23,741 matches
-
-i identitate ca individ, astfel omul putând să facă lumea mai bună. Cineva a sintetizat foarte bine cele două piese ale lui Ibsen: „În Nora avem un Ibsen răzvrătit - care iubește adevărul pentru adevăr și pentru morala înaltă. În Rața sălbatică avem un Ibsen domnesc - profund omenesc, care predică dreptul la viață al minciunii, atunci când această minciună este elementul vital al unor ființe”. Titlul folosit „Rața”, semnifică pasărea, imaginea sufletului care scapă din trup, iar adjectivul „sălbatică” - întărește ideea de libertate
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
morala înaltă. În Rața sălbatică avem un Ibsen domnesc - profund omenesc, care predică dreptul la viață al minciunii, atunci când această minciună este elementul vital al unor ființe”. Titlul folosit „Rața”, semnifică pasărea, imaginea sufletului care scapă din trup, iar adjectivul „sălbatică” - întărește ideea de libertate, de nesupunere la normele materiei și la limitările date de ipocrizia prin care sunt reglate mecanismele sociale. Personajele lui își pierd libertatea în momentul în care li se dezvăluie adevărul. În câteva cuvinte, în piesa Rața
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
întărește ideea de libertate, de nesupunere la normele materiei și la limitările date de ipocrizia prin care sunt reglate mecanismele sociale. Personajele lui își pierd libertatea în momentul în care li se dezvăluie adevărul. În câteva cuvinte, în piesa Rața sălbatică, se pornește de la ideea că rața trăiește în cuplu, fiind simbolul fericirii conjugale; este vorba de o familie fericită pe cale să se destrame la aflarea adevărului ascuns până atunci, iar doctorul, prieten al familiei, încearcă să medieze folosind o formulă
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
nu te mai servi de această vorbă pompoasă ideal, când noi, în vorbirea curentă îi zicem atât de minunat minciună... Dacă îi iei unui om obișnuit minciuna vieții, îi iei în același timp și fericirea”. Și în loc să re-învețe zborul, rața sălbatică a lui Ibsen, rănită, se cufundă în moarte ... Lectura piesei te pune mult pe gânduri: Trebuie spus și înfăptuit adevărul cu sinceritate, chiar dacă uneori prețul plătit este mare? Nu era mai bine să nu fi existat acea destăinuire? „Rața sălbatică
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
sălbatică a lui Ibsen, rănită, se cufundă în moarte ... Lectura piesei te pune mult pe gânduri: Trebuie spus și înfăptuit adevărul cu sinceritate, chiar dacă uneori prețul plătit este mare? Nu era mai bine să nu fi existat acea destăinuire? „Rața sălbatică” nu-și putea trăi viața fără să cunoască adevărul? Sinceritatea dezvăluirii adevărului nu a făcut mai mult rău? Se aștepta cineva la reacția tinerei de a nu suporta adevărul și a alege sfârșitul vieții - sinuciderea? Nu este mult adevăr în
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
nu suporta adevărul și a alege sfârșitul vieții - sinuciderea? Nu este mult adevăr în aforismul: „Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândești, ci a gândi tot ce spui”? Este necesar ca filtrul rațiunii să acționeze asupra simțămintelor? Dar „Rața sălbatică” a lui Ibsen nu exclude sinceritatea, adevărul, ea este, în principal, drama omului neputincios față-n față cu adevărul. Filozoful și scriitorul francez Pierre Janet spunea, și aici se pot cantona întrebările, răspunzând: „Nu e întotdeauna bine să spunem tot
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
Nedea Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Te urci spre tâmpla cu miros nativ de scorțișoară-mbălsămată-n vin. Te-ncolăcești ca vâscul emotiv, În jurul viței cu parfum divin. Pe-un pat de nori și trandafiri sălbatici, Să mă așezi discret, ca pe icoane. Să guști polen din sânii mei astmatici ce te vor inspira-n foiletoane. Cu-n fir de iarbă să-mi diseci răspunsul la-o-ntrebare ce n-a existat. Eu voi înainta în
SIMŢIRI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383884_a_385213]
-
mai abruptă pantă, ascunsă în spatele unui grad viu mai mare decât un om. ` Acolo, pierdută între margarete, maci, clopoței și albăstrele rupea cu dinții spice de iarbă ascultând vuietul așezării din vale, inima pământului pulsând spre adâncurile stâncoase și copacii sălbatici răsăriți unde le plăcuse locul. Și într-o după-amiază se întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu spatele în iarba moale
