4,361 matches
-
unor evenimente posibile ale unui trecut care a avut loc,însă fără a se petrece în realitatea reperată în afara sceneide ochiul uman. Prin aceasta, teatrul scapă de sub controlul rațiunii imediate (a logicii primare) și forțează granițele metafizicii. Viața teatrului viul reprezentației escamotează neajunsurile literarității și evanescența imaginarului. Prin aceasta, îngăduie celui fără chip, grație necesității, să-și arate fața, readucând în joc marile absențe și destine care încă nu s-au împlinit. Realitatea reală (cotidiană, istorică, datată) și realul imaginarului (anisotric
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
două-trei omisiuni relevante, care și-au terminat studiile între 1968 și 1973. Desigur, o parte figurează cu un singur spectacol, de obicei cu acela ce a constituit și examenul lor de licență, iar alții sunt prezențe consistente, unii cu trei-patru reprezentații. Recordul absolut la număr de cronici îl deține însă Alexa Visarion. El e comentat cu opt premiere. Uluitor, nu? Și toate acestea, fără să includ și Cartofi prăjiți la orice, au fost realizate în doar trei stagiuni și au însemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fel cum am spune un film de autor. Decupajul regizoral operat de Alexa Visarion a modificat tonalitatea narativă, discursivă a piesei lui Djagarov interesantă ca problematică și mai puțin ca scriitură -, concentrându-i substanța și sporindu-i astfel densitatea ideatică. Reprezentația e captivantă prin fluiditatea desenului scenic, prin acuitatea conflictului. Într-un montaj cinematografic, ale cărui planuri alternează conform logicii lăuntrice, personajele sunt prezente tot timpul în scenă. Descifrăm simultan clarificarea de conștiință a procurorului, brutalitatea anchetatorului, lașitatea și durerea logodnicei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Donul, cunoașterea feței nevăzute a lunii. Montând la Cluj povestea unei Păsări dintr-o altă zi, s-a putut convinge, prin numeroasele vizionări ale piesei, de realitatea dintr-o altă zi a păsării de pe fața nevăzută a lunii. Spre finalul reprezentației, actorii, cutremurați și angoasați de aerul pe care-l respirau pe scenă, au ieșit au descins, au năvălit! printre spectatori, indignați, cântând, chemându-se la o luptă neîntârziată pentru aducerea în lumina concretă a reflectoarelor a părții invizibile din lună
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
rămase parcă dintr-o eternă livadă cu vișini, veșnic retezată de necruțătorul fierăstrău al timpului. Ne aflăm "înăuntru", ne aflăm "afară"? Insesizabilă confundare a planurilor, imperceptibilul aliaj dintre real și fantastic, dintre banal și insolit, determină timbrul aparte al acestei reprezentații. O lectură scenică integrală a textului, care echilibrează armonios, subtil dar decis, "dichotomia dramaturgiei cehoviene". "La Cehov asistăm la o prăbușire a valorilor prin răsturnarea lor... prăbușirea constituie substanța tragică a pieselor, răsturnarea este viziunea comică aplicată". Această viziune comică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
s-ar putea să asistăm la unele spectacole mai puțin pretențioase sub aspectul protocolului dar mai adevărate sub raportul căutărilor și al sugestiilor regizorale. Sala respectivă, dacă se poate spune așa, și se poate spune, nimic nu împiedică desfășurarea unei reprezentații în care ideea predomină și în care ideea este în primul rând chemată să susțină eșafodajul spectacolului. [...] Fapt este că acum suntem invitați să vedem, în această sală, o ipostază a dramei Năpasta de I. L. Caragiale. [...] Alexa Visarion gândește cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce primează este ideea patimii erotice... Masa... o sursă de judecată... caracterul dur al lecturii care a renunțat complet la aura folclorică și pastoral-melodramatică în care nu o dată se sufoca verbul lui Caragiale datorită unor regizori cuminți... (Dinu Săraru) Actuala reprezentație a Studioului de la Giulești, înseamnă prin concepție și valorificare a operei marelui nostru clasic. Creatorii sectacolului au descoperit în piesă dimensiuni mult mai vaste întrupate și transmise integral cereației scenice. [...] Deși montarea recentă pune în evidență mai ales virtuți regizorale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de fior elin. [...] ...