2,277 matches
-
acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindui de lucruri care probabil no interesează. De pildă, întro scrisoare nu iam spus decât de SainteChapelle. Despre mine și despre dânsa nimic, doar un „dragă“ la început și „sărutări“ la urmă. Așa își scriu îndrăgostiții și acestea sunt mijloacele de a întreține focul nestins? (Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cititorul Încetează, Întâistătătorul (episcopul sau preotul) ține un cuvânt prin care sfătuiește și Îndeamnă la imitarea acestor frumoase Învățături. Apoi, ne ridicăm În picioare toți laolaltă și Înălțăm rugăciuni; după care, Încetând noi rugăciunea, [ne Îmbrățișăm unii pe alții cu sărutarea păcii] și se aduce pâine și vin și apă, iar Întâistătătorul Înalță deopotrivă rugăciuni și mulțumiri, cât poate mai multe, la care poporul răspunde Într-un singur glas, rostind Amin. Și se dă fiecăruia să se Împărtășească din cele ce
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Ioan Gură de Aur care, preluând o tradiție mai veche, le reformulează cu propriile sale cuvinte. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur a cunoscut și În continuare o dezvoltare În ceea ce privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea În biserică, sărutarea păcii, frângerea și Împărtășirea) până În sec. XIV când patriarhul Filotei prin Diataxa sa fixează oarecum rânduiala Liturghiei, deși anumite modificări vor avea loc și după aceea. Anaforaua liturgică astăzi Anaforaua liturgică arată că Sfânta Liturghie este, În esența ei, un
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
profund. O invită cavalerește, solemn, modă veche, pe tânăra mireasă la dans, oferindu-i brațul. Duma aprobă din cap, râzând. Stoian începe clasic, ținând lateral mâna Anei. Tăietură. Tovarășa lui de apartament, Marta, întoarce capul, rănită. După „De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu...” Stoian își apropie încet, milimetric, capul de al Anei. Intră într-un fel de transă pasională, mirosindu- i părul. Melodia se termină, Stoian, cu ochii închiși, se desprinde cu greu de Ana. Fără să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
baza imaginii stocate digital, prin schimbarea unor părți corporale, deformându-le sau înfrumusețându-le (de exemplu, tunsori, coafuri, articole vestimentare, accesorii etc.). O serie de mișcări și gesturi se manifestă în realitatea virtuală, ca și în cea cotidiană: atingeri, îmbrățișări, sărutări etc. Dar oare, emoțiile și sentimentele trăite în spațiul virtual sunt identice cu cele trăite din îmbrățișări reale? În lumea contemporană a inovațiilor tehnologice, contopirea ființei umane cu tehnologia, care preia controlul nu numai asupra limbajului verbal, ci și asupra
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
În felul acesta interacțiunile sociale devin previzibile, predictibile, iar actorii sociali pot regla, dirija și remedia conversațiile. Însuși actorii sociali contribuie la instituționalizarea socială a gesturilor permise și interzise (de exemplu, în biserică s-au instituționalizat gesturi precum rugăciunea, plecăciunea, sărutarea icoanelor). Constatăm că, armonizarea și sincronizarea gesturilor ca și în cazul împărtășirii credinței în Dumnezeu prin încrucișarea mâinilor contribuie la stabilirea unității între oameni. Din perspectiva sociologiei moderne, rolul întruchipat de o persoană și contextul spațial, temporal, social sau psihologic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Unsori din fasole arsă, coji de dovleac, unt de mesteacăn (rășină), piatră acră sau vânătă. SIFILIS (șancru) Boală provocată de o bacterie sub formă de spirală, transmisă prin contact sexual direct. Există totuși cazuri când se poate transmite și prin sărutarea persoanei bolnave, care are o leziune În jurul gurii. Numai În cazuri foarte rare, boala poate fi contactată prin contacul cu obiecte (Îmbrăcăminte, ace contaminate, scaune de toaletă, etc). Un copil se poate naște cu sifilis, dacă mama este infectată, mai
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
