6,418 matches
-
este nevoie. Imaginea femeii se conturează numai în interiorul unui cuplu, ea nu există ca individ decât în situația extremă a văduviei. Tată-fiică, soț soție, soră-frate, iată câteva cupluri perma nente și în jurul cărora prinde viață femeia. La rândul ei, femeia revendică în permanență prezența masculină și își țese propriul destin în raport cu cel masculin. Pentru a supraviețui, pentru a procrea, pentru a „șerpui“ în interiorul lumii mascu line, ea are nevoie de un partener. Îl caută, îl revendică în nu me roasele procese
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
femeia. La rândul ei, femeia revendică în permanență prezența masculină și își țese propriul destin în raport cu cel masculin. Pentru a supraviețui, pentru a procrea, pentru a „șerpui“ în interiorul lumii mascu line, ea are nevoie de un partener. Îl caută, îl revendică în nu me roasele procese de seducție, îl respinge în cele de divorț, și-l apropie atunci când are nevoie de el în procesele de restituire a zestrei. Singură în fața instanței masculine, femeia își joacă cu pricepere cărțile, transformând dezavantajele în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și modelul broderiei, nimic nu se uită, nimic nu se trece cu vederea. Moșiile sunt scrise cu vecinii și semnele de hotar, țiganii cu numele și familiile lor, animale le cu numărul și starea lor, ca nimic să nu fie revendicat alt fel decât a fost dat, ca nimic să nu fie restiuit altfel decât a fost primit, ca altceva să nu se pre tin dă decât ce se află înscris acolo o dată pentru totdeauna. Acest „inventar“ are mul tiple funcții
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cel al tinerilor, dar și de cel al cuplurilor care trăiesc în concubinaj și, mai presus de toate, cununia religioasă atestă în ochii comunității legitimitatea cuplu lui și a copiilor care se vor naște, dreptul acestora din urmă de a revendica patrimoniul tatălui și zestrea mamei. Trebuie arătată aici distincția clară între căsătorie și concubinaj. Interzis de canoane, el se practică totuși, dar conform pravilei, în această legătură ilicită femeia deține o poziție foarte fragilă. Bărbatul o poate alunga după o
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
soacră și noră. Păuna a fost măritată cu Iane bărbierul din mahalaua Biserica Dintr-o Zi, București, doar un an și jumătate. Au împreună pe Mărgărita copila. După moartea lui Iane și după anul de doliu, Păuna se mărită și revendică din casa soacrei atât lipsa de zestre, cât și „rămasurile de la soțul ei“. În fața clericilor de la Mitropolie, se citește foaia de zestre, „din cuvânt în cuvânt“; lipsa de zestre constatată baba Maria este bună de plată. Cum se vaită că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
atât linia cât și labirintul. Horațianul Est modus in rebus îi părea cel mai semnificativ adagiu pentru un modus cogitandi specific latin, înțelegând prin aceasta un fel de a structura realitatea pentru a o face comprehensibilă. Sub acest unghi, el revendica pentru latinitate pe Virgil și Cicero, nu însă și pe Apuleius; pe Thomas d'Aquino, nu și pe neoplatinicienii Renașterii florentine; pe Kant, nu însă și pe Spinoza. O geografie a latinității se configurează complexă, cu frontiere de tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
românizării (sec. VI-XI) constituie verigi importante în demonstrația autorului. Încă o parte prezintă continuitatea instituțiilor socio-politice. Ultima, a șasea, evocă sumar sursele medievale ale continuității românești. Între acestea, e și o petiție prin care sătenii români din Sânpetru își revendicau la 1336 pământurile astfel: "Acest teritoriu, în posesia strămoșilor lor și a lor înșiși de peste o mie de ani, apărat și salvat de multe nenorociri cu sângele lor, trebuie să revină în stăpânirea satului românilor căruia i-a aparținut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mai vastă istorie a mișcării poporaniste în spațiul ideilor. În acel spațiu, la un ceas de răspântie și de criză, au poposit studioșii români care au pus apoi bazele statului nostru modern. Ei țineau de "altă Europă", una care se revendica de la ideologia libertară și democratică a Occidentului, în timp ce rușii, cu potențialul lor enorm, își impuneau deschis alteritatea, manifestând din capul locului o independență de spirit care îi plasează dincolo de eternul lamento polonez și de tânguioasa melopee românească. Unii abordează revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aculturație, un proces cultural mai adânc, în care profitul se învederează de ambele părți. Urmând de aproape politicul, s-a vorbit stăruitor și de o independență în cultură. Există chiar o teorie a emancipării culturale (P.H. Chombart de Lauwe ș.a.), revendicată predilect pe seama lumii a treia și mai recent în țările sistemului socialist pe cale de disoluție. În sfera politică, diverse formule integrative se și află la lucru. Însă integrarea europeană e un proces dificil și complex care nu poate fi redus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
