6,936 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SOARTA ÎȘI SAPĂ ÎN SUFLET DRUMUL... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Prin umbra viselor secate, a ta iubire mai dezmierd și mângâi frunzele călcate, în soarta lor și eu mă pierd... În cuget
SOARTA ÎȘI SAPĂ ÎN SUFLET DRUMUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342748_a_344077]
-
de cerșetori și-o inimă de dor străpunsă, aș vrea s-o vând la negustori, dar cum s-o dau cu fața plânsă? Timpu-ngroapă chiar și vise, ce-și pierd culoarea și parfumul, prin lacrimi de durere-nvinse, soarta-și sapă în suflet drumul... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Soarta își sapă în suflet drumul... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SOARTA ÎȘI SAPĂ ÎN SUFLET DRUMUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342748_a_344077]
-
o vând la negustori, dar cum s-o dau cu fața plânsă? Timpu-ngroapă chiar și vise, ce-și pierd culoarea și parfumul, prin lacrimi de durere-nvinse, soarta-și sapă în suflet drumul... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Soarta își sapă în suflet drumul... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SOARTA ÎȘI SAPĂ ÎN SUFLET DRUMUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342748_a_344077]
-
și datori până la recolta viitoare. Așa se întâmplase câtă vreme bunicul nu voise să abdice de la principii. Ajungându-i cuțitul la os, adoptă tactica satului, ascunzând bună parte din grâu, din porumb, îngropând butoaie cu vin și țuică în tainițe săpate în vatra de sat. Aveau așa de moară și de semănat, iar, ca nebăutor, făcea bani din tăriile ascunse. Creștea numai un porc, ca să nu fie dijmuit de surplus. Și câte altele nu făcea ca să nu se expună spolierii grețoase
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
spirituală a sufletului.” În vacanța de vară, Titi Drăgan a lucrat la o fermă viticolă, din dorința de a câștiga un ban atât de necesar. În scrisoarea trimisă lui Lili încearcă să contureze atmosfera “boemă” de care are parte: “Acum săpăm via, după ce a fost rărițată cu tractorașe. Eu sunt totdeauna în spatele muncitorilor și verific să nu se procedeze ca la CAP: „Negru peste verde, că brigadierul nu mă vede!” Aici, eu aș fi pe post de brigadier, dar m-a
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
scară Și din neguri peste lume fără milă se pogoară Un Ocnaș să-l pui în lanțuri și în cuie bată-l sorții Se ridică din mormite supărați parcă și morții! Iarbă încă-i verde acasă și baladele mai plâng, Sapă nu e obosită a cosit mereu cu sârg! În livezi roșiți sunt merii, soarele i-a mângâiat Edenul a fost pierdut, cănd Adam n-a ascultat... Șarpele îndoielii musca fără milă din livadă, Cei mai slabi și triști sau singuri
RÂNDUIALA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342971_a_344300]
-
fost închise-n temniți, cuvântul zăvorât și gândurile-n pivniți, privirea în pământ, mergând tot cu sfială, să nu cumva să vin să-ți cer vreo socoteală... Spiritul meu ceresc mi l-ai legat în lanțuri și l-ai îngenuncheat, săpând între noi șanțuri. Spuneai că Dumnezeu, El însuși, mă urăște, doar când îți nasc feciori, atunci mă miluiește... Cum minți frumos, Adame, nici Dumnezeu nu poate, ‘n cuvinte făurite, falsuri de pur desparte... Căci la crearea lumii, au ai uitat
SCRISOARE CĂTRE FIUL OMULUI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343009_a_344338]
-
lui Vasile Lucaciu n-a fost împlinit integral. Vasile Lucaciu, după afirmația P.S. Sale, a lăsat un testament dublu: politic și religios. S-a realizat numai unirea politică a Românilor și nu cea religioasă, pe care Vasile Lucaciu ar fi săpat-o în inscripția de pe frontispiciul bisericii zidită de el în Șișești: ,,Pro S. Unione Omnium Romanorum''. A trebuit să intervină Preasfințitul Episcop Nicolae al Oradiei și chiar distinsul fiu al Bisericii Unite, D-l ministru Dr. Valer Pop, președintele ,,Agrului
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
îngălbenite de vreme; asta fiindcă în drumul aflat înainte, anotimpurile si-au oprit cursul firesc, ele succedandu-se după o anume lege pe care încă nu o pot desluși! Din timp în timp își deschide hăul întunecimii câte un tunel săpat în stânci colțuroase al cărui întuneric mă sperie crunt ! Atunci; închid ochii să nu mai pot vedea bezna ce mă învăluie atâta de total în bratele ei înfricoșătoare ! Iar când tăcerea se va fi oprit și voi asculta adiere de
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
filozofarzi teribili din orice veac anost, a nu mai fi în stare să citești înlăuntrul fenomenelor și dincolo de ele cu bucuria descoperirii unor noi conținuturi necesare firii, a accepta cu necârtire malignul existențial și rana pe care acesta ți-o sapă în carne fără ca să ai posibilitatea de a elimina nedreptatea făcută, a privi monstrul diavolesc în ochi și a-l lăsa volițional să-ți zgârie la nesfârșit fața ori să-ți spurce cu neobosită iraționalitate trupul, a deveni complet indiferent
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
fie? Mi-a fost, sincer, teamă să nu fiu refuzat, mai ales ziua când circulă atâta lume pe străzi. - Și care-i treaba? Sătenii numai de oaspeții tăi se preocupă? Crezi că altceva nu au de făcut? Au grădini de săpat, animale de hrănit, nu stau cu ochii pe stradă să vadă pe cine duci tu la gazda ta. - Dacă acesta este punctul tău de vedere, destul de diferit față de cel de acum câteva zile în urmă când ziceai că te ferești
