12,281 matches
-
lui Philippe Ariès - moartea domesticită, „noi murim cu toții”, cea experimentând umilința destinului comun și uniformizator; moartea de sine, cea care se separă de comunitate și specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
una omoară spre a naște iară, e umbră vieții, „o umbră de ocară”, alta, „moartea cea eternă în care toate-s una, / în care tot s-afundă, și soarele și luna...” Diferența dintre viața cea plină, încăpătoare prin „dorul nemărginit” romantic și lucrarea gândului și moartea cea eternă nu este de fel, ci de grad: „S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte”. Gândită, viața este complicată. Bogăția ei și perfectibilitatea se răsfrâng asupra morții ca ipostază secventă. Cum „lumea gândirei e o
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
moartea / cu nasul lung și tocit la vârf”. La Ana Dragu, „servicii funerare non-stop / niciodată nu va fi îndeajuns de multă dragoste / să țină moartea departe”. 5. Situareaumăr la umăr, în proximitate - o moarte a celuilalt dezbrăcată de toată recuzita romantică, într-o teribilă suprapunere cu propria ființă. Literatura ivită din experiența morții Mamei e cea mai concretă reprezentare a finitudinii. Mama fiind consubstanțială fiului („Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu...” - Lucian Blaga), experiența morții e directă, aproape pe viu
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
modă în secolul 19 și a fost pus pe muzică de Auber. În căutarea unui subiect pentru Verdi, libretistul Antonio Somma prelucrează materialul, îmbogățindu-l și cu alte ingrediente decât conflictul politic: pasiune, gelozie, iubire nefericită, prietenie, scene de „horror” romantic; din adevărul istoric a păstrat și unele detalii ca de pildă întâlnirea eroului cu o prezicătoare cunoscută sau scrisoarea anonimă primită la bal pentru a-l avertiza de pericol: Odată partitura încheiată, Verdi o prezintă Teatrului San Carlo din Napoli
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
o tehnică solidă și o implicare maximă. Poate nu atât voci mari cât mobilitate și capacitatea de a susține tensiuni divers distribuite între vehemență și râs, grație și furie, pasiune și mister etc. În centrul acțiunii stă tenorul Riccardo - personaj romantic, profund pasional, generos, capabil să își înfrângă sentimentele ca să nu își trădeze prietenul, având și o ușoară alură de playboy (se preocupă de organizarea balului, se amuză pe socoteala vrăjitoarei, circulă deghizat prin oraș etc.). În interpretarea tenorului Daniel Magdal
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
a căror combustie lirică este uneori superioară celei din antume. În fond, Nego trage ultimele consecințe din interpretarea antumelor de către G.Călinescu, dar o face în maniera lui personală și absolută. Întrebarea este dacă acest Eminescu al unor primordiale profunzimi romantice este real sau doar virtual. Două lucruri se opun validării tezei. Primul este precaritatea lingvistică și poetică a majorității postumelor, pătate de greșeli de limbă și de licențe. Al doilea este și mai important: puține imagini sau poeme confirmă plutonicul
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
ludicul, meditația și persiflarea, poetul le infuzează o vitalitate temperamentală, o decizie care le îngăduie a se revărsa într-un flux tumultuos care dă impresia a trece cu ușurință peste barierele convenționale. Fără sfială prototipul eului liric adoptat e demonul romantic. Stihurile românului par a relua elanul lermontovian: „Eu sînt îngerul căzut, mă puteți pipăi,/ dacă este puțin vînt puteți să-mi zăriți aripile/ frînte zbătînduse sub piele ca amintirea/ pe cerul frunții. Vă vorbesc prin supraviețuitorii/ dezastrelor interioare,/ vă vorbesc
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
să declanșeze iadul pe pământ. Romanțios vorbind, spionul subzistă în marginea sacrificialului, asta învecinându-l, tipologic, în sens larg, cu toți cei care trăiau pe muchie, de la proscrișii din Vest până la haiducii din Estul nostru. În termeni sobri, dincolo de paradigme „romantice” (cu o cromatică rebelă) ori hollywoodiene, aici interesează mecanismele intrării în Sistem. Spre deosebire de alte forme de agregare instituțională și profesională, aparatul de spionaj mizează pe un joc egalmente periculos și eficient: poți să regreți acel primum movens, cel al recrutării
