3,374 matches
-
răspunse Alexander binevoitor, dar eu n-o să mă schimb. Oricum, bunicu’ zice că nu există Dumnezeu. Oamenii l-au inventat. — Au inventat și motocicletele, și motocicletele există. — Astea-s vorbe... Vrei să ne plimbăm? Pot să ți-o arăt pe Rima, dacă vrei. Lanark oftă și spuse: — Bine, Sandy, haide. Se ridică în picioare cînd Alexander ieși din pîrîiaș. Hainele stăteau întinse pe o piatră plată și trebuiră să le scuture de furnicile roșii înainte de a se îmbrăca. — Bineînțeles că numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sandy, haide. Se ridică în picioare cînd Alexander ieși din pîrîiaș. Hainele stăteau întinse pe o piatră plată și trebuiră să le scuture de furnicile roșii înainte de a se îmbrăca. — Bineînțeles că numele meu adevărat e Alexander. — Cum îți zice Rima? — Alex, dar numele meu adevărat este Alexander. — Mă voi strădui să-mi amintesc. — Bine. Merseră de-a lungul pîrîiașului pînă într-un loc în care acesta dispărea într-o adîncitură din pămîntul mlăștinos. Lanark îl văzu cum se prăvălește de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doarme, și Lanark văzu mai mult din bărbat, care citea un ziar. — Ăsta nu-i Sludden. — Nu, e Kirkwood. Nu ne mai vedem cu Sludden. — De ce nu? — A devenit prea dependent. — Și Kirkwood nu-i? — Nu încă. — Sandy, crezi că Rimei îi va face plăcere să mă vadă? Alexander se uită nesigur în vale, apoi indică o altă direcție. Nu vrei să urci cu mine pînă în vîrful dealului? — Da, vreau. Se întoarseră și o luară pe deal în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl zărea din cînd în cînd pe Alexander întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai se întreba cu tristețe ce fel de viață duce Alexander cu Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei abrupte. Din acel loc, vîrful părea un dom imens și verde și, uitîndu-se la el, Lanark văzu o priveliște uluitoare. Dincolo de curba din stînga, se zărea o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trei căni, trei farfurii, trei mese; am petrecut o zi întreagă aici, prima zi a adunării s-a terminat... Cînd mi se va da drumul?... Am fost amăgit de iubiri false, pentru că niciodată n-am cunoscut adevărata dragoste, nici măcar cu Rima. De ce? I-am fost credincios nu pentru că am iubit-o, ci pentru că doream iubirea, și a făcut bine că m-a părăsit și e bine că sînt închis aici. Merit ceva și mai rău... Dar o să am șansa să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minerale ale Unthankului și este pe cale de a oferi prosperitate tuturor. Lanark se ridică în picioare și începu să-și frîngă mîinile. Sînt neputincios, strigă el. N-ar fi trebuit să vin aici, nu am ajutat pe nimeni, nici pe Rima, nici pe Sandy sau pe altcineva. Trebuie să mă duc acasă. — Acasă? zise Monboddo ridicînd o sprînceană. — în Unthank. Poate că e rău acolo, dar cel puțin răul se vede, nu e poleit cu minciuni ca aici. Ești un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Căderea a fost un picaj oprit de o smucitură stridentă. Apoi urmă o altă cădere. Cu un strigăt înăbușit, știu că o ia din nou în jos prin marele esofag. Biroul minuscul, marea masă rotundă, Provan, Marele Unthank, Alexander, catedrala, Rima, Zona, coridoarele consiliului, institutul fuseseră doar scurte perioade de odihnă pe drumul acestei căderi infinite. Monboddo îl readusese din nou acolo, păcălindu-l. Urlă de ură. Se pișă de frică. Se zvîrcoli și fața îi ieși într-o spuză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
potrivit. Jos, în oraș, clădirile ardeau. Zidurile lucioase ale turnurilor reflectau flamele sclipitoare peste un mănunchi de oameni aflați între monumente și vîrf. Lanark nu-i putea vedea clar pentru că avea ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să mă opresc, murmură el, și se așeză pe marginea unui bloc de granit. Vibrațiile îi iritau spatele. în apropiere desluși un pîlc de bărbați cu brasarde care stăteau aplecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat. La vîrsta ei. — Tu nici nu știi cîți ani am, zise Rima ascuțit și adăugă: regret că nu ți-l pot prezenta pe Horace, Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark se ridică în picioare. Vibrația din pămînt devenise o palpitație aproape audibilă și Rima spuse încordată: — Mi-e frică, Alex, nu fi rea cu mine. Vibrația se opri. în tăcerea aceea imensă, aerul fierbinte părea să opărească pielea. Lanark se simțea atît de greoi, că se prăbuși în genunchi, apoi atît de ușor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor, și de data asta doar capul se ridică și reveni cu un zgomot îndesat, care-l ameți întrucîtva. Cînd văzu din nou obeliscul, arăta perfect vertical, iar focul strălucitor din vîrf era puternic. — Spune-mi, ce se întîmplă, zise Rima. Stătea ghemuită pe pămînt, cu mîinile peste ochi. Toți stăteau pe pămînt cu excepția lui Alexander, care stătea în genunchi alături de transmițătorul radio răsucind butoanele absorbit. — Pămîntul s-a liniștit din nou, spuse Lanark, și focul se răspîndește. — E groaznic? