4,067 matches
-
umerii cu pernița elastică și parfumată apoi se apucă de lucru curățîndu-și unghiile pe care ,din fericire ,le întreținuse destul de bine în cele câteva zile cât trebuise să stea la el. Dar, oricât le curățase pielițele (el obișnuia să-și roadă uneori până la sânge pielițele astea de pe lângă unghii) și deși mâinile lui erau mici și prelungi, tot nu putuse scoate din ele chiar niște mâini de femeie. Unghiile erau mai mult late decât lungi. Alese sideful, deșurubă capacul înalt și dungat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gând. Tu ești docilă, ești blândă în momentele noastre de amor, nu vrei să-ți impui personalitatea, nu ai inițiativa nici unui gest, dar răspunzi tandru și ferm tuturor gesturilor mele. Iau un măr din coșuleț și mă apuc să-l rod. Te întorci din nou lângă mine, cu cămașa ta ca o pânză de corabie. Stingi lumina și intri în pat. Ai mâinile umede și înghețate. Eu rod mai departe mărul pe întuneric și, brusc, te aud vorbind. Vocea ta înlocuiește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tuturor gesturilor mele. Iau un măr din coșuleț și mă apuc să-l rod. Te întorci din nou lângă mine, cu cămașa ta ca o pânză de corabie. Stingi lumina și intri în pat. Ai mâinile umede și înghețate. Eu rod mai departe mărul pe întuneric și, brusc, te aud vorbind. Vocea ta înlocuiește obiectele camerei, atât de prezente până acum lângă noi, și din care nu a mai rămas decât cenușa. Nu insiști, nici nu țin prea mult, asupra soțului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți tragi brațele goale sub plapumă... În acea vară, cum îți spuneam, se ivise pe cer cometa. Nu mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen, un păianjen fermecător. I-am povestit visul cu apa și cel cu paharul, și Egor a aprobat dând ușor din cap, fără să se mai entuziasmeze ca la început. Acum știa. Eu eram, fără nici o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avocați, și care-a avut averi, și care-a fost rudă cu ei, și care-a fost păguboși, toți a dat ortu popii acolo. Dacă și Brătianu acolo-a murit, că l-a vârât într-o pivniță și l-a ros de viu șobolanii ! Unii se rugase, cică, de el să fugă, de Brătianu ăsta sau de altu, care-o fi fost, nepo-su, fra-su, unu dân Brătieni, ăsta cic-ar fi zis : „un Brătianu niciodată nu fuge !“... Și n-a fugit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost niciodată, Ivona nici atât n-o s-o ducă... Păi că n-o vezi ce zmintită e ? Să stea ea ascunsă după perdea și la urmă să apară ca o nebună, și cu cipilica pe cap, și cu vulpea aia roasă de molii !... Și nu, și nu, că ea trebuie să meargă în centru, merge-i-ar numele ! Și-o apucase toate bâțâielile când a văzut ceasu, da dân partea mea dă-te și cu curu de pământ, dacă nu știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
faianța îngălbenită. Stropi solidificați de ulei, lucioși o punctează ca niște picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua și, din loc în loc, apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele transpiră sau plânge cu boabe mari, curate de apă. Pe colțul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Universității. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne facem datoria. Să nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin uniformele capturate de la bulgari... încleștându-și palmele fierbinți pe brațele scaunului, Profesorul Mironescu clatină din cap cu un surâs istovit. Dar pe el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste care se așezase popota și, în plus, prezența continuă a celorlalți ! Purtat de amintiri, scoate din buzunar nelipsitele Fructines-Vichy, bonbons laxatifs
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar la ce servea un asemenea fastidios inventar uman în care la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi apare uneori ca o alegorie a vieții !), iar dorințele mele de ordine și curățenie sunt rigide și artificiale. De aceea arborez și eu o mină convenabilă, dar dezordinea și impuritatea la care au ajuns relațiile noastre continuă să mă roadă. Teamă mi-e să nu se fi petrecut chiar ceva ireparabil : pentru că, după întâmplări prea grave, voința și logica mea nu mai au nicio putere asupra sentimentelor mele modificate. Teamă mi-e, repet, să nu se fi petrecut de astă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un singur etaj și lungi. Salutăm În stînga și În dreapta, iar cînd cineva strigă „Atențiune!“, semnalîndu-ne apropierea unui ofițer, Încremenim În poziție de drepți. De la fereastra unui dormitor, cineva ne sugerează să ne scoatem mîinile din buzunare, să nu ne roadă pula unghiile. E un caporal cu o figură de șarpe, Îl ignorăm și nu pare foarte feri cit, ne promite niște nopți plăcute după ce se face Împărțirea pe baterii și se face iar distribuția În dormitoare. SÎntem repartizați pe baterii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vezi Traviata, sau Carmen, sau Mam’selle Nitouche, sau Liliacul, sau Logodnicul din Lună... a dracu’ știe cîta oară. Fie din culise, fie din sală, poate găsești o lojă liberă și te duci sus, stai acolo cuminte și-ți rozi unghiile murdare, de plictiseală. Teatrul și povestea lui cu două fețe. Tu... nu neapărat tu, zic așa, În general... ești un om care iubește scena, un amator de drame lirice, plătești biletul și intri și e tot acest ritual... garderoba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minute bune, apoi În sală intră CÎrmaciul În persoană și se duce la tribuna din fața prezidiului, făcînd semne prietenoase cu mîinile. Stăm așezați, cu ciocurile căscate, televizorul zbiară Îngrozitor, ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
