3,827 matches
-
rău, am înșelat, am batjocorit. Ne-am îndărătnicit, am dușmănit, am săvârșit nelegiuiri, ne-am înrăit, am rătăcit, am dus pe alții în rătăcire.“ Știe ce înseamnă să râvnești alți părinți și alți fii, într-o altă lume, să te revolți, să pierzi apoi speranța, nevrednic de iubirea celor pe care îi iubești, să-ți cauți reazem și deșertăciune în cuvinte sau în sunete sau în culori sau în orice alte rătăciri, fără să găsești mântuire. Lanțurile somnului peste ochii noștri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Petre speriat. Doamne ferește! adăugă pe urmă, închinîndu-se de mai multe ori. Doamne, apără-ne și nu ne părăsi!... Mare păcat, don' locotenent... Apoi să nu-i trăsnească Dumnezeu din senin? Consternarea ordonanței îi făcea bine. Dacă un om simplu se revoltă, atunci eu ce să fac? își zise Bologa, uitîndu-se mulțumit la Petre, și îndată urmă în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul cu generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
adus aici să-i ucid din depărtare, eu ce trebuie să sufăr? Nu te gândești, Constantine? strigă Bologa deodată, parcă i-ar fi plesnit inima. Apoi vorbi un sfert de oră, necurmat, cu o lăcomie înfricoșată. Se tângui și se revoltă, revărsîndu-și durerile și zbuciumul într-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii în pământ. De altfel, nici Apostol nu-i căuta privirea și s-ar fi înfuriat dacă Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Prețul vieții e viitorul și viitorul lui i se părea zăvorât ca o poartă de fier în care și-a zdrobit pumnii bătând zadarnic. Neputința în fața vieții acuma mai mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca și zvârcolirile unei râme îi năpădea din ce în ce sufletul, împreună cu constatarea amară că viața omului e insuportabilă dacă n-are un reazem
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ziua gândurile lui cele mai tainice au alergat mereu departe, ca și cum acolo ar fi căutat sprijin. Oare dacă n-ar fi fost Ilona în inima lui, s-ar mai fi grăbit să înapoieze Martei inelul de logodnă? Nu s-a revoltat că Marta a venit însoțită de un bărbat străin, ci fiindcă a venit cu un ungur și a vorbit ungurește. Atunci nu din gelozie n-o mai iubește, ci numai pentru că i-e dragă cealaltă, iar revolta lui împotriva ungurului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiindcă un bărbat nu trebuie să-și bată joc de o biată fetiță fără minte, ba că locotenentul ungur o să-i ceară socoteală... Apostol asculta liniștit și chiar zâmbind toate veștile, arătîndu-se nepăsător și hotărât. Numai în sufletul său se revolta: cum se amestecă niște străini într-o afacere care-i privește numai pe ei doi, pe Marta și pe el? Peste câteva zile doamna Bologa se așeză la masă cu ochii roșii de lacrimi și cu atâta spaimă în priviri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
patriotism. Excelența nu m-a ascultat. Avea încredere. Zicea că suntem acasă... Acuma poftim, acasă!... Chiar aseară mi-au adus jandarmii doisprezece bandiți, adunați de prin păduri, din spatele frontului... Doisprezece! Ce zici?... Frumos număr!... Tocmai spuneam primarului cât sunt de revoltat... Un furnicar de trădători... Apostol Bologa îl întrerupse cu imputare și plictiseală: ― De ce nu mă lăsați pe mine în pace, căpitane? Ce aveți cu mine? Primarul aprobă din cap, înviorat puțin. Pretorul însă se supără și răspunse indignat: ― Apoi, firește
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ofițer cu decorații, erou... cine să-l bănuiască? Numirea lui în juriul Curții i-a încurcat toate ițele. Cum să condamne el, șeful bandei, tocmai pe complicii săi? Ar fi riscat ca vreunul din acuzați, văzîndu-l în juriu, să se revolte și să-i rupă masca!... Decât să se expună unei eventualități atât de primejdioase, Bologa a ales calea cea mai bună, fuga la dușmanul pe care l-a slujit cu credință și unde îl așteptau, desigur, recompense și mai grase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mișcau istoria, geografia, științele naturii. Atunci visam să mă conducă prin dumbrăvi umbroase, acum fiecare dintre noi căuta pe undeva o puritate pierdută, un vis dispărut. Acum, singura mea melodie curată venea de departe, din universul naiv al copilăriei. Eram revoltată pe iubita lui Yon că-l părăsise prea devreme, dar totodată o fericeam pentru că-și trecuse sufletul în doi copii frumoși cărora le încredințase și numele la fel de curate ca și sufletul lor: Elena și Ion. Femeia aceea, îmi ziceam eu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