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
să jure că aievea flăcăul din vis se aflase preț de un minut - două în față ei zâmbindu-i. Și zilele se scurseră și fata începu tot mai des să aibă acel vis în poiană ascunsă și dăruită cu minunățiile sălbaticei naturi. Visul o urmă și acasă în clipele de odihnă de peste noapte și anotimpurile se scurseră.... și venii iar primăvară din nou. Și cum totul curge fără încetare vara îi urmă renașterii în forță a plantelor înfrunzind în bogăție de
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
alung aceste gânduri ispititoare și nu reușesc. Mă întreb de multe ori dacă nu cumva este adevărat!? Aproape în fiecare noapte visez o cascadă ce iese din munte. Apoi dintr-o dată mă trezesc parcă în altă parte, pe o vale sălbatică pe care înaintez până la un perete stâncos ce-mi stopează calea. Dar spaima și agitația din somn mă trezesc, buimac și lac de transpirație. - Să-i spui părintelui Popa Ștefan să-ți citească din cartea sfântă. - Sau la vrăjitoare să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a părut o liniște apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii spuneau că a fost o vreme când nici păsările nu zburau pe deasupra codrului. Nu se auzea nici un tril, nici un urlet de animal sălbatic, doar foșnetul frunzelor, vuietul vântului și dezlănțuirea cutremurătoare a trăsnetelor pe timp de furtună. De secole n-a pătruns picior de om în acele locuri. Abia în zilele noastre s-au mai aventurat în grup câte unii mai curajoși și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
tot ceea ce lui i se părea că i-ar face vreun rău. Și Mira simțea aceeași izolare, probabil din același motiv. Probabil, dragostea era cea care îl adusese în postura unui paznic al castelului. Doar că Mira era un suflet sălbatic, dornic de aventură, de iubire, de petreceri. Un suflet ce nu poate fi stăpânit, supus, anihilat. Mintea ei se umplea din nou de gânduri rebele, de întrebări fără răspuns, de decizii fără finalizare. Răzvrătirea naturii era în ton cu furtuna
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
negru scurt ce-i cădea pe frunte în șuvițe umede, pieptul lat și umbrit de părul ondulat și umed, desculț și doar slipul negru îi acoperea coapsele puternice desenându-i corpul perfect ce emana o vigoare și o virilitate aproape sălbatică. Deveni brusc conștientă că omul acela doar cu simpla prezență reușea să o tulbure mult și simți cum stomacul îi se strânse involuntar și toată făptura îi devenise încordată și excitată ca în apropierea unui animal de pradă primejdios de
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe dealuri și poeni Și soarele apune în Munții Apuseni. Oprește să visăm această zi de drumuri Că-mi murmură în oase sălbaticele fumuri ! Referință Bibliografică: AMURG ḮN APUSENI / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
orizontul. Uiți atunci că există autostrăzi cu câte cinci, șase benzi pe sens, că există și orașe cu viață trepidantă, că Phoenix e o mare capitală, și lași să-ți cutreiere mintea imaginea caravanelor de căruțe cu coviltir, traversând vestul sălbatic în aventurosul lor început. Oamenii? Sunt oameni. Amabili, mereu zâmbitori, acordând atât de puțină importanță vestimentației încât te întrebi cum de mai există ilustrele magazine care fac din modă un spectacol. Nu au pasiuni răvășitoare, nu au prietenii care să
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
emisari Atunci, iubita mea, așa să știi Că nu vreau fastuoasă-ngropăciune Chiar voi lăsa și vorba la copii Că din mormânt, să n-aud rugăciune Să mă-ngropați într-o sălbăticie La malul unei ape, chiar aș vrea Și căi sălbatici să mă mai mângâie Prin tropot de copite, de-ar putea... Tu să privești la mine,-n asfințit Să nu gândești că sunt plecat departe La fel cum căi aleargă, te-am iubit Iar libertatea-n tropot ne-o împarte
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
întregi din clipele blocate Pe-o stradă a speranței, într-un decor pustiu. Mi-e trupul un izvor cu râu ce curge-n lavă, Renaști în carnea mea încinsă de văpăi, Distanța n-a schimbat iubirea mea bolnavă De tremurul sălbatic, născut în ochii tăi. Mai am un singur țel și poate-apoi să vină Cumplita-nsingurare, ca un amurg fidel: Să-ți simt parfumul viu și gustul de-amandină, Dansând, prin nori de lacrimi, un ultim trist rondel. Referință Bibliografică: ULTIMUL RONDEL