piața comună". Cândva Hugh Seton-Watson a și atras atenția asupra erorii de a se exclude din Europa țările ce nu fac parte din acea piață. E mai bine să ne amintim de aceasta într-un moment când estul continentului își revendică atât de zgomotos apartenența la "Europa", în timp ce Apusul tinde a defini eoropenitatea restrictiv. Istoricii (Ph. Aries, J. Freymond, Em. Le Roy Ladurie, S. Friedländer ș.a.), filosofi (Jean d'Ormesson, J./M. Domenach, J. Ellul, L. Kolakowski, Denis de Rougemont), scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aveau un început, o poetica comună. Ochiul critic al lui Darío este cel care trasează punți de legătură și descoperă similitudini între aceste literaturi, sfârșind prin a-i uni pe toți în jurul unui proiect comun. Tot Darío este cel care revendică deschiderea literaturii latino-americane spre modernitate, nu numai in Spania, ci și dincolo de ea, cerând să-i fie recunoscut locul pe care și-l merită de drept în cadrul culturii occidentale. Octavio Paz a spus-o în cunoscutul sau spirit tranșant: "Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o obsesie fertila, care menține spiritul treaz. Meditația dominantă a lui Cioran se face pe marginea raportului om-Dumnezeu. Cioran atacă că pe un punct vulnerabil tocmai umilință predicata de creștinism, ca fiind un punct de ruptură cu omul modern, care revendică dreptul de a fi interlocutorul lui Dumnezeu. Unamuno spune că "Dumnezeu era și este în mințile noastre de gen masculin"63, deci, modul său de a judeca și condamnă oamenii era tipic masculin, "nu al unei ființe umane mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de milioane de copii exploatați. Să dea Dumnezeu că acești copii, acesti micuți abandonați care sunt ai noștri, în egală măsură că și propriii noștri fii, să ne deschidă spre o viață care să-i includă și pe ei!"90 Revendicând visul și pasiunea, după ce a fost martorul unui secol convulsionat și crud, Sábato crede că "dacă s-ar fi dat crezare acelor utopici ai anarhismului, lumea ar fi astăzi altceva: încă am mai avea ființe umane, si nu roboți. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atât Cioran, cât și Sábato. Problemele adevărate ale vietii încep acolo unde filosofia, prin rațiune, abdica în fața Necunoscutului, a imprevizibilului, a dezastrului. Sábato spune că, incepand cu romanticii, arta a reprezentat revoltă sufletului contra rațiunii: În fața cunoașterii științifice, obiective, se revendică cunoașterea omului însuși, cunoaștere tragică, prin natura să, dar care nu se putea dobândi numai cu ajutorul rațiunii, ci și cu ajutorul mai ales cu ajutorul vieții înseși și al propriilor pasiuni pe care rațiunea nu le are în vedere"13. Filosofia este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care este, în același timp, latino-american, fiindcă, așa cum se spune când i se decernează Premiul Menéndez Pelayo, a trăit pe pielea lui cu atâta înverșunare un adverb pe care el îl folosește adesea neliniștile și speranțele Americii Hispane a timpului, revendicând condiția de scriitor latino-american, ceea ce implică o încercare și mai mare54. A trait, la fel ca si Cioran, conștientizarea că aparțin unor literaturi mici. Iată ce spune Cioran în anii de tinerețe: "La douăzeci de ani, Balcanii nu mai puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
specific numai nouă"59. Expusă la dublă "fractură", atât în timp, cât și în spațiu, Sábato consideră că literatura argentiniana a timpului său " este tragică" , pentru că nu are în spate o tradiție veche de cultură indigena și nici nu poate revendică total tradiția Europei. Și, ca și cum asta ar fi puțin, spune Sábato, încă nu s-a terminat de construit și definit o patrie, când lumea care a dus la apariția acestei țări a început să se dărâme. Conchide amar Sábato: "Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înseamnă nenorocirea. Stimat, admirat și folosit ca sursă a imaginarului de omul paleolitic, considerat o rudă apropiată (vânează, pescuiește, stă în două picioare, are un schelet și o structură osoasă asemănătoare cu ale omului), aflat la baza tuturor mitologiilor europene, revendicat ca strămoș de nenumărați suverani (în special cei ai Danemarcei și Norvegiei), considerat până în vremea Evului Mediu regele animalelor în Europa, detronat de leu după ce a fost diabolizat de Biserică, plimbat, ridiculizat în târguri, în secolul trecut ursul își recâștigă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cere accesul universal la îngrijirea medicală și 2) ideea că, indiferent de cine are dreptate în privința cerințelor ideale ale dreptății, datorită mai ales constrângerilor legate de costuri, în practică doar accesul la un nivel "decent" de servicii medicale poate fi revendicat în mod legitim în numele ei. Lucrarea se încheie prin câteva considerații despre tentativele recente de a submina teoretizarea filosofică a dreptății în sănătate (doar) prin dezvoltarea unei teorii a echității în distribuția serviciilor de îngrijire medicală. Capitolul I Idealul accesului
