3,881 matches
-
această chestiune se va fi terminat. Secretara apăru la ușă, Mașina așteaptă, domnule director, Mulțumesc, nu știu cât voi Întârzia, am o Întâlnire cu prim-ministrul, dar această informație e doar pentru dumneavoastră, Fiți liniștit, domnule director, nu voi spune nimic, La revedere, La revedere, domnule director, toate cele bune, Așa cum stau lucrurile, nu mai știm ce e bine și ce e rău, Aveți dreptate, Apropo, ce mai face tatăl dumneavoastră, La fel, domnule director, de suferit, nu pare să sufere, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se va fi terminat. Secretara apăru la ușă, Mașina așteaptă, domnule director, Mulțumesc, nu știu cât voi Întârzia, am o Întâlnire cu prim-ministrul, dar această informație e doar pentru dumneavoastră, Fiți liniștit, domnule director, nu voi spune nimic, La revedere, La revedere, domnule director, toate cele bune, Așa cum stau lucrurile, nu mai știm ce e bine și ce e rău, Aveți dreptate, Apropo, ce mai face tatăl dumneavoastră, La fel, domnule director, de suferit, nu pare să sufere, dar e tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dispară În hiperspațiu cele două sute optzeci și ceva de plicuri de azi, Întrucât numai de mâine avea să Înceapă coasa să Îndeplinească funcția de expeditor poștal care-i fusese recent Încredințată. Fără să rostească vreun cuvânt, nici adio, nici la revedere, moartea se ridică de pe scaun, se Îndreptă spre singura ușă existentă În odaie, acea ușiță Îngustă la care ne-am referit de atâtea ori fără să avem cea mai mică idee la ce ar putea servi, o deschise, intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acești cercei din urechi, Mă predau, Sunt irezistibilă, mărturisește, Depinde de tipul de bărbat pe care vrei să-l seduci, În orice caz chiar ți se pare că sunt frumoasă, Eu am spus-o mai Întâi, Dacă-i așa, la revedere, mă voi Întoarce duminică, cel mai târziu luni, nu uita să expediezi corespondența În fiecare zi, presupun că nu va fi prea multă muncă pentru cineva care-și petrece timpul rezemat de perete, Iei scrisoarea, Întrebă coasa, care se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de investigații, după care mă trimite să le ștampilez; mă grăbesc, de parcă acesta ar fi fost serviciul meu, fata cu foile, îmbătrânită în slujbă, și când mă întorc, se pare că am ratat momentul în care și-au luat la revedere, patul lui este deja în mijlocul camerei, ca un copil sărbătorindu-și ziua de naștere, întreg corpul îi este acoperit cu formulare și plicuri adunate de-a lungul ultimelor ore, asemenea unor cadouri din partea unor rude generoase, iar de sub toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o privire, Zohara se aplecă asupra fetiței care încă doarme, părul îi este împrăștiat peste tot în coș, negru și ondulat, rochia aproape că-i atârnă pe corp, el își pleacă privirile, evitându-mă, dar eu spun, mulțumesc, Zohara, la revedere, mi-e greu să găsesc cuvinte care să definească dragostea pe care o simțeam pentru ea, iar ea zâmbește, sună-mă diseară, și eu nu uit legământul care crescuse între noi, dar în timp ce cobor scările, se naște în mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aude un hohot de plâns izbucnind dintr-una din camere, rostogolindu-se pe scări și croindu-și drum spre urechile sale, fața i se albește, ca și când viața i-ar fi pusă în pericol, dispare alergând, fără să îmi spună la revedere, stau lângă fereastră uluită și îl văd năpustindu-se afară pe poartă, îndreptându-se cu pași grăbiți spre o mașină argintie, abia acolo se oprește, își întoarce fața frumoasă spre clădirea noastră, iar pe ea este întipărită o frică fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vrea, dar pur și simplu nu sunt