născusem așa, cu vocația didactică în suflet. Dacă n-ar fi existat deja școala, sunt convinsă că eu aș fi inventat-o cu siguranță. Îi priveam cu ostilitate pe camarazii mei, dornici mai mult de joacă decật de carte, mă revoltam în sinea mea și-i consideram inconștienți, imposibil de educat, deși mă străduiam din răsputeri să le impun ritmul meu de studiu. Rareori reușeau să mă prindă în mrejele lor și doar vacanțele mă făceau să fiu volubilă, lipsită de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de ei, dar nau contenit să-mi facă rău toată viața. Cậnd am terminat facultatea și am sosit la post, am găsit o depeșă prin care conducerea inspectoratului fusese anunțată că eu sunt “de-a lor”, lucru care m-a revoltat groaznic. Eu care încercasem toate viciile posibile și imposibile, numai și numai ca să bag spaima în această sectă blestemată? Eu care iubisem cei mai frumoși bărbați, fumasem cele mai scumpe țigări, dansasem prin cele mai selecte baruri, frecventasem shopurile și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
tăcuți ostașii Romei, ridicând fruntea lor lată, Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare victimă a democrației. Mulți oameni se plâng că nu pot deveni lichele. Loialitățile pot fi de conștiință, ori de turmă. Mă simt rătăcit într-o diasporă internă. Oamenii pot trăi și fără artă. Dar cu handicapuri majore. Cârtirea, nu revoltă, se menține în gena spirituală a românului. Unii vor să schimbe lumea, nu și pe ei înșiși. Scriitorul nu mai este favoritul saloanelor, nici bufonul regelui. Acum, își plimbă cățelul prin jurul blocului. Orice înregimentare este o formă de castrare a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca o umbră însoțește viața satului figura unui personaj poznaș, și mă duc cu gândul la bufonul din tragediile lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în depozit de amintiri, se revoltă împotriva măsurilor de disciplinare administrativă a sătenilor, cu biografii atât de diverse, izvorâte din ordinea societății fără proprietate personală, își creează o lume a lui, himerică, o Vale a regilor și lansează zvonuri fantastice ce va pune în mișcare o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
cât de șiret e amorul, cu toată nesocotința ce i se impută; cunoaște foloasele lui ca un vameș sau ca un ovreu - arată-i de departe prospectul și plănuiește-n infinit. [34] E un "bold nefericit în om care-l revoltă contra superiorității altora. Tămâiază mai bine pe un Apis de[z]gustător, fără spirit, nedemn, spre a umili pe-un Apoll, care merită tămâie. Merit și calități sunt pentru lume o provocare la duel. [35] Pasiunea are cazuistica ei proprie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
alăturase toată orchestra și astfel îl acopereau confrații! Aveau de gând să țină un concert de să i se ducă pomina! El borțosul, era poreclit Paganini, de când cântase cu o violă, căreia îi pocneau corzile regulat. - Țârrr! Țârrr! Strigă greierașul revoltat din scripcă, interpretând melodia vestită de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai puțină... se prefera cafeaua rece albaneză la gramaj și pe sub masă. După ce-au băut băieții câteva cafele reci Scandemberg, se încinseseră, însă s-a ivit un reporter, cu aparatul foto agățat de gât spre hazul teribil al tuturor; revoltat că nu erau cu toții la marea sărbătoare, dar mai ales că nu și-a găsit un loc, s-a legat de ei: - Ce fel de studenți sunteți dacă nu vă duceți să-l vedeți la față pe președintele nostru iubit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Neagu ți-l poate descrie, după care, în sfârșit, voi ajunge răpus la părinți care nici nu vor ști dacă să se bucure că am venit sau să mă certe că nu am venit mai devreme, dar oricum vor fi revoltați că plec în câteva ore, pentru că nu ți-am spus ce am aflat în gară, înainte de plecare. Fii atent! Dacă totul merge strună și nu se anulează vreun tren, ajung acasă la ai mei puțin după miezul nopții, și dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
