34,178 matches
-
de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și rămase câteva clipe privind afară. Coroanele copacilor, poleite de soare, se mișcau adiate blând de vântul dimineții. Va trebui să vă Înregistrăm În acest dosar. Să-mi spuneți cum vă numiți, să-mi dați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asistenta lui se ocupa de trebușoara aceasta, dar sunase că va Întârzia o oră În dimineața aceea. Se Întoarse să spună ceva, dar constată cu surprindere că pacientul său plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul său, Își aprinse o nouă țigară. Pe culoarul mare al spitalului nu mai era nimeni acum. Totul dispăruse Într-un mod neverosimil, dar bătrânul nu se arătă prea mirat. Vru să urce scările care l-ar fi dus spre ieșirea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa, ca la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o țesătură răsfirată, ca un fum... Mărturisesc faptul că... dar un plâns sonor, care crescuse În el până atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
remarcară modestia și simplitatea artistului, vocea caldă și ochii săi inteligenți. Doamnele Îl priveau cu vădită simpatie, iar domnii se simțeau extrem de onorați de prezența acestuia printre ei. Spectacolul din seara aceea umpluse până la refuz sala. În primul rând de scaune, alături de alți câțiva oficiali din oraș, veniți Împreună cu familiile, se afla Însuși domnul primar (proaspăt Întors dintr-o delegație), alături de soția sa și de cele doua fetițe pistruiate, care vedeau pentru a doua oară minunea despre care se vorbea atâta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
impresionase mult coada ei foarte groasă și lungă, ce și-o purta fastuos Într-o poziție perpendiculară pe lungimea corpului, ca și cum cineva invizibil i-ar fi ținut-o Întinsă... Se Întoarse dezamăgit În cameră și rămase un timp ghemuit pe scaunul său cu brațe din lemn, lângă planta cu frunzele alungite ca niște tentacule. Hotărî să nu mai iasă În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
necunoscută Îi ghilotină Întreg trupul. Vomită din nou, de data aceasta mai mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și cu desăvârșire rotunzi. Are un braț strecurat sub cap și Își ține buzele țuguiate În felul ei ștrengăresc. Niciun mușchi nu tresare pe fața sa, nicio umbră nu-i străbate chipul. Îmi trag scaunul și o privesc Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu m-a băgat În seamă. La picioarele celui decedat se afla o coroană din flori de plastic, cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-un fel drăgălaș) dacă am fost un profesor sever cu elevii, dacă am dat „treiuri și doiuri”, așa cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă masa pe care observ niște bani de hârtie, mototoliți. Urmăresc În liniște picurii de ploaie, ce se desprind de pe frunzele de tei de deasupra ferestrei. Par niște vietăți minuscule, care, după un drum scurt și alunecos, străbătut de-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un sfert de oră „să-și strângă boarfele”. După care s-a așezat pe balansoarul meu din lemn de bambus, și-a aprins o țigară și a Început să o urmărească insistent cu privirea și să bată darabana pe brațul scaunului. Stăteam În picioare, lângă fereastră, tremurând de Încordare. Mă uitam la Melanie, care, nu știu de ce, dar nu reușea să-și adune mai repede hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bată darabana pe brațul scaunului. Stăteam În picioare, lângă fereastră, tremurând de Încordare. Mă uitam la Melanie, care, nu știu de ce, dar nu reușea să-și adune mai repede hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate lua, iar el nici măcar nu mia mulțumit (Prost crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așeză la masă. Nu voia să o supere pe mama ei care și așa avea în ultima perioadă o durere acută în dreptul inimii. Semn că era suferindă și că era încercată de o nouă criză, mama ei își trase un scaun pe care se așeză cu grijă în fața fetei, privind-o cum soarbe, fără nici o tragere de inimă, câte un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
contabilă la banca unde lucrez eu? Asta nu, niciodată, nu concep să mă îngrop în cifre, nu! era răspunsul ei. Fugea și gândurile alergau o dată cu ea. Așa ajunse la casa Olgăi, bătu la ușă, intră și se așeză pe un scaun, apucând doar să zică: - Am... - Ce ai, fată dragă?...zise mama Olgăi. Ina repetă: am... dar nu putu să articuleze alte vorbe. Mama Olgăi i se adresă fiicei sale: - Adă-i un pahar cu apă, repede, nu vezi că e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult curaj, o Întrebă pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care nu trebuie să ajungă la urechile unei femei... - Da’ de unde!? O persoană ca tine poate spori chiar și savoarea acestui vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia Măriei-tale! Valentina se retrase. Alex se frământa pe scaun, nu știa cum să înceapă discuția. Jan îl îndemnă să ciocnească paharul cu al lui, ca mai apoi să zică: - Bănuiesc, ce mai, am certitudinea că această vizită nu e întâmplătoare, nu-i așa!? - Oricât te-ai feri, de un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]