2,533 matches
-
și Borca de la Moară, Când dă drumul la făină Cu tărâță și neghină! Dar dac-apuci să-l cinstești, Făină albă primești! Mergi încet și mergi pe loc, Ca țigani-n iarmaroc, când umblă prin buzunare, Fură la oameni parale! Saltă, saltă tot mai sus, Că Anul Vechi ni s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Borca de la Moară, Când dă drumul la făină Cu tărâță și neghină! Dar dac-apuci să-l cinstești, Făină albă primești! Mergi încet și mergi pe loc, Ca țigani-n iarmaroc, când umblă prin buzunare, Fură la oameni parale! Saltă, saltă tot mai sus, Că Anul Vechi ni s-o dus! Și să faci cu voiciune, Iute, câte-o plecăciune, La toți cei ce te privesc Și bacșiș îți pregătesc! Noi vă urăm la mulți ani, Sănătate, gologani! Jocul ursului Personajele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și aceleași animale." (p. 7411) Ulterior, aflăm că profesorul se numea Stamatin și că expediția respectivă avea o finalitate științifică (probabil arheologică). Cea dintâi mostră de "discurs repetat" apare încă din primul schimb de replici al romanului: "[1] "Era cam săltat", cum spuneau desigur muntenii care ne întovărășeau./ [2] "E venit de pe ceea lume", am auzit eu pe unul șoptind și ghiontind cu cotul pe cel de alăturea." (p. 7) Cele două expresii idiomatice alcătuiesc deja o primă cuantă referențială, care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ghiontind cu cotul pe cel de alăturea." (p. 7) Cele două expresii idiomatice alcătuiesc deja o primă cuantă referențială, care ne poate servi ca exemplu tipic pentru a reliefa procesul microarticulării sensului. Astfel, semnificația celor două configurații subliniate (a fi săltat și a fi (venit) de pe ceea lume412) este "a fi nebun"; însă, în același timp, norma limbii române conține și sintagma ceea lume, al cărei semnificat (sinonim cu acela al sintagmelor lumea de apoi sau lumea cealaltă) este acela de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
au remarcat faptul că portretul Magului din Creanga de aur are la bază imaginea unui (alt) "preot bătrân", care se întâlnește în Strigoii lui Mihai Eminescu: Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adânci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a pervertit și s-a prefăcut în om. Fiindcă prin tehnică s-a născut în ființa noastră un interes deosebit pentru viață, și pămîntul transformat de inventivitatea tehnică am început să-l iubim cu o dragoste rafinată care ne-a săltat peste granițele animalității. Îmbogățirea uriașă a realității prin tehnică a creat ocupații care trezesc și absorb energiile bune și a format caractere nouă, opuse acelora de care are cu deosebire nevoie politica. Mulțimea și diversitatea valorilor tehnice au dat ființă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
minte și de foarte mulți judecat ca ne-bun cum zice și sf. Augustin în lucrarea Cronica, ll,31, pretinzînd că ar fi copiat un tras din B. Sulpicius Severus(365-425). Ioan în Apocaleapșa lui ne spune că a fost săltat în ceruri să vadă cum se trăiește pe acolo și la întoarcere să povestească fleți- lor de pe pământ ce minuni a văzut. Dar în această plimbare cerească el mai obser-vă și alte fapte dumnezeiești pe care ni le prezintă printr-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
what's thought can be dispensed with Till the refusal propagates a fear. Think Neither fear nor courage saves us. Unnatural vices Are fathered by our heroism. Virtues Are forced upon us by our impudent crimes. T.S. Eliot, Gerontion I Săltau sprinten peste pământul desfundat, înțesat de gunoaie, grămezi de moloz și confuzia vegetală a schimbării de anotimpuri. Aerul infect de periferie industrială îi reținea și el, parcă, o fracțiune de secundă în plus deasupra noroiului înainte de aterizare, recunoscându-le pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
suport în mijlocul lumii schimbătoare și pasarela între lumea interioară și exterior: dormea cu ea, o ținea lângă el pe masă când mânca, o târa agățată de o sfoară când mergea prin vreun parc, și ea zgâria discontinuu pământul în urma lui, săltând capricios în dreapta și-n stânga, pe vremea când el nu învățase încă să traseze linii cu creionul. Vara, la plajă, scormonea cu ea nisipul, îl aduna între contururile unor forme locuibile și apoi îl bătătorea îndelung, încercând să alunge dintre
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
noi, numai Du mnezeu o poate ține, că altfel s-ar prăpădi, gândesc eu, întregind gândurile mamei. De acolo, de sus, deslușesc Trotușul, marginea satului, iar peste Trotuș, apărea falnică comuna A său, cu o salbă a satelor sale care saltă și coboară de pe u n versant pe altul până departe, iar mai spre nord se vede b ine satul Carolița, tot localitate a comunei Asău, și undeva, către răsărit - miază-zi se vede foarte bine comuna Comănești, de care aparținem administrativ
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mama lemne pentru un timp. Uneori, când coboram cu buturuga la vale printre brazi, și aceasta venea singură la vale, încălecam pe ea, că eram sprinten atunci, mergeam-mergeam, mă răsturnam și plin de toate murdăriile locului, unde mă opream, mă săltam, mă scuturam și mă ștergeam de cele ce-m i atârnau pe haine, legam buturuga de un copac, îmi scote am traista de la gât și alergam în pădure. Să culeg bureți. Mergeam unde găseam rășcovi, pânișoare, sbârciogi, urechea babei sau
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