familie, să fie cu cei apropiați În aceste clipe dramatice. Noi rămînem la televizor pînă tîrziu În noapte, rămînem pe culoare fumînd, cineva ne Împarte niște pulpe de pui, pe care abia dacă reușim să le mîncăm (foamea care ne rodea sto macurile mai devreme a cedat În fața altor trăiri), rămînem la geamuri ascultînd (deși se vorbește din ce În ce mai mult despre lunetiști care trag la Întîmplare În clădiri, probabil niște securiști nenorociți - au aruncat În aer o clădire În care se aflau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o țigară și ea mi-a Înhățat tot pachetul, tu-ți cumperi altul, păi nu? și dacă vrei să știi, pe mine mă cheamă Luiza, pupă aici de cunoștință, a mai zis ea, punîndu-și degetul cu o unghie mică și roasă pe obraz... Și În cele din urmă m-am tîrÎt cu greu la una din cabinele de duș, la două noaptea, săpunul și jetul de apă fierbinte (apă fierbinte noaptea la 2!! !) care curgea prin țeava fără cap de duș
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot ceea ce ne face plăcere. Ești un narcisist? — De bună seamă, narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți de ei înșiși. Sunt creativi, imaginativi, au simțul umorului, participă. Cei lipsiți de narcisism nu sunt decât niște uscăciuni roase de invidie și de resentimente. Aceștia sunt cei care denigrează narcisismul. John Robert râse, apoi se încruntă. În clipa aceea mergeau în ritmul mai modest, impus de preot, pe șoseaua numită. Forum Way, care mărginește capătul grădinii Belmont. Dincolo de zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
distrat, o să producă cine știe ce pagube prin casă, poate chiar o să-i dea foc. Era posibil și să poarte hainele lui Greg. Cu siguranță că treaba o să se termine rău. Pe la ora când bănuia că Tom trebuie să se întoarcă, Emma, ros de presimțiri și de curiozitate, ieși din casă și o porni spre Crescent, în întâmpinarea lui. În drum, reflecta la natura misterioasă a iubirii. La urma urmei, în ce constă aceasta? Ce o face să nu semene cu nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acestui fapt și a ajuns la concluzia că fenomenul persista. Începuse să se gândească la nepoata lui cu o obscură înfiorare. În fața ei, însă, nu-și dezvăluia nici un strop de emoție. Mai târziu, mult mai târziu, aveau, uneori, să-l roadă remușcările, acel mușcător „Dacă aș fi...“ care își perforează drum până în miezul sufletului și se statornicește acolo, iscând o durere care se infiltrează în toate celelalte experiențe de viață. Câteodată, remușcarea îi devia gândurile de la filozofie. Dacă, în trecut, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scuze. Oh, Dumnezeule!“. Când se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu seama că-l urmărea o fată foarte stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui: — Hello, ce cauți aici? De fapt mă întreb ce caut eu aici. Draperiile din salonul casei Belmont fuseseră trase, dar fereastra mare de pe palier, prin care se zărea o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tulbură anumite prostii lumești? Domnul Hanway avea o delicatețe pudică pe care Emma o aprecia mult. — Nu, nu. — Pari atât de timid în general. Emma, care nu se considera deloc timid, și care era confruntat cu necesitatea eroicei sale opțiuni, roși de enervare. — Nu sunt timid, sunt numai încurcat. Nu poți obliga întotdeauna oamenii să asculte un zgomot atât de răsunător și de neobișnuit. — Dragul meu Scarlett-Taylor, ce manieră de a-ți descrie excepționala voce! Emma se gândi: „Acum e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Osmore, dar nu găsise pe nimeni acasă. Brian se dusese la slujbă, Adarn la școală, Gabriel după cumpărături. Tom se jucase puțin cu Zet, apoi lăsase rochia în bucătărie, împreună cu un bilet. Emma plecase la Londra cu o zi înainte, ros de păreri de rău și de căință. Tom, la fel de plin de păreri de rău și de căință, încercase să-l înveselească un pic. Emma îi adusese, fără să scoată un cuvânt, rochia distrusă a lui Judy, iar Tom îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă de șaisprezece ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
factori, dar nu pe persoanele conducătoare. În asemenea momente, conducerea sistemului va trebui să fie solidară cu trendul negativ al masei și, mai mult decît atît, va trebui să propună soluții de redresare. În momentul în care aceste soluții dau roade și redresarea e simțită de membrii sistemului, credibilitatea conducerii va crește exponențial, la fel și imaginea pozitivă a acesteia. Astfel, consilierul PR creează mitul salvatorului, care este foarte apreciat și respectat în orice sistem. O asemenea strategie cere mare pricepere
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]