2,314 matches
-
Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seninătate, voiam să zic Rabelais! Odată controversa pusă la punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau un vermut cu ignoranții, la Dragomir.64 La Tudor Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase, putem vorbi de o predilecție pentru cazurile de strident decalaj între pretenție și realitate. Preferăm să începem exemplificarea printr-un text inedit care vădește tocmai această preocupare constantă pentru evidențierea imposturii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile existenței mic-burgheze din România Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu politică! Nu sta ca proasta în oștire. Văz că jurnalele le tocești de nu mai poate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
multă celor ce o slujesc cu pasiune!... Da, domnilor!... Și de aceea trebuie să eliminăm dintre noi toate uscăturile, să facem toate jertfele, ca astfel să întemeiem în România nouă și mare o epocă de cinste, libertate și dreptate!...99 Satira politică pe coordonatele impuse de Caragiale cunoaște o viguroasă ilustrare prin piesa lui George Mihail Zamfirescu, Schimbarea la față, scrisă în 1938 în variante cu alte titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
preț, și cea a fostei sale gazde, proprietăreasa coana Tinca, surprinsă neplăcut după fiecare nou eșec în contactele cu mușteriii mereu imprevizibili. Fauna umană citadină în permanentă căutare a profitului necinstit este dezvăluită însă cu indulgență și amărăciune, ceea ce dizolvă satira, pe care simțul critic al autorului Momentelor a imprimat-o respectivelor situații și tipologii, în umor. Cu toate acestea, în esență, tema schiței caragialiene De închiriat dobândește amploare în romanul lui Damian Stănoiu pe aceleași coordonate ale comicului tangețial absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au trecut din sfera psihopatologiei în cea a artei literare prin contribuția scriitorilor romantici și simboliști. Studii de prestigiu au precizat că absurdul s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul deliberat al avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rezultă, de pildă, din clasificarea stabilită în Comicologia lui Marian Popa. Cu alte cuvinte, preferăm sintagma "comicul absurdului" pentru a ne referi mai exact la relația dintre cele două concepte care antrenează nu doar subspecia umorului, ci și ironia, parodia, satira și îndeosebi grotescul. Definiția dată absurdului de J. P. Sartre în Situationes "tendința de a judeca un fenomen uman sau istoric excluzând cauzalitatea, relația dintre fapte, întregul"10îl plasează de la început sub semnul comicului care, așa cum s-a constatat, impune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora de maniera ionesciană de abstractizare și extremă generalizare, de minimă ancorare în realitatea concret-istorică, socială și politică. În altă ordine de idei, cel mai vizibil aspect care leagă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc glisează la Urmuz într-unul central, epidemic, întrucât contaminează toate aspectele comicului identificabile în paginile sale "bizare", respectiv caricatura, grotescul, ironia, satira, parodia și paradoxul. Pentru că sunt invariabil marcate de semnul supralicitării, al ducerii la extrem, toate acestea converg, de fapt, spre imaginea absurdului prevalent, imagine derivată, în principal, din anarhizarea structurilor consacrate ale discursului ficțional și din lanțul nesfârșit de incongruențe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la ipoteza că această descendență trebuie căutată în primul rând în teritoriul guvernat de comic, întrucât acesta este marca cea mai pregnantă a operei lui Caragiale. Am decupat așadar secțiunile corespunzătoare modurilor, pentru a observa densitatea de ipostaze literare ale satirei, parodiei, ironiei, grotescului și umorului și pentru a pune în discuție, în cadrul fiecărei secțiuni, măsura în care opera caragialiană constituie un moment de referință. În acest scop a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Minerva, București, 1973. Dramaturgie română contemporană, vol. I, II, Prefață si note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967. Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Satira în literatura română, vol. I., antologie, studiu introductiv și note de Virgiliu Ene, Editura Albatros, București, 1972. 3. Istorii literare Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Aristarc, Onești,1998. Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei în dialog 2010, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 216-220. Ilie, Loredana, "Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene", în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei in dialog, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 221226. Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. Mihăilescu, Dan C., "Fascinația și comedia puterii", Revista de istorie și teorie literară, I, nr, 21, 1994. János, Szász, "Urmuz și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sought in the territory governed by the comic, since it is the most striking brand of Caragiale's work. Therefore, we delimited the sections corresponding to the comic modalities in order to observe the density of literary instances of the satire, the parody, the irony, the humor and the grotesque and to discuss, within each section, the extent to which Caragiale's work constitutes a milestone. For this purpose it was necessary to anchor the argumentation in the area of concepts
