3,323 matches
-
probabil ca părintele Bernard Vaughan să vină iarăși să mai țină o predică. O, da; foarte impresionant. Un om cu adevărat minunat. Părintelui Conmee îi părea foarte bine că o vede pe soția domnului deputat Sheehy bine sănătoasă și o rugă să-i transmită salutul său domnului deputat David Sheehy. Da, avea să vină să le facă o vizită, fără îndoială. La revedere, doamnă Sheehy 407. Cîteva lucruri sînt uimitoare în prezentarea acestei întîlniri. Selectarea extraselor din conversația dintre părintele Conmee
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
copii (...)127, pentru că "pământul copilăriei tale a rămas pentru totdeauna în urmă, visele tale nu se mai întorc, poți doar să-ți mai amintești, cu durere, de minunăția ei. Corpul tău se umple de praf, nimeni nu-ți mai asculta ruga, visele nu mai vin înapoi, copilăria ta s-a dus."128 IUBIREA CA SOLUȚIE EXISTENȚIALA "Visez, câteodată, o dragoste îndepărtată și vaporoasa că schizofrenia unui parfum." (Cioran, Pe culmile disperării) Dragostea este un subiect ce nu intră în sfera de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
zece cai,/ Nimeni nu știa încotro mă duceau,/ Alăturea numai tu plângeai.// Dar eu nu vedeam,/ Ieronim, că tu stai/ lângă mine și plângi,/ Muget de fiară mi se părea c-aud,/ Să vină un om sfânt era marea mea rugă,/ La simpla apropiere a lui/ Haita de animale să fugă” (O aripă de vrabie). În spatele formulei de descendență curtenesc-ermetică se insinuează tragedia expresionistă a trupului (și a sexualității) ca spațiu dublu. În Inima reginei (1971) - aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn, odă, psalm) este plasată chiar în enunțulincipit. În poezia modernă, poate apărea în orice secvență: Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce (M. Eminescu); Ruga mea e fără cuvinte, / Și cântul, Doamne, îmi e fără glas. (T. Arghezi) Apostrofa este o figură retorică de adresare constând în întreruperea neașteptată a discursului, pentru a interpela un interlocutor real sau fictiv, pe un ton ironic, agresiv, sarcastic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din a chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
crescut de părintele său, absolvind liceul, el se va stabili în Franța (fotograf de artă, cineast, Elly Lothar a lucrat cu sculptorul Giacometti, cu regizorii René Claire și Luis Buñuel). În țară, N. D. Cocea deschide „Viața socială” cu incendiara Rugă de seară (1910) și, dintr-un caiet lăsat acasă, transcrie câteva piese din Agate negre, prezentându-l pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse se manifestă în raporturile cu ceilalți. A. e vădit de partea celor „căzniți, urâți și goi”, purtători neștiuți - întrucât reprezintă natura elementară - ai germenului unei lumi superioare (Caligula); versantul opus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
greu de stabilit dacă provin dintr-un comentariu, sau mai degrabă din omilii (așa cum au propus unii), ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta foarte bine lucrurile cu fragmentul 4 care e o tentativă de explicare a faptului că ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23, 24) e posibil să se fi realizat, iar iudeii, în același timp, să fi fost pedepsiți prin distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sunt editate, cu introducere, de F.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ridicau mai întîi imnurile de slavă și de recunoștință. Ea trebuia să troneze în fruntea tuturor zeităților ce se ocupau de soarta Asiriei și Chaldeei. Ceilalți zei sunt cruzi și răzbunători; lumea se ferește de ei sau îi înduplecă prin rugi și jertfe. Dar câți zei sunt? Câte spirite rele pândesc, câte duhuri necurate atacă neîncetat? Peste tot pământul se găsesc demoni, dar aici în Babilon sunt fără de număr, etichetați și încolonați după rang și merit într-o ierarhie rigidă, fiecare
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
pe masa de aur. In fiecare nou an venea la Etemenanki (numele chaldeean al turnului), pe calea sacră, procesiunea solemnă a marilor demnitari și a clerului, pentru a-i aduce lui Marduk omagiul meritat de toți ceilalți zei; se executau rugi și libațiuni, se jertfeau vite; iar marii preoți consultând cerul, dădeau pronosticul pentru tot anul care începea. Astfel de turnuri numite și zigurat-uri - pure observatoare ca și Etemenanki - se înălțau în preajma tuturor templelor mari; preoții care erau oficianții planetelor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Cu bastonul prin București (1961); Prisaca (1954); Cartea cu jucării (1931). UNIVERSUL POETIC A debutat în 1904 în Linia dreaptă. Poezia lui Arghezi, originală și profundă, a fost influențată de creația lui Fr. Villon, Ch. Baudelaire, textele biblice, folclor. În Rugă de seară a fost exprimat crezul artistului: "Cuvântul meu să fie plug/ Ce fața solului o schimbă", dar, adevărata artă poetică este reprezentată de Testament. Cartea este primul hrisov al robilor care și-au revărsat osemintele în poet. În viziunea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea (Psalmi). Eșecul de a ajunge la revelația divină l-a condus pe poet la o viziune panteistică asupra vieții. În confruntarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ascuns); spaima de moarte care este atenuată de gândul că, atât cât trăiește, omul se ilustrează prin realizările și împlinirile sale (De ce-aș fi trist); b. Poezia socială: angajare socială de participare la transformarea naturii și a omului însuși (Rugă de seară, Testament, Belșug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cântare omului, 1907-Peizaje); c. Poezia erotică sub influență eminesciană (Melancolie, Toamna, Despărțire, Creion, volumul Versuri de seară). Se conturează două atitudini: 1. reticență, amânare a clipei erotice (Melancolie, Creion); 2. împlinirea erotică urmărită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exegeți preferă o clasificare asemănătoare: lirica de dragoste, lirica socială, poezia filosofico-religioasă, poezia universului miniatural (poezia lucrurilor mărunte). Mai complexă și mai exactă pare a fi următoarea compartimentare: I Poezia filosofică 1. Poezia autodefinirii omenirea este dominată de manifestări contradictorii (Rugă de vecernie), omul este plămădit din materie și spirit (Portret, Nehotărâre, Binecuvântare), omul este o fire angelică, pură, o creație divină (Denie cu clopote); 2. Arta poetică cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crezul său cel mai încărcat de forță