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
orizonturi deschise larg și purpurii Și inimi zvăcnind de dor și iubiri în cascadele torturii Distanței neîmplinirilor amare și risipite în văntul nemilos. În faldurile sale trec zile și nopți, trec ore în șir, tacticos, Iar găndurile din frunțile încruntate sapă amarnic și adănc În străfunduri neumblate ale sufletului ‘drăgostit și nătăng. Trecănd ușor prin timp, odată cu vărsta Mi-am redescoperit trupul și mintea M-am redescoperit pe mine în aura unei dimineți noi: Toate apele au secat, doar marea valsează
MI-AM REDESCOPERIT TRUPUL ȘI MINTEA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343413_a_344742]
-
Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
în continuare și dă peste un copac cu trunchiul curbat. Idris aleargă către el și când ajunge în fața lui, cade în genunchi. Își pune mâinile pe față. Idris (mirat): Te-am găsit!...(către copac) La ale tale rădăcini îmi voi săpa o groapă și-mi voi îngropa o palmă de nestemate...(râzând) Să nu le furi! (și pleacă mai departe) Idris (plictisit către pădure): Ai crezut vreodată în iubire? Pădurea (După o pauză mai lungă): Îmi cunoști ai mei prieteni. Suntem
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
de gheață Rodesc mărgăritare, Ascunse între gânduri Cu urme de uitare. Amăgitor răsfrânte Ca-n vis se tot ridică, Purtate de un fulger Pe aripi ca un munte. Amurgul ce în clipă Pe înserat se urcă, Spre cupa de cristal Săpată într-o undă. Chiar dacă după noi Roiește scorpia-n daruri, Arunc pe caldarâm Cu ne-nțelese zaruri Să tot descpăr, Eu ... O lingură de mine Că sunt un alt ecou Al dorului de tine. Referință Bibliografică: Și dorul de tine
ŞI DORUL DE TINE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343489_a_344818]
-
poeta martoră la freamătul mării, admira cum pescărușii pluteau deasupra valurilor în zborul lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
o rețea de tuneluri, în care s-au găsit dovezi ce indicau faptul că civilizațiile antice au migrat în America din Orient prin aceste căi subpământene. Cercetătorul a demonstrat, aparent convingător, că populația care locuia în aceste caverne misterioase, adânc săpate în stâncă, era de origine orientală, posibil din Egipt. În articol se mai relata și că echipa coordonată de Kincaid ar fi descoperit o cameră gigant, de aproximativ patrusutecincizeci de metri pătrați, din care porneau zeci de pasaje, ca spițele
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
casei, scaunele rămâneau nefolositoare și grele din cauza umezelii bolnăviciose. ISTORIE Să ne aducem aminte de seară în care tavanul s-a prăbușit pe podea. Atunci bucățile de ipsos au redevenit țărâna, uitate de vreme și de oameni. Istoria se reconstruiește săpând printre ruinele propriei noastre instruiri. A RECUNOAȘTE Printre cei care învață gândul sunt aceia ce recunosc mișcarea. Printre noi recunoaștem greutatea ochelarilor de scris povești. Odată cu vremea, odată cu depărtarea, mai târziu decât seară. Mihaela CRISTESCU 17 mai 2015 Referință Bibliografica
PROLEGOMENE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344082_a_345411]
-
va naște pe Mesia nu Egiptul, ci Pământul Sfânt, pe care l-a vizitat bună și marea noastră Regina Hatshepsut și de unde a adus un mesaj de Lumină; un mesaj pe care noi l-am vazut cu proprii noștri ochi, săpat În sala secretă a Templului pe care l-a construit ea”. În secolul I al erei noastre, apostolul Marcu, care propovăduia în Alexandria, aduce creștinismul în Egipt în anul 40, apoi îl răspândește în Nubia, Sudan și Etiopia. Egiptul devine
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
sugereze că, cappadocienii creștini din această regiune, erau evrei cu frica lui Dumnezeu. Cunoscută sub numele de Hatti în epoca bronzului a fost patria imperiului hitit. Munții vulcanici de aici au format acele căciuli de fum în care creștinii au săpat grote unde s-au ascuns de invazii. Cappadocia e plină de creștinătate, la Goreme există peste 100 de biserici săpate în stâncă și toate ortodoxe! Nu există ceva mai frumos că aceste găuri săpate în munte unde creștinii și-au
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
bronzului a fost patria imperiului hitit. Munții vulcanici de aici au format acele căciuli de fum în care creștinii au săpat grote unde s-au ascuns de invazii. Cappadocia e plină de creștinătate, la Goreme există peste 100 de biserici săpate în stâncă și toate ortodoxe! Nu există ceva mai frumos că aceste găuri săpate în munte unde creștinii și-au continuat viața cotidiană. Pe la sfârșitul secolului al II-lea, o mare comunitate de creștini se formează la Kaiseri, fostă Cezaree
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
de fum în care creștinii au săpat grote unde s-au ascuns de invazii. Cappadocia e plină de creștinătate, la Goreme există peste 100 de biserici săpate în stâncă și toate ortodoxe! Nu există ceva mai frumos că aceste găuri săpate în munte unde creștinii și-au continuat viața cotidiană. Pe la sfârșitul secolului al II-lea, o mare comunitate de creștini se formează la Kaiseri, fostă Cezaree, iar în secolul IV Cappadocia devine pământul a trei părinți, Sfanțul Vasile și Grigore
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]