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim îndeobște cu poezia sub forma versului fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima și cu ritmul ei. Or, nu acesta este cazul poeziei
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
cu „neantul valah”. Practic, fiecare secvență incită la noi conexiuni, punînd inteligența speculativă și exploratorie în mișcare. Orientată radial, în toate direcțiile, cu un apetit interpretativ debordant pus într-o proză de idei rafinată și captivantă, ghidată subteran de obsesii romantice, critica lui Ion Vartic tinde să devină totală, iar polimorfismul ei are un caracter „artistic” marcat, afină gîndirii lui Cioran, pe care-o fixează în formule intense: „nemaiputînd fi naiv, profund organic, precum arhetipul, Cioran rămîne, cum singur se definește
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus fascinant: în Legendele lui Gustavo Adolfo Bécquer se identifică fantasticul romantic, care umple locul lăsat de transcendența izgonită; în proza lui Márquez, vechile mitologii mexicane nahuatl potențează elementele „angoasei fantastice”; după cum o lectură în cheie gnostică a unui roman de Seferis duce la uimitoare concluzii sau o analiză comparată a prozelor
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
docilă de supunere la uzanța publică, iar Schelling are uneori observații de bun-simț. Am greși însă văzînd în Schelling un comentator spășit care înnoadă banalități sub paravanul filozofiei de aparat, cînd de fapt el însuși a respins meditația de inspirație romantică a rivalului Friedrich Schlegel (de care îl separa nu atît un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe care a taxat-o drept „filosofie pentru gineceu” (p. 123), adică panseuri vaporoase
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
care s-ar fi vrut blând, adăugat fără sfadă mersului neabătut al lumii. Cu sâmburele lui de taină și de adevăr. Poemele luminii sunt poezii de dragoste, fără doar și poate. Cu o anume extravaganță pe care o poartă modernismul. Romanticii iubeau femei, când nu idealuri. Subiectele iubirii din Poemele luminii sunt figurative doar în parte. Altminteri sunt minuni, foarte concrete, însă, ori o teribilă poftă de viață, o mușcătură hotărâtă din fructul oprit, explicând și cele câteva aluzii biblice. Nu
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
boanghenul din Lună de miere posibilitatea tinerei de a profita de o slăbiciune pe care venerabilu-i soț o împărțea cu toți congenerii? Împinsă, ca aproape orice în lumea lui Caragiale, în manieră. Deși pare a fi, la început, un tabiet romantic. Ieșind spre Sărindar, detaliu nu lipsit de importanță la Caragialetată l, Pantazi face o confesiune în care băile apar, prin ochii mamei, drept ceva de ferească Sfântul! Zicându-i Zizinului, pe ungurește, Zajzon, dar într-o franțuzească foarte apropiată de
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
Vasilescu, tresări din nou și se strânse parcă să-i facă mai mult loc.” (s.n.) Detaliile schițează portretul unui personaj vizibil diferit de ceilalți, om tăcut, izolat, contând prea puțin în grup. Este, păstrând proporțiile, un posibil portret, cu ecouri romantice, al unui artist, amănuntele ce urmează confirmând această condiție a lui Din Vasilescu. Din Vasilescu se adresează unuia dintre copiii lui Iocan, care „umbla cu picioarele prin apă” după ploaia de vară, „în șoaptă”, convins fiind că nu trebuie să
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un tramvai trece scârțâind pe șine. De-am ajunge mai repede! Sclipirea acestei lumini nemiloase, zgomotul ăsta strident care pare însuși țipătul căldurii triumfătoare, totul îmi este ostil și tânjesc după umbrarele romantice care mă așteaptă. Automobilul se oprește brusc: „Coboară, am ajuns.” Cobor - și nu înțeleg nimic. Abia dacă mă uit la biserica de cărămizi în fața căreia ne aflăm. N-ar fi urâtă, are un aer de biserică de țară care își
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Dacă am extrage din buchetul materialului autobiografic câteva fire majore, ele ar fi: autoexilul parizian, iubirile și prieteniile, supraviețuirea ca scriitor. De altfel, Ilie Constantin se interoghează, nu o dată, asupra „meseriei de scriitor”, iar concepția sa este una de tip romantic: pe lângă instrucție, determinantă i se pare prezența „zeului” deasupra creatorului: „Pentru mine, poezia este foarte puțin creație, și mult mai mult... așteptare. E un fel de «dicteu» din cer, probabil, sau din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