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumină arămie și nori care se ridicau din acoperișurile prăbușite sau care se prăvăleau în acel moment. Nu erau alte lumini. — întîi focul, apoi potopul! strigă Lanark exultînd. Ei bine, am avut o viață interesantă. — Ești egoist ca întotdeauna! țipă Rima. — Liniște, încerc să intru în contact cu Comanda Apărării, spuse Alexander. Nimic nu mai poate fi apărat acum, aud cum vine apa, spuse Lanark. Se auzea un iureș depărtat amestecat cu țipete slabe. Merse șontîc-șontîc între două monumente pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în flăcări păreau mici vîlvătăi care urmau să se stingă foarte curînd. Ușor dezamăgit, văzu potopul retrăgîndu-se din panta drumului. Rima veni lîngă el și-i spuse sîcîitoare: — Din nou ai greșit, Lanark. El dădu din cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată? Ea rîse, îl luă în brațe și-l sărută pe obraz. — Bineînțeles că da, deși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în flăcări păreau mici vîlvătăi care urmau să se stingă foarte curînd. Ușor dezamăgit, văzu potopul retrăgîndu-se din panta drumului. Rima veni lîngă el și-i spuse sîcîitoare: — Din nou ai greșit, Lanark. El dădu din cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată? Ea rîse, îl luă în brațe și-l sărută pe obraz. — Bineînțeles că da, deși mă îndepărtai cu atîta răutate și mult prea des. Au început din nou să tragă. Ascultară trosnetele și pocnetele. — Apărarea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cred că există. De ce să nu existe... ― Dă-mi o țigară și trusa. ― Ce vrei să faci? ― O plăcintă cu carne! Gluma i se părea grozavă, râdea cu lacrimi repetînd: O plăcintă cu carne, o plăcintă cu carne! Ai o rimă la plăcintă? ― Flintă. Dascălu începu să fredoneze: ― În țara cu fluturi albaștri / Iepurașul pișicher / Trăgea de coadă un rinocer / Țintarul cu o flintă / Îl făcu plăcintă... Scoase un film și-l derulă în fața becului. ― Hm, yală nemțească... Am să pregătesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
opri în mijlocul încăperii și spuse tare: ― Bună seara! Râdea tot timpul. Un râs tâmp, nemotivat. Din când în când se bătea cu palmele peste coapse. Ceilalți tresăriră. ― Ești totdeauna așa bine dispus? se interesă sumbru Scarlat. ― Îhî! Dă-mi o rimă la "dispus". ― Intrus. Ai și chestii din astea? ― Am. Fac poezii foarte frumoase. De pildă: "În țara cu fluturi albaștri / Printre aștri / O zână bună cu pistrui / Sta cocoțată-n gutui..." Cum ți se pare? Inginerul clătină din cap edificat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ha, ha / Jucau de o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu mâinile încătușate pe genunchi, cânta încetișor. ― În țara fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI FEMEIA ÎNGER Mașina Miliției o lăsă pe Melania Lupu în fața casei. Bătrânica îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grafică nu descifrează enigma. Este Mort Cinder singurul din specia sa de eternauți blestemați să nu poată uita nimic din truda lor milenară ? Răspunsul la această întrebare este formulat în maniera ambiguă și poetică a unei povestiri ce evocă The rime of the ancient mariner a lui Coleridge, dar și istoriile lui Poe sau Borges. Prin întâlnirea cu modelul de navă cioplit de mâinile sale în urmă cu un secol și jumătate, Mort Cinder revede un alt Mort Cinder, marinar pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
avizi De căldură și lumină, E bogată ca o mină. Ca să intri-n abataje Trebuie doar să-i deschizi Minunatele tartaje. Dacă stau și mă chitesc, Puțini scriu, mulți le citesc. Cine demnă e de stimă, Are ritm și are rimă? Poezia Când se miră, când întreabă, Și-i isteț nevoie mare. E într-una pus pe treabă Și-are mare căutare. Iar când s-a-nfrățit cu-o mână, Lecția nu o amână. Scoate texte la iveală Cu pastă sau cu cerneală
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „Dans de fee“ (nr. 4). Ca poet, viitorul Tristan Tzara va evolua prin rupturi succesive. Faptul că S. Samyro preia din simbolism doar muzicalitatea sa exterioară este deja simptomatic; curînd, tînărul poet va experimenta amuzat, cu detașare ludică, muzicalitatea rimelor interioare în poemul „Verișoară, fată de pension“ înainte de a exersa destructurarea sintaxei poetice tradiționale în textele predadaiste. O sensibilitate crepusculară, interiorizată, colorată în tonuri impresioniste, vădește mai maturul I. Iovanaki (n. 17 aprilie 1895, Giurgiu); viitorul Ion Vinea, elev la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în aceeași rumegătură. Dicționare de cuvinte, de rime, de teme: zadarnice mănunchiuri”. Ideea „importului” literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca pe un „pastiș”. Opțiunea sa constructivistă se înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de versuri, Hamlet, dar într-un alt manuscris, datat 1915, putem citi deja — negru pe alb — Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel expresionistul social Aron Cotruș, iar Al. O. Teodoreanu colaborează în nr. 70 cu o amuzantă „caligramă” în limba franceză, punînd pe rime indicațiile fizice ale unor amanți în timpul actului sexual [Sonet pointu (tiré de „La légende des sexes”)]... Anterior (nr. 5), Păstorel publicase o scrisoare în versuri foarte acidă la adresa piesei de teatru Moartea lui Dante de Nicolae Iorga: „...Dar, ca tovarăș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]