pregătită. Când o să consider că sunt, îți voi scrie imediat. Cred că atunci am putea să ne cunoaștem mai bine. Presupun că asta ar trebui să facem, să ne cunoaștem mai bine. La revedere. Am citit și recitit scrisoarea de sute de ori și de câte ori o citeam, simțeam aceeași tristețe profundă care mă învăluia ori de câte ori Naoko mă privea fix în ochi. Nu aveam unde să închid o asemenea senzație, unde să o încui ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trupului ei. Am stat îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins fruntea cu buzele și s-a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nesfârșit Kind of Blue și să privesc ploaia pe fereastră. După cum ți-am mai spus, nu-mi răsucesc arcul duminicile și de aceea e atât de lungă scrisoarea aceasta. Mă opresc aici și mă duc să mănânc de prânz. La revedere. Capitolul al nou\lea Midori nu și-a făcut apariția nici la cursul din lunea următoare. Oare ce se întâmpla? Au trecut zece zile de când vorbisem cu ea la telefon. M-am gândit să o sun, dar m-am abținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ziuă. Mi-am făcut o cafea, am căutat o hârtie și un pix și i-am lăsat lui Midori un bilețel: „Ți-am băut din coniac și am cumpărat romanul Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când dormi.“ Mi-am spălat ceașca de cafea, am stins lumina de la bucătărie, am coborât, am ridicat ușor oblonul și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chiar în fiecare zi... orez cu castane, orez cu ciuperci de pădure, dar mâncăm cu poftă și nu ne plictisim niciodată de ele. Reiko mănâncă tare puțin, deoarece pentru ea țigările sunt mai importante. Păsările și iepurii sunt bine. La revedere. * La trei zile după ce-am împlinit dou\zeci de ani, am primit un pachet de la Naoko. În el am găsit o scrisoare și un pulover pe gât, de culoarea strugurilor negri. La mulți ani! Îți doresc multă fericire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko se pricepe la orice și uneori mi-e ciudă pe mine când mă uit la ea. Te rog să mă crezi că nu este nici măcar un singur lucru pe lumea aceasta pe care să-l fac foarte bine. La revedere. Sănătate. Am găsit și un bilețel de la Reiko. Ce mai faci? Poate că Naoko înseamnă pentru tine fericirea pe pământ, dar pentru mine este doar o fată stângace. Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a înseninat deloc în cele trei zile cât am stat acolo. La plecare, i-am spus că intenționez să o vizitez iar în martie. Am mai strâns-o o dată în brațe, așa îmbrăcat, și am sărutat-o pe buze. — La revedere! zise Naoko. * 1970 - un an ce punea capăt adolescenței mele, un an ce avea să-mi poarte pașii spre o nouă mlaștină. Am dat examenele de sfârșit de an și le-am trecut destul de bine. Dacă n-ai ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te anunț și pe tine. Sper în vești bune. Știu că îți este foarte greu, dar te implor, ține-te tare. Chiar dacă Naoko nu mai e aici, te-aș ruga să îmi scrii și mie din când în când. La revedere. * În primăvara aceea am scris extrem de multe scrisori: una pe săptămână lui Naoko, câteva lui Reiko și alte câteva lui Midori. Scriam în clasă, scriam la birou, acasă, cu Pescăruș în poală, scriam pe mesele goale de la restaurantul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ediție specială, care le învăța pe femei ce să le facă soților în perioadele proaste, când nu se puteau culca cu ei. Există o grămadă de modalități. Vrei să le încercăm? Abia aștept, am zis eu. Mi-am luat la revedere de la Midori, am cumpărat un ziar din gară, dar când l-am deschis în tren, mi-am dat seama că nu aveam nici un chef de ziar și că, de fapt, nici nu înțelegeam ce scrie în el. Nu eram capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