în ansamblu, spectacolul încheie cu personalitate ciclul reconsiderărilor în actualitate, pentru teatrul românesc al deceniului opt, pentru actuala generație de artiști și spectatori, a celui mai important capitol al dramaturgiei naționale; evident, deschizând, totodată, ca și noile reprezentații cu D-ale carnavalului (Lucian Pintilie), O scrisoare pierdută (Liviu Ciulei) drumul unor exegeze scenice novatoare. (Valentin Silvestru) Spectacolul Năpasta, al regizorului Alexa Visarion, pe care l-am realizat împreună în 1974, la Teatrul Giulești a optat pentru o formulă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cine e victima? Cine e călăul?) Actorii Dorina Lazăr, Corneliu Dumitraș, Florin Zamfirescu și Gelu Nițu, regizorul Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier nu au adus în spațiul Festivalului Internațional al Scenelor Mici un nou experiment, dar au demonstrat, cu reprezentația lor remarcabilă în toate privințele, ce este și ce va fi Teatrul. (Berner Tagblatt, Berna) ...Intensitate realizată cu cele mai simple mijloace. ... Teatrul Giulești din București a entuziasmat publicul cu drama Năpasta de I. L. Caragiale. ...Spectacolul a surprins prin tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
arta adevărată a acestui secol zbuciumat. (Piero Maggio, redactor șef "La Nazione" Arezzo) Un spectacol extraordinar. [...] De la Regele Lear al lui Peter Brook, publicul moscovit nu a mai văzut un asemenea rang al teatrului. Mulțumesc, mulțumesc cu plecăciune pentru această reprezentație tulburătoare. Teatrul adevărat, teatru al viitorului... (Innokenti Smoktunovski) 1975 PASĂREA SHAKESPEARE D.R. Popescu Teatrul Giulești Indiscutabilă, vocația dramaturgică a lui D. R. Popescu ni se impune încă o dată la premiera bucureșteană a piesei Pasărea Shakespeare în regia violentă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în spectacolul realizat (cu concursul scenografului Vittorio Holtier) pe scena Teatrului Giulești. Regizorul Alexa Visarion "a tras" piesa spre grotesc, căci nu altfel decât grotescă este în fond "lumea" ei. Nuanța, doar sugerată în text, e făcută foarte vizibilă în reprezentație, căci în felul acesta spectatorul este dintr-odată izolat de "universul" înfățișat pe scenă (prezența grotescului interzicând orice urmă de afectivitate sau participare), pe care, sub impulsul sugestiilor regizorale, îl examinează, în funcție de diversele momente, fie cu o privire tinzând spre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au configurat cu precizie o atmosferă convingătoare încadrată legilor teatrului, reușind acea ședință în care adevărul atunci când se relevă doare și neliniștește. Reușita e deplină. Publicul aplaudă spontan. Nu-i este străină tema. [...]Alexa Visarion a tratat cu atenție derularea reprezentației, evitând orice monotonie, folosind la limita superioară expresivul cadru scenografic și, mai ales, conducând reiguros evoluția fiecărui actor... (Ileana Lucaciu) Cu DA sau NU de Alexandru Ghelman, Alexa Visarion a făcut un spectacol strălucit, de o tensiune aproape dureroasă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
esențială în susținerea propunerilor regizorale prin suprimarea recuzitei obișnuite, introducerea a numai câteva obiecte de mare funcțio nalitate și transformarea, în acest chip, a locului de joc într-un fel de "spațiu de trecere" extrem de favorizant pentru o dinamică a reprezentației care nu este numai una pur fizică. Alexa Visarion a trecut pe lângă un spectacol mare, ceea ce nu înseamnă că acesta, așa cum arată acum, nu este unul excepțional. (Aurel Bădescu) Regizorul nu lucrează decât pe texte fundamentale sau foarte importante ale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întru totul propice. El creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate, un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimului strigăt pe care omul împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. (Valentin Silvestru) Mircea Albulescu Nil și Irina Mazanitis vânzătoarea de evantaie Aproape de sfârșitul stagiunii, Fănuș Neagu și Alexa Visarion vin să ne ofere un eveniment teatral mult așteptat. Echipa de zgomote confirmă un dramaturg de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
respirația publicului. Alexa Visarion creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimul strigăt pe care omul, împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. [...] Echipa de zgomote este bucuria unei stagiuni. (Ileana Lucaciu) 1981 WOYZECK Georg Büchner Teatrul Giulești ... Spectacolul începe cu un lung prolog-colaj (extrase din piesă, din incandescentul "Curier din Hessa" și din tulburătoarele scrisori ale lui Buchner
