3,846 matches
-
realitatea. Ai impresia că le-ai trăit. ― Hm! Dacă nu mă înșel, mi-ați oferit și alte amănunte. Se simțea rău, nu știa dacă va putea participa la înmormîntarea lui Panaitescu, dar se va strădui și așa mai departe. Femeia replică ferm: ― Astea mi le-a spus aseară. ― Aha! Deci a dispărut în timpul nopții. ― Tot ce e posibil. Putea părăsi locuința fără să o audă nimeni. ― Nu și fără s-o vadă cineva. ― E bizar, desigur, dar asta încă nu înseamnă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în fața întregului cabinet. ― Și de ce nu? întrebă ea în cele din urmă, pe un ton cît mai rezonabil cu putință. Cel puțin ar mai slăbi presiunea criticilor împotriva noastră pentru nivelul ridicat al impozitelor. ― Dacă asta te face fericită, îi replică Prințul Del Curtin, probabil că n-ar fi nici un rău să lansăm o asemenea campanie de propagandă. Nu ne-ar îndatora mult mai mult. Innelda vorbi iarăși glacial: ― Nu e vorba de fericirea mea personală, se supără ea. Mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
glasul puțin strident de iritare ― să convoc toți tinerii din țară să se întreacă în fapte de vitejie și să-l iau de bărbat pe cel care iese primul la concurs? ― Nu e cîtuși de puțin nevoie de așa ceva, îi replică liniștit prințul. Ești deja îndrăgostită. În jurul mesei se produse o oarecare agitație. Zîmbete. Expresii și priviri amabile. ― Maiestate, începu unul dintre bărbați, asta e cea mai bună veste pe care am auzit-o de... Își pierdu însă glasul văzînd expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
E ADEVĂRAT ȘI DACĂ ASTA SE ASCUNDE ÎNDĂRĂTUL URIAȘULUI, ATUNCI CRED CĂ AR FI MAI BINE SĂ ÎNCEPI SĂ TE GÎNDEȘTI SERIOS LA DEZVĂLUIREA SECRETULUI, CU MAXIMUM DE POLITEȚE ȘI CHIBZUINȚĂ. NU MAI POȚI REZISTA URIAȘULUI NICI O ZI ÎN PLUS. REPLICĂ EA, CU GLASUL GLACIAL ȘI HOTĂRÎT, PUTEM SĂ REZISTĂM ȘI O SUTĂ DE ZILE DACĂ E NEVOIE. DACĂ S-AR FĂURI UN SISTEM DE PROPULSIE INTERSTELARĂ, ÎN CONDIȚIILE ACTUALE, CASA ISHER I S-AR ÎMPOTRIVI! \ DE CE? \ PENTRU CĂ (ȘI GLASUL EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
VOM AFLA O MULȚIME LE LUCRURI DESPRE MOTIVELE CARE I-AU DETERMINAT ACȚIUNILE. HEDROCK SE ÎNCLINĂ CU GRAVITATE: \ CHIAR AȘA VA FI, DOMNULE CADRON. MOTIVELE MELE SÎNT LEGATE EXCLUSIV DE ACȚIUNILE CONSILIULUI, CARE A ORDONAT ATACUL ASUPRA PALATULUI. CADRON ÎI REPLICĂ IRONIC: \ ÎȚI ÎNȚELEG SUPĂRAREA PENTRU CĂ NOI, CONSILIUL, NU AM RESPECTAT O REGULĂ VECHE DE PESTE TREI MII DE ANI, PE CÎND, DUPĂ CÎT SE PARE, DUMNEATA AI CONTAT PE EA. ȘI PE REPULSIA NOASTRĂ FIREASCĂ ÎMPOTRIVA UNUI ASEMENEA ATAC ȘI CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întotdeauna încearcă să distrugă atunci cînd se confruntă cu ceea ce nu înțelege pe deplin. Acest conservatorism va fi învins prin forța copleșitoare care există într-o organizație capabilă de a răsturna pînă și pe prea-puternicii Făuritorii de Arme. PETER CADRON REPLICĂ TOT ATÎT DE RECE: \ ARSENALELE NU RECUNOSC NICI UN FEL DE ORGANIZAȚIE SECRETĂ. GĂRZI, LICHIDAȚI-L! STRIGĂ HEDROCK. CADRON, AVEAM O PĂRERE MAI BUNĂ VDESPRE TINE. N-AȘ FI CREZUT CĂ VEI DA UN ASEMENEA ORDIN DUPĂ CE AI AUZIT CE AM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceva neconvenabil: "Tu să taci din gură. Când o să-ți câștigi singur pâinea pe care o mănânci, vei avea dreptul să vorbești. Deocamdată, nu e cazul. Am renunțat să mai aștept recunoștință de la tine, dar îți pretind măcar să taci." Eu replicam acestui ordin împingînd ostentativ farfuria; apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întîmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, "nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?" Nu, n-am înțeles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai înțeles?" s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: "Numele pe care-l porți tu nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el". Păi nu s-ar putea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bănuitor. ― Nu înțeleg, domnule. ― Sânt convins că ai fost mult mai mult decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. ― Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. ― Ba ai fost, m-am încăpățînat. M-a fixat cu ochii lui șireți. ― Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? ― Așa. ― Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. "Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sânt fiul tău". Dar ea a sărit ca arsă. Tocmai pentru că ești fiul meu, nu vreau să ajungi ca vai de capul tău, să tragi mâța de coadă." "Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