întoarce totul înapoi de unde a venit... în twilight zone... de aceea ziceam, acum ceva timp, că am senzația porții care s-a deschis, treci bine, nu... se închide la un moment dat până una alta, bună dimineața... și trimite-mi sărutările înapoi! s-o crezi tu! se confiscă toate și nu se mai înapoiază! dar poți primi altele noi, drept compensație ... mai multe, mai bune, mai dulci, mai lungi, mai... bună dimineața! nu-mi vine deloc să îți scriu... o fac
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu dor mare,/ Ca să-i duci a mea suflare./ Gîndule, mergi și-i vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică di pi picioare/ Orice feli de-nvălitoare/ Și spune cu îndrăzneală/ C-oi să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean, o premieră pentru un poet erotic în lirica românească, unul care îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În flăcări și În bubuiturile ultimelor salve de tun. Acum pricep, În fine, insistase Olvido (stătea la fereastră Îmbrăcată Într-o cămașă a lui Faulques, cu un aparat de fotografiat În mâini, și privea orașul), și mi-a luat timp, sărutări, priviri ca să aflu. Să te privesc cum te miști printre catastrofe, cu precauția ta de vânător, atât de demn de Încredere, atât de sigur de ceea ce faci și nu faci, taciturn ca un soldat bătrân. Pregătind fiecare fotografie cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Toamnă al asociației. În 1999 realizează o expoziție de icoane Împreună cu doi membri ai asociației, la Sala Gotică a bisericii "Trei Ierarhi" din Iași. În același an, la Salonul Național de Pictură "1 Decembrie" de la Alba Iulia, lucrarea sa "Dulcea sărutare" este aleasă pentru coperta pliantului expoziției, care cuprindea cele mai apreciate lucrări ale salonului. În 2000, participă la expoziția de icoane de la Alba Iulia, obține premiul I pentru icoană la Salonul de Primăvară, urmat de un premiu I pentru icoană
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea sacrală nu exclude intermitente accente de pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod”. El se visează Hercul ce „despică oceanul”, pentru ca ajuns la iubită, „ostrovul feciorelnic să-ți jefuiesc de rod”. Carnalul erosului apare ca efect al reacției naturii la tentativa omului de a i se sustrage cu totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
noile orientări literare, colaborează nu doar cu versuri, ci și cu articole sau cu proză. Octavian Goga publică Însemnările unui trecător, Ciocoismul vine la noi, dar și Poezii noi; Ion Minulescu - Cântecul scutierilor, Citiți-le la drum, Mode, Cafeneaua boemilor, Sărutarea; G. Coșbuc își va publica poemele la rubrica „Povestiri orientale”, semnând și articolul Sărbători fără de rost; D. Anghel - Un vis simbolic, Sămănătorul, Amintiri despre Ioan Adam, Reflecțiile unui poet, iar G. Topîrceanu - În noapte. Sunt prezenți în paginile revistei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
convenției idilice, pastorale, grației minore, tonalității tânjitoare, jocurilor de artificii ale unor concetti. E o poezie plină de „suspin”, dar și de voluptate a „chinului”, de laudă a plăcerilor, întemeiată pe morala lui carpe diem, în care „jurări, nădejdi, dulci sărutări, uimeală” sunt „mărturisiri că inimi n-avem reci!” Arta însăși, „zbor” al „duhului”, stă sub puterea lui Amor. În mod fericit, tiparele nu reușesc să înăbușe întotdeauna accentele mai personale ale expresiei sentimentului: jocul de impulsuri contradictorii ale sufletului îndrăgostit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete și le sărută după numărul mărgelelor din salbă, apoi pleacă "cîntînd în poieniță", cu "salba-n chinguliță". Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ieronim gol Cezara răcnește. Femeia este un izvor "de-ucigătoare visuri de plăcere", care se așează pe genunchii bărbatului și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