de la geniu, la clovnul farsor), Cornel Ungureanu ( Amintirile după 130 de ani), Gheorghiță Geană („Ipostaze ale genialității freatice”), Ilie Luceac (Familia Hurmuzaki, un model și un exercițiu de memorie colectivă în Bucovina), Lucia Cifor (Implicațiile problematicii geniului în dezvoltarea hermeneuticii romantice), Adrian G. Romila ( Preeminența biografiei sau despre geniu în memoria recentă), Lucia Afloroaei (Memorie arhaică și ritual), Dan D. Iacob (Opera lui Ion Creangă, privită din așezarea studiilor tradiționale), Ioana Revnic (Cît de cunoscută este literatura română în Basarabia, în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
un trecut vag, evoluează într-un prezent tulbure și pare să nu aibă niciun viitor. Pentru Sean McCann, preistoria lui Philip Marlowe e destinată să explice faptul că narațiunile care-l au drept protagonist ilustrează un anumit tip de aspirație romantică - sau poate o reverie sentimentală moștenită de antichitatea greco-romană —, una din sursele de tensiune ale cărților (cel puțin The Big Sleep, Farewell, My Lovely și The Long Goodbye) fiind descrierea „unor sentimente adânci care-l leagă pe Philip Marlowe de
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui, așezîndu-te într-o minimă afinitate cu orizontul problemelor, iar Radu Drăgan are această afinitate. Nu e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea de aici), alchimia ar fi searbădă și plicticoasă
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
Angelo Mitchievici Iubirile imaginare (Les amours imaginares, 2010) Regia: Xavier Dolan. Cu: Monia Chokri, Niels Schneider. Gen film: Dramă, Romantic, Dragoste. Durata:95 minute. Produs de: Alliance Atlantis Vivafilm. Distribuitorul internațional: Cinemiem. Les amours imaginares mi-a amintit de filmul lui Luchino Visconti, Moartea la Veneția (1971), după romanul omonim al lui Thomas Mann, unde frumuseț ea fragilă a unui
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
cu adevărat cunoscută abia după moartea autorului, adică după Primul Război Mondial. La ora relativei sale notorietăți, volumul lui Hogaș avea deja aerul unei scrieri ce și-a supraviețuit: în ea își dădeau întîlnire poncifele sfîrșitului de secol - adică visătoria romantică, exotismul naiv, amestecate cu o erudiție ostentativă și cu o ideologie de multă vreme inactuală. Paginile sale păreau a fi ajuns pînă la cititor oarecum din întîmplare, născute fiind într-un trecut incert. Volumul Pe drumuri de munte nu e
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
amator; un profesor de liceu în vacanță, hotărît să încerce și el literatura; nu poate povesti decît ceea ce a trăit. Lipsa imaginației la Hogaș pare totală, contrazicînd astfel condiția primordială a ficționarului, a autorului de proză literară. Spre deosebire de majoritatea memorialiștilor romantici, Hogaș se apleacă exclusiv asupra propriei sale persoane: el este singurul om de pe lume pe care îl găsește interesant! Iată deci un prozator care nu numai că refuză din capul locului ficțiunea, dar PARE? și bolnav de narcisism. Memorialistul de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
în urma ședinței Legislativului că a fost trădat, iar Lupu i-a răspuns că poate să afirme și el același lucru, dacă ține cont de acordul politic. "Însă eu nu simt niciun fel de trădare. Acestea sunt un fel de discuții romantice. Toți candidații pe care i-am analizat sunt persoane demne", a subliniat liderul democraților. Deputații au stabilit organizarea alegerii președintelui pentru vinerea viitoare, pe 16 martie. Anterior, stabilirea datei scrutinului a fost amânată în două rânduri, la insistența liberalilor, care
Numele candidatului la preşedinţia Republicii Moldova urmează să fie anunţat la sfârşitul săptămânii () [Corola-journal/Journalistic/58609_a_59934]
-
apariția unei noi formații instrumentale a Operei, Camerata coregrafică, și a unui nou coregraf, Pavel Rotaru. Clasician ca formație (studii în România și la Școala Teatrului „Kirov” din Sankt Petersburg) și interpret al majorității rolurilor prime din baletele clasice și romantice ale Baletului Operei Române din București, Pavel Rotaru se dovedea consecvent cu linia sa anterioară și în cele trei piese montate de el atunci, Clipe, pe muzică de Maurice Ravel, Miniaturi, pe un colaj din muzică de George Enescu, Vasile
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]