astmul meu." " Nici măcar nu ești curios?" l-am întrebat. "Deloc. Eu nu sânt făcut să mă duc în sălile de felul ăsta. Rolul meu e mai modest. Să mă tem de cei care stau pe fotoliile de răchită", mi-a replicat Dinu. "Și să tremuri de ei", am zis. Dinu ridică din umeri: "Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?" Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. "Eu? Dacă nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scandalizez. "Mă tem ― îi ziceam lui Dinu ― că tot căutîndu-l pe Dumnezeu, n-aș mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la mine de dragul nimănui". "Dar ai nevoie de mila lui", mi-a replicat Dinu, la care i-am răspuns prompt: "Mila lui Dumnezeu mi se pare nesigură. Există una de care nu mă îndoiesc și are îmi e foarte accesibilă: a mea." Pe scurt, nu contestam existența lui Dumnezeu, dar îi acceptam existența
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu ascultă de rațiunile obișnuite. "Cu câți bărbați te-ai culcat înaintea mea?" o întrebasem odată pe Laura. "Eu te întreb ce cauți în cătun?" îmi replicase ea tăios, aruncîndu-mi o privire neagră, pe care o interpretasem însă în felul meu, ca pe o dovadă de gelozie, ceea ce mă mișcase, încît fusesem gata să-i spun, " Nu fii proastă, Laura" pentru a o sili să-și trădeze
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cioplitor de cruci, mă arătasem atent la reacțiile celor care-mi puteau pricinui neplăceri. Acum îmi pierdusem această deprindere. Mai mult, eram convins că-mi puteam permite absolut orice și nu mai aveam nici o măsură. Dovadă și ce i-am replicat lui Dinu când, pentru a mă convinge să renunț la vânătoare, mi-a spus că e un păcat să ucizi un animal în asemenea condiții. Am rîs: "Dacă Dumnezeu ne-a creat astfel încît să ne atragă noroiul, de ce l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mormântul lor; datorită mie, poarta eternității, neunsă de atâta vreme și scârțâind din toate încheieturile, începuse să se deschidă. Doreau să le-o trântesc în nas? Foarte bine! ― Nu cumva le-ar plăcea să mă sinucid și eu? i-am replicat lui Dinu când m-a sfătuit să fiu rezonabil. Te pomenești că mi-ar organiza o înmormîntare frumoasă, la care ar veni cu toții, ar spune vorbe plăcute și ar ruga-o, poate, pe Moașa să arunce o floare pe mormântul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-și sacrifice viața? Da, era. Prim-ministrul rostise primele două cuvinte de când începuse ședința. Până acum stătuse deoparte, ascultând dezbaterea. Ăsta era stilul lui. Mai întâi asculta argumentele subordonaților săi. Apoi îi asalta cu întrebări. „Deci cum ar trebui să replicăm? Ce părere aveți?“ Membrii cabinetului se pregătiseră pentru așa ceva. În schimb, prim-ministrul se aplecase pur și simplu să mai spargă o sămânță, fără să spună nimic. Până la aceste cuvinte: „Da, era“. După o lungă pauză, ca și cum ar fi încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a înfuriat, acuzându-l că încearcă să o țină închisă, să o transforme într-o nevastă banală, tipică Washingtonului, a cărei preocupare colaterală era terapia de cuplu. Nega ceea ce era ea cu adevărat sau, măcar, ceea ce fusese. El i-a replicat că a citit prea multe manuale de consiliere și acum i le turna lui. Ea pretindea că părea să-și fi luat ciudata misiune de-a o împiedica să-și revină după cele întâmplate în Africa și de-a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucrul ăsta? Nu? — S-ar putea ca alții să fi știut, spuse Toubi, un veteran al luptelor OEP de acum câteva decenii. Îi ura din toată inima pe