3,443 matches
-
pornit o fugă nebună, prin cameră, cu gând s-o prindă, și s-o repună la arest.Tot alergând cu ochii pe sus, după traiectoria pe care o realiza,musca, n-a observat un fotoliu, de care, când s-a rostogolit, venind cu ceafa de chiuvetă, căzând cu fața în sus, zbătându-se nițel, cam cât un cocoș, lovit de securică, pe butuc, s-a liniștit definitiv. Reintrând, Nuța,în cameră, a rămas năucită. Nuțu - mort, ca de când lumea! A ieșit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de la cine? Fiindcă l-am terminat. Cum, pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos. Dulcele alunecă. Și se rostogolește
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos. Dulcele alunecă. Și se rostogolește, și se tot rostogolește, cu viteză de la fracțiune de secundă la fracțiunea de secundă sporită. Până când se izbește de pilonul de la baza etajelor blocului. În acest moment,însă, nu mai e ce seamănă a fi: trup de om viu. A
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos. Dulcele alunecă. Și se rostogolește, și se tot rostogolește, cu viteză de la fracțiune de secundă la fracțiunea de secundă sporită. Până când se izbește de pilonul de la baza etajelor blocului. În acest moment,însă, nu mai e ce seamănă a fi: trup de om viu. A devenit, rapid, cadavru. Cei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țeavă, și o împinse, cu putere, spre cățelușă, voind s-o lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă, și perforă, pieptul și inima omului epocii. Acesta se rostogoli. Cățelușa, calmă, întâi mirosi, carnea, mai apoi,începu a se ospăta, cu mare poftă. În timp, ce, dinspre geana pădurii rare, de margine de munte, soarele prinse a și face apariția, iar curentul văii, a zbârnâi, precum coarda unui zmeu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un chil de vin. - L-am trecut, jupâne. - Nu-i nimic, mai trece-l o dată ca să nu se uite ! Câteun român își scutura punga pe tejghea. Din ea se rostogoleau gologanii. - Pune-mi și mie niște rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se umple păhăruțul. - Las’ c-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
poartă, fără să scoată o vorbă. În acea tăcere, alături de drama țăranului, de a-și vedea compromisă munca dintr-un an întreg, se găsea, înțeleg acum, și forța lui de a o lua de la capăt. Când alți nori apocaliptici se rostogoleau dinspre Olt, clopotele erau trase din nou. Așa ceva nu se poate trăi într-un oraș. În orașe, relația cu Dumnezeu e mai puțin naturală, limitată strict la biserici. 39. Flaubert (parcă) zicea că e suficient să privești îndelung ceva ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de vină, ești o stricată, umbli toată ziua ca o... Dar nu putu să termine, fiindcă Vilma se năpusti asupra ei cuprinsă de disperare și Începu o păruială În toată legea, se izbeau cu capul de pereți, de scaune, se rostogoleau pe jos, țipînd, icnind și văitîndu-se de durere. Palomino asculta din grădină strigătele și nu știa ce să facă; Încă nu reușise să-și dea seama cu exactitate ale cui erau țipetele, auzea: vai!, au!, dă-mi drumul!, ajutor! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîmplase În lipsa lui. Femeile nu-l lăsau să reflecteze, Îl sărutau tot timpul Întrebîndu-l unde fusese, de ce plecase, de ce nu le spusese nimic. Julius le privea zăpăcit și parcă așteptînd o explicație: oare cine le bătuse? Un scaun care se rostogolise pe scară În timpul Încăierării zăcea acolo, acuzîndu-le. Vilma nu mai putu suporta tensiunea și izbucni iar În plînsete și țipete. Îi ruga s-o ierte, nu voia să-l mai vadă niciodată pe Palomino! Julius era tot ce avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum Îi ziceau ei. Julius Încercă să schimbe sistemul jocului: acum el se urca pe capră și salva pasagerii răniți din diligență, pîndit mereu de primejdia de a cădea și a se izbi cu capul de stînci, de a se rostogoli În prăpastie... Degeaba. Nu se putea face nici o urmărire ca lumea cu Împușcături În șoaptă, fără strigăte de indigeni furioși. Și În vara asta Susan, Juan Lucas și frații lui mergeau În fiecare zi la golf; Carlos Își petrecea după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius! Julius! Urcă, urcă, Julius! Era glasul Vilmei și el tocmai se pregătea să urce mai departe, cînd se trezi cu o palmă care-i arde obrazul și o Îmbrîncitură care era cît pe-aci să-i facă să se rostogolească pe scări. Coborî În fugă, plîngînd și nu se mai opri pînă la bucătărie. O găsi pe Sălbatica citindu-și ziarul. Fusese răpit un copil și-i blestema de zor pe țigani. „Ce-i cu tine?