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
întrebările practice cu privire la dreptatea medicală. Astfel de întrebări sunt următoarele: Ce exigențe ale dreptății sunt fezabile? Ce putem realiza în practică în numele dreptății în condiții de disponibilitate limitată a resurselor? Ce tip de acces la serviciile medicale este rezonabil să revendicăm în numele dreptății în "viața de zi cu zi", dată fiind inevitabilitatea unor astfel de condiții? Dacă vom ridica acest tip de întrebări filosofilor contemporani preocupați de teoretizarea dreptății în distribuția serviciilor medicale, fie că sunt egalitarieni, suficientiști sau prioritarieni, vom
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Toate societățile reale sunt nevoite să-și limiteze cheltuielile pentru sănătate în relație cu alte bunuri sociale (educația, cultura etc.). Ideea că, dincolo de exigențele ideale ale dreptății, în practică doar accesul la un nivel "decent" de servicii medicale poate fi revendicat în mod legitim în numele ei este al doilea punct de convergență pe care l-am identificat în filosofia contemporană a "dreptății medicale". Esența acestui punct de convergență a fost rezumată foarte bine de Harry Schwartz, atunci când a observat că, deși
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
urmat cursuri specializate și și-au verificat abilitățile de rezolvare a conflictelor. O astfel de perioadă intensivă permite construirea unei echipe, repetarea abilităților de mediere iar copii își vor putea dezvolta propriile ghiduri ale activităților practice. Deși mediatorii elevi își revendică acțiunile și iau decizii asupra modului în care decurg aceste servicii, ei trebuiesc permanent sprijiniți de către adulți cu pregătire în acest sens. Suportul este diferit în funcție de vârsta copiilor implicați în curs. Ce este esențial, este că ei se întâlnesc săptămânal
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3131]
-
yemenită, mizei rezervelor de hidrocarburi și expoatării piscicole din regiune 154. Ca urmare, între 19982000 s-a derulat un episod conflictual între cele două state, obiectul disputei fiind în principal controlul asupra insulelor Duwaima din Marea Roșie, al căror teritoriu este revendicat în proporție de 75% de Arabia Saudită și în totalitate de Yemen. Tratatul de la Taif a fost reînoit în 1995 (Memorandumul înțelegerii) și în 2000 (Tratatul de la Jeddah) cu noi prevederi privitoare la delimitarea sectoarelor vestic și nord-estic ale frontierei comune
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Qatar și cea cu E.A.U.), în schimbul renunțării la orice pretenție teritorială asupra oazei Buraimi. Arabia Saudită - Kuwait - există un diferend teritorial maritim între cele două monarhii arabe, referitor la două mici insule din Golful Persic, aflate în posesia Kuwaitului și revendicate de Arabia Saudită (insulele Qaruh - 3,5 ha. și Umm al Maradim - 65 ha.). Miza insulei Qaruh este una economică, deoarece în arealul său se găsesc importante rezerve petroliere exploatabile, iar miza insulei Umm al Maradim este una strategică, întrucât în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
cu teritoriul vest-saharian este una nevralgică, atât timp cât teritoriul în cauză se află sub controlul trupelor marocane. Pe zona acestei scurte dyade frontaliere deșertice au loc infiltrările și retragerile insurgenților din Sahara Occidentală, ceea ce contribuie la sporirea tensiunilor algeriano-marocane. Maroc - Sahara Occidentală - Marocul revendică și administrează teritoriul vest saharian, dar statutul acestuia rămâne încă incert, iar eforturile O.N.U. de a reglementa printr-un referendum problema suveranității Saharei Occidentale nu s-au materializat până în prezent. b. Conflicte/tensiuni interstatale între state arabofone mixte
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
și statutul de condominium asupra Sudanului. Yemen - Eritrea - fără a avea frontieră terestră comună, ci doar proximitate maritimă, cele două state au avut un scurt conflict în 1996 generat de competiția asupra insulelor Hanish din Marea Roșie, stăpânite de Yemen și revendicate de Eritrea. Arbitrajul Curții Internaționale de Justiție de la Haga a acordat în 1998 Yemenului dreptul de posesiune asupra celei mai mari părți a arhipelagului, iar Eritrea a primit insulele periferice din sud vestul arhipelagului, decizie acceptată de ambele părți. Libia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]