avea deșertul fie el Gobi sau Karakorum avea munții fie ei Hentei sau Altai avea SPAȚIUL pe care-l cunoștea și-n care se orienta, pe cal, pe cămilă sau în mașină, fără greșeală, fără dificultăți, fără teamă... GAZ-ul saltă, tușește, învinge cîteva hîrtoape pietroase, trece pe lîngă un "obo"1 unde oprim o clipă, pentru a adăuga o piatră în cinstea sufletelor celor morți și deodată zărim în depărtare două mogîldețe albe, cu un strop de roșu aprins: două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să o descurc, dar la început am știut că sunt strigoii. Reluându-mi mersul cu gând să ies din cimitir și cu ochii mai mult îndărăt la strigoi, când, din față, aud un hămăit scurt, uscat și dintr-o groapă saltă o dihanie mare neagră și dispare în negură. Să fi fost câine, să fi fost lup? Nu știu, așa cum n-am știut cum am ieșit din țintirim, cum am ajuns, scăpând din drumul viilor, pe șoseaua care duce la Epureni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ani. 11 iunie 1948. Colegiul „Roșca Codreanu” din Bârlad. Sute de elevi sunt adunați În curtea școlii. Ofițerul responsabil cu propagandă dă tonul pentru Internațională, Insă șapte elevi Încep să cânte „Trăiască Regele”. Răzvrătiții, printre care și Alexandru Tăcu, sunt săltați și duși pe sus la Miliție. Urmează șase ore de bătăi În beciurile Siguranței Statului. Alexandru Tăcu avea doar 17 ani și era prima sa revoltă Împotriva bolșevismului. „Refuz să jur sub drapel sovietic” 21 decembrie 1951. Poligonul Militar din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
atitudinile acestuia, de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile,/ În loc să guste somnul, preface nopți în zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe genunchi și pleca strecurând în mâna tinerei femei o bancnotă pe care ea o primea cu un surâs de recunoștință. Mai târziu, își făcuse obiceiul să dea copilului o monedă ca să se ducă să-și cumpere bomboane în timp ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acoperișul casei vecine. Trecuse ceva timp de la sosirea lui în Bugaz... Ceața stătea să se destrame în fâșii largi, ziua se anunța frumoasă. Ieși în curte. Motea, care-l aștepta, dădu fuga să-i deschidă poarta mare. O înhăță, o săltă în brațe ca pe o pană și o învârti de două ori în aer, înainte s-o lase jos bună-întreagă. Bătrânica se așeză pe trepte râzând în pumni: e nebun locotenentul, asta mai lipsea! Își deschise singur poarta, săltă în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o săltă în brațe ca pe o pană și o învârti de două ori în aer, înainte s-o lase jos bună-întreagă. Bătrânica se așeză pe trepte râzând în pumni: e nebun locotenentul, asta mai lipsea! Își deschise singur poarta, săltă în șa și, înainte de a porni, îi trimise o bezea din vârful degetelor. Motea își ascunse fața în basma, tulburată ca o fată îndrăgostită. Ajungând în zonă, dădu peste locotenentul Vernea. "Vino cu mine, Aldan, o să-ți placă." Ajunseră împreună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tot, refuză onoarea. În spatele lor, studenții râd și se împing. Se vede silit să treacă pragul. Chiar atunci cineva iese în trombă, ca propulsat de o rachetă nucleară. Cade pe spate, într-o străfulgerare de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
orașul. Erea o zi călduroasă de martie, cum rar se văd multe la acea epocă. În câteva clipe, lumea năvălește pe Calea Victoriei, apoi drapelele apar la ferestre și la magazine. Este o însuflețire generală și sinceră, este sufletul românesc care saltă. La Senat, președintele, prințul Dimitrie Ghica, citește telegrama președintelui Camerei, care anunță proclamarea Regatului în Camera tânără. După câteva cuvinte ale senatorului Gheorghe Lecca, Dumitru Ghica se scoală și strigă: — Trăiască maiestatea sa Carol I, regele României! Toți senatorii, în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate... Doamne, ce noroc pe noi! De pe malul celălalt, doi călăreți, care-și plimbau harmăsarii de la Mitoc, ne-au zărit și ne-au salvat. Ne-au săltat dintr-o mișcare bruscă pe cai și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul!". Așa a și fost. Între
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea legate picioarele sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de ușa vagonului și i-a spus mamei, vizibil fâstâcit și rușinat: Doamnă, vă rog frumos, nu vă supărați, dar la al doilea semnal, avem ordin să închidem ușile. Vă rog... Vai, Rozinka, ce uitucă sunt! Sandule, pune mâna și saltă pachetele astea în vagon. Repede, repede! Cât ai zice "pește", domnul Sandu a înșfăcat pachetul cel mai mare și l-a depus cu ușurință pe platforma vagonului, apoi pe cel mai mic și, în final, plasele de nailon. Gata. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toată circumferința lui, avea o dungă albastră plăcută la vedere ce se armoniza de minune cu albul strălucitor. Mânerul era vopsit în verde, ca și întregul exterior. Gata, mama, am făcut. Gata, fetița mea cuminte și frumoasă. Hop-așa! A săltat-o de pe oliță și, în absența hârtiei igienice, a mototolit o bucățică de ziar pe care a folosit-o ca înlocuitor cu multă grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cară-te odată de acolo, nu mai sta ca o momâie-n drum, amețitule! Hai, mișcați-vă!! Gata, șofer, mergem mai departe! Abia atunci am înțeles de ce ne spusese nouă să urcăm primii în mașină. A pornit fără să mai salte oblonul din spate. Dar n-am mers prea mult. Cam după vreo două sute de metri, Molotovul a oprit din nou. Acum e rândul vostru. Coborâți!... 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]