cei din Hamas. — Problema e că nu par să fi fost ei, replică Amiry. Nu e stilul lor. Raidul, să intre și să iasă. — Faptul că nu există martiri, spuse Toubi. Sunt de acord. E ciudat. Dacă ar fi vrut să arunce în aer discuțiile, s-ar fi aruncat pe ei înșiși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lor. Mă mai și șantajezi! Am învățat câte ceva de la tine. La urma urmei, suntem căsătoriți de câțiva ani buni. Domnul Levy privea cum furia și îngrijorarea joacă pe chipul soției sale, care de data aceasta nu mai avea nimic de replicat. Fetelor nu le-ar plăcea să audă că mama lor a făcut o asemenea nebunie. Acum vezi cum o duci pe Trixie la doctorul lui Lenny. Cu recunoașterea ei și cu certificatul doctorului, Abelman nu mai are nici o șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avocații domnului Burnet. Nu încerc decât să stabilesc că, de fapt, doctorul Gross l-a vindecat pe reclamant de un cancer mortal. Iar eu nu știu de ce este atât de dificil pentru apărare să pună întrebarea direct, fără formulări discutabile, replică judecătorul. — Am înțeles, Onorată Instanță. Vă mulțumesc. Domnule Burnet, dumneavoastră vă considerați vindecat de leucemie? — Da. — Sunteți absolut sănătos, în prezent? — Da. — Cine v-a vindecat, după părerea dumneavoastră? — Doctorul Gross. — Mulțumesc. Și acum, cred că ați spus curții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ținea masca peste botul celui de-al doilea șobolan, când telefonul lui începu să sune. Îi făcu semn lui Tom să i-l scoată din buzunarul cămășii. Weller se uită la ecran. — E mama ta, zise el. — Ah, la naiba, replică Josh. Vrei să continui tu, pentru un minut? — Ce faci, Joshua? — Lucrez, mamă. Și poți să faci o pauză? — Nu prea ... — Pentru că avem o urgență. Josh oftă. — Ce a mai făcut, de data asta, mamă? — Nu știu, răspunse ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în care ați dori să renunțați la continuarea litigiului. Sugerați să încheiem litigiul? zise ea. — Eu așa aș face, dacă ar fi clientul meu, răspunse Rodriguez. — Încheierea litigiului ar salva statul de cheltuieli considerabile, — Ar salva pe toată lumea de cheltuieli, replică Rodriguez, — Deci, ne propuneți o înțelegere, ca să renunțăm la caz? — Nimic de genul acesta, doamnă Burnet. Îmi pare rău dacă m-ați înțeles greșit. Aceasta nu este o negociere. Ne aflăm aici doar ca să vă explicăm poziția noastră, așa încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prânz, acum. M-am gândit să reduc cheltuielile. — Are telefon mobil? — Tu ai angajat-o, iubire. — Să nu-mi spui mie „iubire“. Nu știu ce-ai făcut cu papagalul, dar e o problemă foarte serioasă, Richard. — Nu știu ce să-ți spun, replică Richard, ridicând din umeri. Bineînțeles, asta-i distrugea toate planurile. Intenționaseră să publice totul online, în luna următoare și, desigur, aveau să înceapă să apară strigăte din toată lumea, care să pretindă că spusele lor nu erau adevărate. Oamenii de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cât să-l amețească. Va coborî singur, mult înainte să leșine. S-ar putea să fim nevoiți să îl urmărim la sol, pentru o vreme. — Ai mai făcut asta? Gorevici aprobă din cap. — Cu urangutani? — Cimpanzei. — Cimpanzeii sunt diferiți. — Serios? replică Gorevici, sarcastic. Cei doi bărbați căzură într-o tăcere jenată. Gorevici scoase o cameră video și un trepied și le instală. Apoi, un microfon cu rază mare și cu o antenă de treizeci de centimetri diametru, pe care o prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clienții. Georgia se duse la birou, puse punga cu ace pe podea și începu să formeze un număr la telefon. Managerul biroului, Florence, intră și văzu punga. — Ei, nu ești cam bătrână pentru asta? zise ea. — Nu este a mea, replică Georgia, iritată. — Atunci ... doar nu a fiicei tale? Georgia aprobă din cap. — Ba da. — E doctorul acela, Vandickien, zise Florence. — Cine? — În Miami. Adolescentele iau hormoni, își stimulează ovarele, îi vând lui ovulele și bagă banii în buzunar. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]