firav, cu frunze chircite de căldură. Nu există în tine decât suferința asta, strângerea asta de inimă. Găsești, firește, până la urmă, ceea ce căutai: banalizata mușcătură, previzibila aluzie. Știi că sânt de-acum, inevitabile și totuși nu poți să nu te revolți. Ai devenit un "caz" despre care nu se mai scrie obiectiv, când tu ești doar un om care scrie niște cărți cu bruma de energie care i-a fost dată. Care vrea ca efortul să-i fie respectat. Ai vrea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Rareori ei sunt impostori și șarlatani. Dacă un bărbat medieval este socotit nebun, femeia este anulată printr-un cumul de interdicții (...). Înțelegem atunci că marele strigăt de furie vine de la cea care nu poseda nimic, nici chiar identitate. Fiindcă se revoltă, ea va fi numită posedată"208. Astfel, tot ceea ce va întreprinde femeia (inclusiv practici divinatorii) va sta sub semnul răului. Bărbații sunt valorizați ca adevărați specialiști în domeniu. Nu întâmplător, doar în cazuri excepționale, se apelează la serviciile pe care
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
celuilalt îi face plăcere să se lase mințit, automințindu-se la rîndul său, caracterizează o atare relație; respingere, situație în care mincinoșii reacționează negativ la minciuna celorlalți: "Mincinos mic! știai că nu-ți spunem adevărul și ai tăcut din gură!" se revoltă unii părinți atunci cînd constată că intenția lor de a-și înșela copiii a fost descoperită [Barnes, 1994:102]; etc. Asumarea, autogenerarea, cuplarea (complice, ipocrită, cooperantă, respingătoare) sînt tot atîtea situații structural-funcționale profunde (cărora li s-ar putea adăuga de către
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comerț liber / 74 Spiritul comerțului / 78 Drepturile omului / 83 Economie și terorism / 86 Liberalism și globalizare / 88 Concluzie / 97 Capitolul 4: Școala engleză (Andrew Linklater) / 101 De la putere la ordine: societatea internațională / 106 Ordine și justiție în relațiile internaționale / 110 Revolta împotriva Occidentului și expansiunea societății internaționale / 116 Progresul în relațiile internaționale / 120 Concluzie / 125 Capitolul 5: Marxismul (Andrew Linklater) / 127 Clasă, producție și relații internaționale în lucrările lui Marx / 129 Naționalism și imperialism / 137 Soarta schimbătoare a marxismului în Relațiile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
West and South Africa", Daedalus, 111. (1983) "The International Anarchy in the 1980s", Australian Outlook, 37. Bull, H. (ed.) (1984) Intervention in World Politics (Oxford). (1984a) "Justice in International Relations", The Hagey Lectures, The University of Waterloo (Ontario). (1984b) "The Revolt Against the West", în H. Bull și A. Watson (ed.), The Expansion of International Society (Oxford). Bull, H. și Watson, A. (ed.) (1984) The Expansion of International Society (Oxford). Bunyard, P. și Morgan-Grenville, F. (ed.) (1987) The Green Alternative (London
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare) înseși: N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din sacii sparți și înnămolesc terenul", scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realului, a revitalizării unui univers aparent periferic în creație"242. Privind parcă prin aceeași lupă cu mai vârstnicul Caragiale, Arghezi surprinde în instantanee memorabile comedia vieții de zi cu zi: "O doamnă bine, plângându-se de reglementarea circulației pietone, e revoltată că nu mai poate să facă un pas, că pretutindeni e sex unic...". Aici, jocului de cuvinte, sursă a unui umor involuntar, i se poate atribui și o conotație psihologică, prin trimitere la condiția primară a frustrării, nu numai la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]