, al schimbării, semnalează, ca și în Canturi, revenirea la viață. Poate fi și în poezia sicilianului suflu dătător de viață al naturii ce renaște: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale, deși pe vânt firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că pentru a deveni un traducător excelent, trebuie sa fi compus și să fii, mai întâi, un scriitor bun.462 La Quasimodo reapare aproape intactă ideea leopardiană că numai un artist și un filolog, prin munca asidua, pot face să renască mesajul versurilor, în special al celor scrise de antici: în O poetica (1950), el subliniază că trebuie să ținem seama de muncă de reflecție poetica ce se strecoară în intervalele de tăcere a creației: mă refer la traducerile din poeții
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
idealuri ale Romei, decăzute după dispariția republicii. Leopardi nu îl vede în postura de tiranicid și îi justifica gestul violent prin existența unui scop mai înalt: restabilirea vechilor orânduiri. Sinuciderea lui Brutus confirmă însă faptul că iluziile antice nu pot renaște. Tragismul acestei idei leopardiene atinge apogeul în convingerea că este imposibil să reconstruim fericirea originilor (Giorgio Barberi Squarotti, "Leopardi e gli eroi antichi", Leopardi e îl mondo antico, cît., pp. 226-227). Într-o scrisoare din 26 aprilie 1819 adresată lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de durabilă poate fi aceasta, cu atît mai mult cu cît repetatele incidente produse de armata americană în Okinawa au condus la solicitări de retragere a bazelor militare americane. Cred că mîndria și onoarea tradiționale japoneze, acum profund rănite, vor renaște sub o formă sau alta. Totul stă în modificarea Constituției, de care populația e foarte atașată, dar la care ar renunța în caz de amenințare gravă la adresa țării și atunci nu sunt deloc excluse surprizele pe care Japonia le poate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a unificării europene, lărgirea U.E. spre țările vecine din Est. Există pentru aceasta un loc mai bun decît Berlin?" Este ușor de sesizat rolul istoric pe care și-l reasumă Germania, "patria politică a Noului Centru", cum o considera Schröder. Renaște pangermanismul? Germania se crede destinată să domine lumea, cel puțin de pe vremea Sfîntului Imperiu Romano-German, care încarna ideea suveranității universale, idee primitivă, răspîndită în întreaga lume. Chiar dacă respectivul imperiu s-a prăbușit, forma ideologică corespondentă a subzistat la poporul german
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
asumîndu-și responsabilități noi în interiorul organizațiilor din care face parte. Din acest punct de vedere, participarea în Kosovo și în Afganistan cu trupe de menținere a păcii, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, este reprezentativă. Aceasta a renăscut neliniștile recurente în multe cancelarii, o teamă devenită aproape tradițională, privind creșterea puterii noii Germanii. Numai că, ceea ce reprezenta în trecut forța sa armată, reprezintă astăzi puterea sa economică. Marile atuuri ale actualei Germanii sunt indiscutabil de natură economică și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a dus la acumularea multor frustrări ce ies acum la lumină într-o manieră violentă. Alternativa la modernitate s-a dovedit a fi mizeria economică și tribalismul politic. Obișnuit cu ciclurile lungi, cu trendurile seculare de concentrare și expansiune, daoismo-confucianismul renaște acum într-o manieră debordantă, după ce a ratat și el modernizarea de tip occidental, deși în secolul al VI-lea spre pildă -, în timp ce regii europeni nu știau să scrie, la curtea împăratului Chinei se găsea o bibliotecă de 50.000
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din poziția de unică putere globală, considerăm că totuși China ar putea deveni o putere comparabilă, cu două condiții: să ducă la bun sfîrșit reformele economice începute, care înseamnă, de facto, o transformare sistemică, o renunțare la socialism și să renască religia Chinei profunde, daoismul, una din cele mai mari și totodată mai puțin cunoscute religii ale lumii. O religie a misterelor, ce a permis elaborarea teoriilor politice care au dus la unificarea națiunii chineze și au asigurat continuitatea culturii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
globului. Acum cinci sute de ani era cea mai dezvoltată civilizație a globului, dar apoi a încremenit. Marx o descria ca fiind "o semicivilizație putredă, ce vegetează înțepenită în fălcile timpului". Acum, cînd împlinește 60 de ani de comunism, China renaște într-un ritm uluitor, iar lumea se cutremură sub amenințarea dominației sale. Cel mai mare program de construcții urbane văzut vreodată, cele mai mari investiții străine, cel mai mare și susținut ritm de creștere economică, cea mai mare producție de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
într-o manieră credibilă și constructivă, printr-o abordare multilaterală și cooperantă? Poate ea să renunțe la mentalitatea de fortăreață asediată? Mai degrabă cred că rușii vor fi incitați să se opună în continuare americanilor și europenilor și că antioccidentalismul renaște în Rusia. Aceste antagonisme reîncep să se vadă peste tot în lume. Problema nu este doar clarificarea relației cu Washingtonul, ci și clarificarea poziției Rusiei în Europa. Moscova își caută identitatea în Europa de sute de ani și încă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]