KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

expresie. Dacă aș face asta, ar trebui să le și usuc. Și pe urmă să le calc. — Și întâmplarea face că am observat că una dintre ele s-a întors cu un nasture lipsă, adaugă. Cea cu dungi albe și roz. — A, zic. Păi... e OK. O trimit înapoi. Nu mă costă nimic. — Dar poți și tu să coși un nasture, draga mea ! spune doamna Farley, cu un aer șocat. Nu-ți ia mai mult de două minute. Trebuie să ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întoarce și iese cu pași mari și rămân uitându-mă în gol la computer. Am fost numită partener al firmei. O, Doamne. O, Doamne. O, DOAMNE! Iau o oglindă de mână și-mi privesc chipul radiind de fericire. Am obrajii roz aprins. Simt o dorință extrem de puternică de a sări în picioare și de a striga „DA !” Îmi vine să încep să dansez nebunește și să țip. Cum voi supraviețui o oră întreagă ? Cum voi putea să stau aici calmă ? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am văzut. A fost o greșeală... — Dar tu nu greșești niciodată ! — Ei bine, uite că am greșit ! Ochii mi se umplu de lacrimi și clipesc cu furie pentru a scăpa de ele. Ce... s-a întâmplat ? — Situația nu e foarte roz. Expiră. Ketterman a avut o discuție despre cum să limiteze pierderile cu avocații lui Glazerbrooks și a vorbit cu banca... și, firește, cu compania de asigurări. Compania de asigurări. Cea care garantează pentru noi. Simt cum mă cuprinde subit speranța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cordon-bleu !” Va trebui să le spun că am mințit de la un capăt la altul. Se aude o bătăie în ușa mea și tresar speriată. — Samantha ? Pot să intru ? — A ! Îhm... da ! Se deschide ușa și apare Trish, purtând un trening roz pal cu un logo cu strasuri. E atent fardată și s-a dat cu un parfum care deja simt că mă sufocă. — Ți-am făcut o cană de ceai, spune, întinzându-mi cana cu un zâmbet artificial. Domnul Geiger și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Pe obraji îi apar pete mici, roșii. Câteva clipe, pare incapabilă să mai zică ceva. Vom bea câte o ceașcă de cafea, Samantha, mă anunță într-un final cu un glas demn. În holul de la parter, te rog. Folosește serviciul roz de porțelan. Haide, Eddie. Și iese maiestuos, înainte să apuc să mai zic ceva. Mă uit în jur la bucătăria goală și nu știu dacă să râd sau să plâng. E ridicol. Nu pot să continui șarada asta. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie, las tava

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie, las tava jos pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
își înclină capul grațios, în timp ce eu torn cafeaua. Pentru moment, ne ajunge atât. Mă simt de parcă aș fi nimerit din întâmplare în nu știu ce film ciudat de epocă al lui Merchant Ivory, doar că în acest caz costumele constau în ținută roz de yoga și trening de golf. — Ăă... prea bine, doamnă, spun, jucându-mi rolul. După care, nu știu ce-mi vine și fac o reverență. Urmează o tăcere încremenită. Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din cădiță și mi le întinde cu o ușoară înclinare a capului. — Da, mulțumesc, spun cu un aer demn. Știam și eu. N-am purtat în viața mea mănuși de cauciuc. Făcând eforturi ca dezgustul să nu mi se citească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
urmă. Dar nu contează. Trebuie să nu mă opresc. Urmează spălătoria. 10.36 Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi fac curaj să mă uit mai bine. E un dezastru total. Toate lucrurile din mașina de spălat s-au făcut roz. Fiecare lucrușor. Ce s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
au fost foarte săritori și le vor trimite mâine, cu o livrare expres. Mă rog din suflet ca Trish și Eddie să nu observe că garderoba lor s-a regenerat ca prin farmec. Acum va trebui să arunc toate hainele roz. Și să trec la următorul punct de pe listă. 11.06 Și... aa. Călcatul. Cum o să mă descurc ? 11.12 Așa. M-am uitat în ziarul local și am găsit o soluție și la chestia asta. O fată din sat o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
alege ea totul... și nu știu cum, m-am trezit că nu am nici măcar un articol de îmbrăcăminte negru. Îmi pun cu grijă o rochie roz mulată și o pereche de sandale și mă uit în oglindă. E prima oară când port roz în viața mea. Dar, spre uimirea mea, nu îmi stă rău deloc ! Singurul lucru care mă deranjează e șuvița decolorată. Va trebui să fac ceva în legătură cu ea. Pornesc pe hol, dar dinspre dormitoriul soților Geiger nu se aude nici cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi spune că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o vijelie roz și îngheață în clipa în care dă cu ochii de mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o taie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mie: ce-a fost chestia de mai devreme ? mă întreabă Nathaniel când pornim pe drum. Aerul e blând și cald și părul meu cel proaspăt aranjat