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le comique, car celui-ci est le cachet de l'œuvre de Caragiale. Nous avons détaché par conséquent, dans le deuxième chapitre, Le comique caragialien et post caragialien, les sections correspondant aux modes, pour observer la densité d'hypostases littéraires de la satire, de la parodie, de l'ironie, du grotesque et de l'humour et pour mettre en discussion, au cadre de chaque section, la mesure dans laquelle l'œuvre de Caragiale constitue un moment de référence. Dans ce but, nous avons eu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Hegel, Prelegeri de estetică, vol. I., Editura Academiei, București, 1966, pp. 69-72. 5 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 117. 6 Liviu Antonesei, Semnele timpului, Editura Junimea, Iași, 1988, p. 97. 7 V. anumite aspecte din acest subcapitol în Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1933, p. 51. 50 Tudor Arghezi, Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, ed. cit., p. 66. 51 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, ed. cit., vol. I, p. 940. 52 Despre care Valeriu Râpeanu scria că "satira devine mai densă, tirul mai concentrat, deși [...] piesa rămâne la stadiul unei cronici și nu impune personagii memorabile" (prefață la Dramaturgie română contemporană, vol. I, Editura Tineretului, București, 1967, p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 184. 65 Ibidem. 66 N. I. Herescu, Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 186. 67 Idem, p. 141. 68 Idem, p. 138. 69 Ibidem. 70 Idem, p. 13. 71 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 72 Heinrich Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983, p. 299. 73 Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Editura Univers, București, 1997, p. 101. 74 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Oftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu, postfață de Mircea Muthu, Editura "Grinta", Cluj-Napoca, 2002, p.8. 92 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 630. 93 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 931. 94 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 95 George Topârceanu, Opere alese, I, E. S. P. L. A., București, 1959, p. 146. 96 Mircea Ghițulescu, Istoria literaturii române: Dramaturgia, ediția a doua, Editura Tractus Arte, 2008, p. 518. 97 Ioan
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului absurd la Rabelais, Laurence Sterne, Edward Lear, Christian Morgenstern, Lewis Carroll etc. și în literatura fantastic-onirică a lui E.T.A. Hoffmann, E. A. Poe și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de texte al snoavelor românești, specie a prozei populare foarte apreciată de români pentru aliajul ei original de satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este fundamentată pe o vastă bibliografie. Imensul material (peste trei mii de tipuri de snoave și aproape două sute de tipuri de anecdote
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
în patru volume (1984-1989), cuprinde doar primele trei secțiuni tematice ale speciei. Din păcate, nu a putut să apară în întregime, ba chiar din paginile tomurilor editate cenzura a eliminat numeroase texte incomode pentru un regim care avea alergie la satiră. SCRIERI: La Typologie bibliographique des facéties roumaines, I-II, tr. Elena și Anton Marin, București, 1969; Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Iordan Datcu), pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979. Ediții: Povești și legende, București, 1958; Nevasta cea isteață. Snoave populare românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
revista teatrală Muza de la Borta Rece, în care îi ridiculiza pe membrii Junimii. Mai scrie, împreună cu Petru Grădișteanu, Ciru Oeconomu, Nicolae Țincu, Al. Lara și Oscar Eliot, revista umoristică Cer cuvântul! (1874). I s-au atribuit și o serie de satire politice versificate din ziarul „Scrânciobul”. Poeziile de după 1860 apar în culegerea Cântece și plângeri (1874). Au rămas neterminate - după unele mărturii - o poemă satirică (Nebuniada) și alta epică (Bătălia de la Teișani), precum și un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]