“, Îl Întrebă, văzîndu-l că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd astfel locul unde urma să aibă loc trînta, dar Silva crezu că era prima lovitură care se abătea asupra lui și sări de gîtul lui Arzubiaga. Se rostogoliră la pămînt Înlănțuiți și Martinto Începu să tremure de emoție, Își rodea un deget, nu pierdea nici o clipă din ochi spectacolul, nu voia să-i scape nici un amănunt al luptei și trăgea cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-o zi Încercă să-i vorbească despre unul din săracii ei de la hipodrom; Juan Lucas i-a făcut Îndată semn cu mîna să se oprească și ea a simțit degetele lui subțiri Încrustîndu-i-se În gît. O lacrimă neașteptată se rostogoli după cîteva clipe pe obrazul lui Susan: era momentul ca el s-o sărute pe ochi, dar Juan Lucas nu concepea scene de dragoste la ora nouă dimineața, În fața unor felii de pîine prăjită, cu untul care se topea lăsîndu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i fie frică: „Hai, Julio! Hai, Julio!“ striga În urma lui și el simțea cum fundul găleții Îi tăia umărul care-l durea din ce În ce mai tare și că, nemaiputînd suporta durerea, va fi silit să-i dea drumul și găleata se va rostogoli peste balustrada palierului. „Prima etapă, respiră Albinețu: vrei să te odihnești puțin? Să-ți dau jos găleata?“ Și el, care nu dorea altceva decît să se odihnească, ba chiar să renunțe, spuse În mod cu totul inexplicabil că nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
în mișcare. Degetul îi pătrunse ca și când nu era nimic acolo. Se dădu înapoi, uimit. Dar neînduplecatul Czinczar nu terminase cu el. Încă o dată degetul șovăitor, dar nu chiar așa de temător cum fusese, trecu prin bila în mișcare. Bila se rostogoli în el, prin el și peste el. Czinczar îl dădu la o parte pe sclav și stătu privind gânditor. Trebuie să i se fi citit, pe chip, ceva din scopurile lui, căci bărbatul scoase un țipăt înăbușit de groază. - Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Clane în gând de mai multe ori. Și știa că nu îndrăznește. Nu încă. Le permisese cu un anume cinism soldaților trimiși de lord Tews să mute echipamentul la Linn. Inclusiv premiul pentru toate descoperirile lui, o bilă care se rostogolea într-un du-te-vino neobosit într-un container ca un coșciug; o descoperire a epocii de aur care îi zdruncinase certitudinea până în adâncul ființei. Datorită bilei de energie nu ezitase să-l lase pe Tews să preia controlul tuturor obiectelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
În timp ce intra în camera mare, observă că se aflau vreo duzină de soldați barbari pe la diverse intrări. Văzu că recipientul cu bila de lumină era în centrul camerei. ...O sferă nebuloasă, care scânteia nedeslușit, ca mistuită de o flacără interioară, rostogolindu-se încoace și încolo... Putea să treacă pe lângă ea și s-o atingă în trecere. Fără să pară prea grăbit înaintă, puse degetul pe suprafața subțire a sferei și, fără să se oprească, a continuat să meargă spre birou. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei poteci înguste. În tot sistemul solar nu exista nimic asemănător cu acel miez. Părea mic, dar asta era o iluzie a senzațiilor omului. Cărțile care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mai buni prieteni ai lui Mark veniră în sfârșit în vizită. Karin îi auzi încă de când erau pe coridor. Fir-ar să fie, că tare-i frig în universul ăsta. —Mie-mi zici? Mi-au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber. —Un dar de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei să mă spionezi, vino încoace... Țâșni spre ușă, gata de urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia ruptă. —Ce-ți închipui că faci, îți rupi propriul tată? Îl amenință cu bucățile de hârtie. Câte de-astea crezi că avem? Asta-l țintui locului. Furia ei pură îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un birt soios se materializă vizavi. Deschise ușa, făcând să zornăie geamul pe care era pictat peștele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poveste întreagă, continuă și coerentă. Când această poveste se întrerupe, conștientul o rescrie. Fiecare variantă revizuită are pretenții de originalitate. Și astfel, când suntem întrerupți de o boală sau de un accident, suntem ultimii care află asta. Cuvintele lui se rostogoleau peste Karin Schluter, seducând-o încă o dată. —Ai dreptate, îi spuse ea lui Mark. Ai perfectă dreptate. Nimeni nu-l văzuse pe adevăratul Weber. Nici publicul din studioul de la New York, nici ei trei. Mark renunță să mai măsoare camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încă greu, ținându-l de mână de parcă ar fi fost la stadiul de făcut curte. Ea își recăpătă prima vocea. —Cum zicea behavioristul, „ În mod evident, ție ți-a plăcut. Mie mi-o fi plăcut“? El începu să râdă zgomotos, rostogolindu-se pe spatele său cu probleme și uitându-se la ea peste stomacul lui bombat. — Presupun că a trecut ceva timp. Îmi pare rău de chestia asta, Femeie. Nu mai sunt bărbatul de odinioară. Ea se întoarse pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]