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește "cu răutate" reprezentațiile , ideea fiind de a aduce spectatorul într-o stare de șoc, mai exact spus, de a-l provoca, de a-l irita chiar, de a-l scoate din habitudinile sale. [...] Montarea se constituie (în deplină consubstanțialitate cu textul) într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personal mod de a gândi teatru în care se resimte invenția cinematografului și felul în care arta scenică își revendică astăzi, cu brutalitate, față de acesta, specificul, împrumutându-i subtil și funcțional din posibilitățile de expresie (vezi: nota vizuală generală, specifică reprezentației, folosirea consecventă a "profunzimii câmpului" scenic, îmbinarea planurilor de joc ca într-un montaj cinematografic). La materializarea acestei viziuni regizorale colaborează Octavian Dibrov, cel ce realizează un decor deosebit de expresiv. El a imaginat spațiul de joc drept o piață părăsită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de joc. Ideea pornește, desigur, din acel posibil final în care Woyzeck pentru uciderea lui Marie poate fi condamnat la spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui plutește permanent în reprezentație, spânzurătoarea fiind o amenințare generală a lumii ce își dezlănțuie cu ferocitate pasiunile. La rândul său Daniela Codarcea completează scenografia, prin costumele create Marelui Grup, costume ce individualizează, fără ostentație fiecare personaj. Pentru lumea din piață prezența circarilor este... un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui Woyzeck, într-un amplu inventar al existenței. (Mira Iosif
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui Woyzeck, într-un amplu inventar al existenței. (Mira Iosif) Florin Zamfirescu Woyzeck și Irina Mazanitis Marie ...Potrivit crezului artistic al lui Alexa Visarion, reprezentația ne propune un spectacol și un teatru "de stare", în care actorilor li se cere un continuu efort de concentrare nervoasă, depășind ca sarcină artistică parametrii interpretării tradiționale a "rolului". Meritul spectacolului este acela că nu ilustrează pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este acela că nu ilustrează pur și simplu acest concept teatral, ci ne convinge permanent de viabilitatea și organicitatea lui scenică. Iar "starea" ca atare va fi resimțită în bună măsură și de public, pauza dintre cele două părți ale reprezentației părându-i-se astfel doar una din respirație, chiar dacă obligatorie. Într-un astfel de spectacol e greu de scris despre un actor sau altul, fără a-i nedreptăți pe toți ceilalți, căci succesul reprezentației se bizuie pe efortul tuturor... Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pauza dintre cele două părți ale reprezentației părându-i-se astfel doar una din respirație, chiar dacă obligatorie. Într-un astfel de spectacol e greu de scris despre un actor sau altul, fără a-i nedreptăți pe toți ceilalți, căci succesul reprezentației se bizuie pe efortul tuturor... Totuși, piesa se cheamă Woyzeck și spectacolul avea nevoie de un interpret de excepție. Regizorul a avut intuiția de a-l vedea în Florin Zamfirescu, încă o dată surprinzător prin organicitatea trăirilor sale diametral opuse, extraordinar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și istorice. Spectacolul cu Woyzeck, de G. Buchner, e o aplicare strălucită a acestui concept. Spectacolul este de sesizantă originalitate, complex și dur, de o dramaticitate pe alocuri excepțională, convocând numeroase și subtile mijloace în coagularea obsedantei imagini globale. Dintre reprezentațiile românești de până acum, Alexa Visarion dă, incontestabil, cea mai pătrunzătoare versiune scenică extinzând sensurile textului spre universal, construind o lume fabuloasă, cu oameni strigând libertatea și aclamând tirania viscerali și meditativi, răi și buni deopotrivă... [...]Alexa Visarion și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prelungire a scenei, el a utilizat tot spațiul disponibil (cu excepția scaunelor spectatorilor) inclusiv culisele și podul ca pe un nou spațiu gol, pe care imaginația era chemată să-l umple cu universul piesei lui Shakespeare. Preluând cuvintele lui Hamlet, orice reprezentație teatrală s-ar cuveni "să tulbure vederea și auzul oricui". Or, tocmai aceasta este impresia pe care spectacolul realizat de Alexa Visarion cu Richard al III-lea le-a făcut-o spectatorilor americani care au avut prilejul de a asista
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Visarion stimulează, are meritul de a fi capacitat trupa, deși nu toți interpreții au temperamentul dramatic sau experiența necesare unor partituri de anvergura celor cehoviene. Astfel, unii siluetează cu adecvare și relief, alții întruchipează cu personalitate și stil. Performerii reprezentației sunt: Ilie Gheorghe, Sorin Leoveanu, Valer Dellakeza.. (Ludmila Patlanjoglu) 2009 LUNA VERDE Castel Film Apocalipsa altfel Pentru iubitorii, spectatorii ce gustă cu story cu sufletul la gură,în stricul sens al termenului, Luna verde este atipic, afabulatoriu , fără dezinvoltura pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]