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
fizician, Nicolae Bonciocat. Coleg persecutat încă de pe băncile facultății, apreciat de marele Murgulescu, trimis de acesta în Statele Unite, la Profesorul Bokris, faima electrochimiei mondiale, a refuzat o catedră oferită după cele nouă luni de colaborare, neputându-se acomoda cu Vestul Sălbatic. S-a întors să mai ducă în spate un rucsac de umilințe, dar vorba lui, erau ale casei. Studenți fiind, înscriindu-se și la Facultatea de Fizică, a încercat să mă ademenească și pe mine. Fără convingere, am acceptat să
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
în mână ”Revoluția de la Timișoara” și s-o deturnezi, cât ai bate din palme, să înscenezi evenimentele de la București, pentru a urma nu numai ambiția personală, dar și planurile fostei Uniuni Sovietice, cu sprijinul omului păcii Gorbaciov și acordul Vestului Sălbatic, pus la punct la Malta, ca o ironie la adresa istoriei anului 1943, să susții aberanta Față Umană a Comunismului și a rolului unui Conducător Înțelept, și să nu te trezești, Tu, Popor Român, cum poți să vezi altfel decât în
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
a priceput ce trebuie să le dea dragelor sale nefericite, care erau musafirele sale în noaptea asta. Sări-n picioare: - Gata, fetelor, gata! Mai sunt câteva minute și vă găsește micuțul anișor plângând. Deschise televizorul, de unde năvăliră puhoaie de sunete sălbatice, de veselie și bucurie, acompaniate de îndemnurile cunoscute: sus, paharul, sus! Maria puse mâna pe pahar și chiui: iuhuu! Haideți, fetelor și voi! Sus, paharul, sus! Că viața-i frumoasă, oricum ai trăi, dacă ești tânără și sănătoasă! Sus, paharul
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra ... III. TRANDAFIRI SĂLBATICI II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputință, Când gingășie ai săpat Pe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
deschis - Un ochi care-mi ține un soare închis. Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii Așteaptă, o vreme, luna de seară; Să uite, să plece, să nu mă mai ceară! Pe cerul sălbatic copacii se zbat, Din crengi și din păsări îmi crește un pat, Pe care m-așez cuminte, în tihnă, Cu ochii mei galbeni pentru odihnă. Apoi totul doarme. Oile rânduri Se-adună în turmă - moină de gânduri -, Cocorii se rup
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ochiul deschis -Un ochi care-mi ține un soare închis.Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii, Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbiiAșteaptă, o vreme, luna de seară;Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!Pe cerul sălbatic copacii se zbat,Din crengi și din păsări îmi crește un pat,Pe care m-așez cuminte, în tihnă,Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.Apoi totul doarme. Oile rânduriSe-adună în turmă - moină de gânduri -,Cocorii se rup în stol
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în România prin sucursale și grupuri școlare. Din 1997 este partener al BirdLife Internațional ? o rețea mondială ce cuprinde 105 organizații naționale pentru conservarea păsărilor și a naturii. Activitatea de cercetare cuprinde: colectarea, analiza, evaluarea și publicarea informațiilor despre păsările sălbatice din România; monitorizarea anumitor specii; conservarea Ariilor de Importanță Avifaunistica (AIA) din România - parte a unui program mondial desfășurat de BirdLife Internațional; studiul și protecția speciilor de păsări amenințate sau pe cale de dispariție pe plan național și mondial; realizarea planurilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
forestiere pentru zona temperată a Europei; posedă încă cel puțin 250.000 hectare de păduri virgine și cvasi-virgine de mare interes din punctul de vedere al biodiversității și stabilității; este țara în care pădurile adăpostesc populații viguroase, unice de specii sălbatice care aproape au dispărut în alte țări europene (urs, lup, râs ș.a.); dispune încă de unicul peisaj forestier intact în zona temperată a Europei (zona munților Retezat - Godeanu - Țarcu). Se speră ca viitorul Cod silvic să conțină suficiente dispoziții care
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]