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vecernie), omul este plămădit din materie și spirit (Portret, Nehotărâre, Binecuvântare), omul este o fire angelică, pură, o creație divină (Denie cu clopote); 2. Arta poetică cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crezul său cel mai încărcat de forță creatoare (Rugă de seară), omagiul adus operei literare, cărții, creației spirituale (Ex-libris, Testament), elogiul adus poeziei, stihurilor (Dor dur, Din drum), estetica urâtului (Testament, Blestem de babă, Horă de hâtru); 3. Viziunea asupra morții spaima de moarte (Duhovnicească), moartea este un joc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
valențe estetice. Convins că de el ar depinde o nouă Geneză, dar și mântuirea lumii, psalmistul își descoperă calități soteriologice: "Port în mine, semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Dacă psalmistul biblic exprima în psalm rugă și cânt, psalmistul arghezian refuză umilința, asceza, sfidează porunca divină, își asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința păcătosului în fața lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu lipsește, păcatul nu e interzis, iar în finalul psalmului, poetul renunță la divinitate, amintind, însă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică. Cea de-a treia etapă cuprinde poezia ermetică: metafora
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în aspirațiile sale spre absolut, poetul își caută salvarea prin moarte și simte "nepăsarea tristă" și "voluptatea morții". În final, depășind forma elegiei, unele versuri amintesc de trecerea în neființă, de regăsirea propriei identități. Într-o tonalitate de blestem, de rugă, implorare, dorință de a intra în condiția inițială, într-un plâns de proporții cosmice: "Piară-mi ochii tulburători din cale,/ Vino iar în sân, nepăsare tristă;/ Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! " În timpul vieții, omul are posibilitatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la iveală umilitoarea înapoiere a țării, tonalității blânde și cumpătate îi ia locul vibrația patetică, transmisă într-o frazare intens afectivă, aflată sub grifa durerii. Invectiva alternează cu ruga pioasă, duritatea cu exhortația creștinească sau cu apelul energic, mobilizator. Se schițează, de altfel, și un program de reformă morală, după paradigma luministă, în numele căreia G. și-a croit activitatea. Însemnare a călătoriii mele..., important document social, ideologic, etic și psihologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
Trohin Crețul, poreclit și Mocanul (1883), Școlarii (1900) C. rememorează anii copilăriei, creionează, incolor și convențional, scene care încearcă să reconstituie o atmosferă proprie satului basarabean sau celui dobrogean. Cântecele mele (1891) adună „mici poeme în proză”, un fel de rugi patetice, încrâncenate. SCRIERI: Dreptatea divină, București, 1880; Din viața moșului meu Trohin Crețul, poreclit și Mocanul, Galați, 1883; Cântecele mele, Galați, 1891; Școlarii, Galați, 1900; De la 1848, Galați, 1915; De ziua lui Alexandru Cuza, Galați, 1924. Repere bibliografice: Nicolae Coban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286485_a_287814]
-
mârșave puse la cale de Mihnea cel Rău și de boierul Stoican), salvează (Craioveștii sunt beneficiari) și pedepsesc (suprimarea „urâtului și a muncitoriului” Mihnea, trecut între timp - păcat suprem - la catolicism, de către „viteazul Dumitru Iacșici”, a fost sprijinită tot de „ruga lui sveatâi Nifon”). În intenția lui Neagoe Basarab, care comandase scrierea Vieții patriarhului Nifon oficializând astfel propria versiune a desfășurării evenimentelor și făcând-o credibilă, căci faptele erau istorisite de un străin, un „neutru”, destinația textului lui Gavriil Protul era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în numele cauzei naționale și este reprodus discursul ținut de Octavian Goga cu acest prilej. Colaborează scriitori din gruparea revistei „Gândirea” sau simpatizanți ai acesteia și alți autori cu orientare tradiționalistă. Semnează proză Gib I. Mihăescu, Dragoș Protopopescu, versuri - Nichifor Crainic (Rugă de toamnă), Ion Sân-Giorgiu, I. U. Soricu, Radu Gyr (Temniță cu doină), Ana Niculescu-Codreanu, iar articole - Toma Vlădescu (Poezia lui Nichifor Crainic), N. Crevedia, Alex. Topliceanu, A. C. Cuza, Mihail Polihroniade (Omagiu lui Nichifor Crainic), E. C. Decusară, Dan Botta. C.A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul de luptă. După oarecare șovăială (se temea de o sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
n-ar rămâne fără Ahile nici dacă zeii i-ar reda tinerețea și puterea. Îl roagă să-și astâmpere mânia, să nu aibă o inimă neîndurătoare, să se lase înduplecat și să ierte așa cum până și zeii iartă, îmbunați de rugi și ofrande. Nu l ar ruga dacă propunerile lui Agamemnon n-ar fi pe deplin mulțumitoare, dacă nu i-ar fi trimis soli de vază și apropiați de sufletul lui. De ce să fi venit zadarnic la el asemenea oameni? Astfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]