liber. De aia ți i-a dat. — Deci să nu mai vin mîine? — Nu. Așa că-și ia negru’ ghemul de sfoară cu care prinde momeala și ochelarii de soare, Își pune pălĂria de paie și pleacă fărĂ să zică la revedere sau ceva de genu’ Ăsta. Era un negru care nu prea dădea doi bani pe nici unu’ dintre noi. — Domnule Johnson, cînd vreți să ne Încheiem socotelile? Îl Întreb. — Dimineață mă duc la bancă și după-amiază putem să ne ocupăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mers mai departe. Înainte să plece mi-a strîns mîna și m-a mai bătut o dată pe spate: — Nu-ți face griji. La Frankie mult politică. Mult afaceri. Mult băutură. Nici un ban. Da’ prieten bun. Nu-ți face griji. La revedere, Frankie. Nici tu să nu-ți faci. Am intrat la Perla și m-am așezat la o masă. Înlocuiseră vitrina În care se trăsese și puseseră la loc rafturile. Erau mulți tipi care beau la bar, și unii dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și tu nu l-ai văzut cum arăta cînd Îl cuprinseseră flăcĂrile pe dinăuntru. Era un infern dezlănțuit. — Hai, scoateți-l de-aici, interveni un pilot. Iar s-a apucat să scrie pentru Meridian, ziaru’ Ăla din Mississippi. Ei, la revedere. Mersi că ne-ai primit la tine. Ne-am strîns mîinile și pe urmă am plecat. I-am condus pînĂ la scări. Liftul nu mai mergea și m-am uitat la ei cum coborau pe scări. Cheliuță dădea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ținea În buletin. Era o fată drăguță, brunetă, lîngă o barcă pe malul unui lac. — Asta-i făcută În Catskills, zise Al. Da. Are o soție drăguță. E evreică. Da. Altădată să nu mă mai lași să vorbesc tîmpenii. La revedere, puștiule. Serios Îți zic, acum mi-e bine. Da’ după-amiază nu mă simțeam bine deloc. — Hai să te conduc, totuși. Nu. S-ar putea să ai probleme la Întoarcere, cînd treci prin Plaza de España. Unii dintre tipii de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La revedere, mătușă Halley. — La revedere, spuse ea și-l sărută. Mirosea foarte frumos. Cum miroase În bucătĂrie cînd se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă o listă. — Da, tot ce ai nevoie. Și nu-ți face griji. Packard o să vadă ce se poate face. — La revedere, mătușă Halley. — La revedere, spuse ea și-l sărută. Mirosea foarte frumos. Cum miroase În bucătĂrie cînd se coace ceva. Doamna Packard mirosea ca bucătĂria sa, iar bucătĂria ei mirosea mereu bine. Nu-ți face griji și să nu faci prostii. — O să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
opri, mecanicii coborîrĂ și tata Își luă rămas-bun de la Fred Cuthbert, care urma să aibă grijă de barcă În adăpostul său. — CÎnd te Întorci? — Fred, nu știu, spuse tata. DĂ-i și tu un strat de vopsea la primăvară. La revedere, Jimmy, spuse Fred. Aveți grijă de voi. — La revedere, Fred. Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Fred Cuthbert, care urma să aibă grijă de barcă În adăpostul său. — CÎnd te Întorci? — Fred, nu știu, spuse tata. DĂ-i și tu un strat de vopsea la primăvară. La revedere, Jimmy, spuse Fred. Aveți grijă de voi. — La revedere, Fred. Am dat mîna cu Fred și ne-am urcat În tren. Mecanicul se urcă În locomotivă și frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne părĂsește. — O să vin să-mi servesc micul dejun. — Uite, ia-ți Înapoi acest cîștig nemuncit, spuse bucătarul. George Își băgĂ sticla-n buzunar. RĂmas-bun, suflet nobil, spuse apoi. — Ieși dracu’ odată, spuse unul din negrii care jucau cărți. — La revedere, domnilor. — Noapte bună, domnule, spuse bucătarul. După aia am ieșit. Ne-am Întors În vagonul nostru și George se uită pe un tabel - erau afișate două numere, 5 și 12. George trase de o chestie micuță și numerele dispărură. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]