entuziasm de Hasdeu, Vlahuță, cultivat mai târziu de Viața românească, nu s-ar putea ști pentru ce motive, compunea un soi de anacreontice dulcege și romanțe muzicabile, printre care prea cunoscuta Fă-ne, Doamne (" Cînd eram copii, odată,/ Mii de sărutări mi-a dat;/ Astăzi nu-mi mai dă nici una: Ea-i femeie, - eu bărbat"), Artur Stavri producea poezii fără sânge, caracteristice prin aerul de "fericire" împrumutat de la Duiliu Zamfirescu, Ioan S. Nenițescu (1854-1901) bolintineaniza școlărește ("La Sarmisegetuza stă mândrul Decebal
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sexuale cu copii de 12 și 13 ani. Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir și doi intelectuali care mai târziu au devenit miniștri socialiști au semnat o scrisoare de protest în Le Monde. "Trei ani de închisoare pentru câteva mângâieri și sărutări: de-ajuns! Spunea un manifest semnat de cei patru cărora li s-au alăturat și alți intelectuali precum Michel Foucault (care, ulterior, a murit de SIDA), Roland Barthes, Jacques Derrida, Phillipe Sollers, Alain Robbe-Grillet și Louis Aragon. Scrisoarea lor deschisă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat de pardoșii, tigrii, șerpii gigantici, de elefanții și de celelalte „feare-ncrustate” de la India Brahmină. RÎurile Asiei, valea Cașmirului, mîndra insulă a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ora tainicelor plăceri. Fantezia adună, În sprijinul acestui sacru moment, luminile și parfumurile a două teritorii: „Era blînda oră a blîndelor șoapte, CÎnd nu mai e ziuă și nu-i Încă noapte. Pămîntul și cerul, ca doi frățiori, Își dau sărutare prin stele și flori. Și-n aer parfumul a florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe...” Nu e vorba, propriu-zis, de un peisaj, ci de o reverie a intimității la cumpăna dintre două stări ale luminii: lumina stinsă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
niciodată sfera abstracțiunii. Cuvintele dematerializează imaginea. Ființa „albă și serafică” plutește Într-o indeterminare absolută. Îngerul n-are gen, serafia este o stare de beatitudine În care poftele trupului nu pătrund. Agresiunea instinctului se oprește (se topește) În „raiul fierbintei sărutări”. În rest o castitate totală. Erotica alecsandriană nu cunoaște nici latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub același chip. Puținele poeme În care este vorba de sburător, de duhul străin, de strigoi, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Catina. O flacără cerească, „misterul din sufletul cel mare”, o „beție”, zice facilul Al. Pelimon. La acest mister, femeia nu vrea, uneori, să participe. Simțul onoarei este mai puternic decît simțul estetic: „Să fii chiar un Dante nu-ți dau sărutarea, Pentru poezie nu-mi pierz eu onoarea.” * 3. Erosul capătă o oarecare substanță cînd poetul se hotărăște să exprime jaloba lui: micul infern sentimental. Amoriul este urmărit aici În faptele lui, discursul erotic trece la persoana Întîi. Gustul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească de astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsună de suspinul dragostelor Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire, Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare, Dar ne Înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, RÎpele Întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre Înfocaie Întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, În scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok (Konaki) și Înfricoșata Zulnia (Amoriul din prieteșug) se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tărie Scumpa mea călătorie. Dați lumină Înfocată PÎn cărarea-ntunecată. Să văz drumul d-a mă duce La iubita mea cea dulce, Carea tristă și deșteaptă Cu dor mare mă așteaptă, Ca să ajung cît mai tare, Să-mi dea dulce sărutare.” Prin Anton Pann muza poeziei erotice românești coboară la periferia tîrgului. Trece din iatac În circiumă. Tonul jălalnic capătă, fatal, o notă Înveselitoare. Pasiunea tristaniană (modelul Îndepărtat) pierde sensul unicității și ireversibilității. Pasiunile se Înnoiesc ușor, morțile sînt provizorii, suspinele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]