tresaltă ușor și la fiecare pas îmi văd degetele de la picioare date cu oja roz a lui Trish. Ești un geniu matematic ? — Nu. Nu mă pot abține și izbucnesc în râs. Normal că nu ! — Ce-ai făcut înainte ? — Ei... nu vrei să știi. Îi zâmbesc pentru a-mi da mai multă greutate vorbelor. Foarte plicticos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ușor regret. — Păi, tatăl lui a murit pe neașteptate și a urmat toată povestea aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sună în nici un fel. — Și unde lucrează ? Te rog, Doamne, să lucreze în străinătate... — Nu știu, la nu știu ce firmă tare din Londra, spune Trish, făcâun un gest vag cu paharul. OK, deci n-o cunosc. Dar situația nu e prea roz. O avocată de la o firmă tare din Londra. Dacă lucrează la oricare dintre marile firme de avocatură din Londra nu are cum să nu fi auzit de mine. Trebuie să știe despre avocata de la Carter Spink care a pierdut cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pe baloane, Samantha, adaugă Trish cu glas șoptit. M-am gândit că o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie. Ridică paharul și-mi face ușor cu ochiul. Mă uit la chipul ei înflăcărat, exagerat machiat, apoi la fața roz și durdulie a lui Eddie și, deodată, mă simt atât de emoționată că nu știu ce să zic. Tot timpul ăsta, ei planificau petrecerea. Făceau bannerul. Comandau baloane. — Doamnă Geiger... domnule Geiger... Mi-ați luat pur și simplu maul... — Stai, că încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
glasul. Sunteți sigur... adică au întrebat de... numele Melissei ? — Dar nici nu era nevoie ! Îmi face cu ochiul. Nu e decât o singură avocată în casa asta ! — Fă-ne niște cafea, Samantha, îmi poruncește Trish cu asprime. Și folosește ceștile roz. Repede ! Clătește-le. — Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu cred că au venit s-o vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
le văd fețele. Tocmai... încercam să vă spun... Trish cască niște ochi cât cepele în timp ce citește titlul articolului. Deschide și închide gura, dar nu iese nici un sunet. — Ești... avocată ? se bâlbâie într-un final. — Faceți o greșeală ! Obrajii Melissei sunt roz aprins. Eu sunt avocata. Eu sunt cea care a luat premiu la facultate ! Ea e femeia de serviciu. — Ea e cea care a luat trei premii la facultatea de drept. Ziarista dă din cap către mine. Și a terminat prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Sper că nu e încă o invitată de ultim moment. Am trecut deja pe listă încă patru azi-dimineață, ceea ce mi-a dat total peste cap programul. Ca să nu mai amintesc de ziarista de la Mirror, care s-a îmbrăcat în taior roz cu flori și a încercat să-l păcălească pe Eddie că s-a mutat de curând în sat. Pun tava cu tarte în cuptor, adun resturile de foietaj și încep să-mi șterg bine sucitorul. — Samantha ? Trish bate ușor în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mesei, bând șampanie, și fiecare dintre ele e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-un tabel ce prezintă gama de culori Dulux. — Iar ea e Samantha, spune Trish, ai cărei obraji sunt roz aprins. Toată lumea o cunoaște pe Samantha, menajera noastră... și, de asemenea, avocat de elită ! Spre jena mea, urmează un ropot de aplauze. — Te-ai văzut în ziare ! spune o femeie în bej. — Trebuie să vorbesc cu tine. O femeie în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zîmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram Femeia-Cu-Sutien-Roz-Pătat. — Mersi, Îngaim și-mi Închid repede nasturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
al meu. În clipa În care mama deschide pachetul cu camera video, de la tata, și cel cu portofelul de la bunicul, sînt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzîndu-i plicul roz. Dar, atunci cînd Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămîne cu ochii la ea. Vai, Emma ! — Ce e ? spune tata. — O zi la spa ! spune mama Încîntată. O zi Întreagă, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Învîrte, iar eu mă uit la ea preț de cîteva clipe, neștiind ce să zic. Nu e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai ales bluzele roz decoltate, cu găuri mari. I se vede pur și simplu sutienul. — E... super, reușesc să articulez În cele din urmă. E nemaipomenită ! — Nu-i așa ? Îmi zîmbește fericită. Și am făcut-o atît de repede ! O să-mi fac și fustă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu Mike Appleton, de care era foarte Îndrăgostită, și nu i-am spus niciodată. — Nu ! Sigur că nu ! spun și iau repede o gură de apă. De ce ? Tu ai secrete față de mine ? Pe obrajii lui Lissy se formează două punctișoare roz. — Nu, sigur că n-am ! spune cu o voce extrem de nenaturală. Mă Întrebam doar. Ia ghidul TV și Începe să-l răsfoiască, evitîndu-mi privirea. Ziceam și eu așa. Ca idee. Păi bine atunci. Ridic din umeri. Și eu la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]