2,505 matches
-
în relațiile internaționale / 110 Revolta împotriva Occidentului și expansiunea societății internaționale / 116 Progresul în relațiile internaționale / 120 Concluzie / 125 Capitolul 5: Marxismul (Andrew Linklater) / 127 Clasă, producție și relații internaționale în lucrările lui Marx / 129 Naționalism și imperialism / 137 Soarta schimbătoare a marxismului în Relațiile Internaționale / 142 Marxismul și teoria relațiilor internaționale în prezent / 150 Concluzie / 153 Capitolul 6: Teoria critică (Richard Devetak) / 155 Originile teoriei critice / 156 Politica cunoașterii în teoria relațiilor internaționale / 158 Regândirea comunității politice / 164 Concluzie / 178
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unități identice care întreprind același tip de activități" (1979:97). Dacă toate tipurile de ordine internațională sunt anarhice, și dacă aceasta implică o diferențiere funcțională minimală, atunci structurile politice internaționale diferă doar în ceea ce privește distribuția capacităților. Ele sunt definite de evoluția schimbătoare a marilor puteri. La modul abstract, ordinile internaționale variază în funcție de numărul marilor puteri. Echilibrarea Concluzia teoretică centrală a realismului structural este că, în anarhie, statele tind mai degrabă să echilibreze sistemul (balance) decât să se alinieze (bandwagon) (1979:126). În
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
frază a lui Wendt, "ceea ce statele o fac să fie" (Wendt 1992). De asemenea, ambele școli văd suveranitatea nu ca pe o realitate de neschimbat a politicii mondiale, ci ca pe un fenomen al cărui sens se modifică în funcție de ideile schimbătoare despre, de exemplu, locul pe care drepturile omului ar trebui să îl aibă în societatea internațională. După cum arăta Bull, statele pot crea un sistem internațional sau o societate internațională chiar din condiția de anarhie, și uneori ele pot să conformeze
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
presupunea că spațiul non-european ar urma să devină, și ar trebui să devină, identic cu spațiul occidental modern. Problema este atunci dacă nu cumva proiectul său de emancipare a fost întotdeauna, de fapt, un proiect de dominație și asimilare. Soarta schimbătoare a marxismului în Relațiile Internaționale Să recapitulăm: abordările marxiste privind relațiile internaționale au reflectat procesele care au condus la unificarea economică și socială a rasei umane și au scos în evidență rolul jucat de capitalismul modern în accelerarea acestui proces
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și că aceasta nu poate ignora în prezent evoluția capitalismului modern, dominația sa în lume și impactul său asupra instituțiilor internaționale și a dreptului internațional; după cum nu poate ignora nici structura și dinamica hegemoniei globale, sporirea inegalităților economice și soarta schimbătoare a mișcărilor care se opun hegemoniei și care apără viziunile unei ordini sociale mai drepte. Parțial, acesta este un argument despre cum putem înțelege structura politicii mondiale; în parte, este o dezbatere despre modul în care această structură dă naștere
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în care acest proiect totalizator al statului modern modifică legăturile sociale și, prin urmare, modifică granițele comunității morale și politice. Deși statul a reprezentat o temă centrală a studiului relațiilor internaționale, nu prea au existat încercări de a documenta modurile schimbătoare în care statele stabilesc principiile care, legând cetățenii într-o comunitate, îi separă de restul lumii. Focalizarea lui Linklater asupra naturii schimbătoare a legăturilor sociale are multe în comun cu concentrarea lui Cox (1999) asupra relației schimbătoare dintre stat și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a reprezentat o temă centrală a studiului relațiilor internaționale, nu prea au existat încercări de a documenta modurile schimbătoare în care statele stabilesc principiile care, legând cetățenii într-o comunitate, îi separă de restul lumii. Focalizarea lui Linklater asupra naturii schimbătoare a legăturilor sociale are multe în comun cu concentrarea lui Cox (1999) asupra relației schimbătoare dintre stat și societatea civilă. Cheia pentru regândirea Relațiilor Internaționale, conform lui Cox, rezidă în examinarea relației dintre stat și societatea civilă și, prin urmare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a documenta modurile schimbătoare în care statele stabilesc principiile care, legând cetățenii într-o comunitate, îi separă de restul lumii. Focalizarea lui Linklater asupra naturii schimbătoare a legăturilor sociale are multe în comun cu concentrarea lui Cox (1999) asupra relației schimbătoare dintre stat și societatea civilă. Cheia pentru regândirea Relațiilor Internaționale, conform lui Cox, rezidă în examinarea relației dintre stat și societatea civilă și, prin urmare, în recunoașterea faptului că statul are diferite forme, nu numai în perioade istorice diferite, ci
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu recunoscute. O a doua contribuție pe care o aduce teoria critică internațională este de a regândi relatările despre statul modern și comunitatea politică. Teoriile tradiționale au tendința de a lua statul ca atare, însă teoria critică internațională analizează modurile schimbătoare în care sunt formate, menținute și transformate granițele comunității. Ea nu numai că oferă o descriere sociologică, ci și o analiză etică susținută a practicilor de includere și excludere. Scopul teoriei critice internaționale de a obține o teorie și o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pun în discuție logica spațială prin care aceste frontiere au ajuns să formeze și să încadreze comportamentul în relațile internaționale". În studiul său asupra nemulțumirii populare privind relațiile internaționale, Bleiker argumentează că globalizarea supune viața socială la o dinamică politică schimbătoare. În era mass-mediei și telecomunicațiilor, imaginile unui act local de rezistență pot fi transmise în toată lumea într-o secundă, transformându-se astfel în evenimente de importanță globală. Globalizarea, sugerează Bleiker, a transformat natura protestelor sociale, făcând posibilă exercitarea de presiuni
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care te afli în mai multe locații în același timp, punând în lumină relațiile și practicile importante ascunse până atunci de umbra Relațiilor Internaționale oficiale; este o modalitate de a privi altfel Relațiile Internaționale... Feminismul are multe tipuri și forme schimbătoare. Este neuniform și non-consensual; este un domeniu complex cu multe dezbateri interne" (Sylvester 2002: 269). Feminismul din Relațiile Internaționale demonstrează că este posibil să faci cercetare și să emiți judecăți normative, în ciuda faptului că nu există puncte de plecare ontologice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Caracterele sistemului tehnic 7 Sistemul tehnic suprimă distincția obiect/subiect. Sistemul, care se vrea neutru, neutralizează tot ce îl înconjoară. Fără să se identifice cu societatea, marcată de rezistențele sale și iraționalitatea sa, el o influențează în profunzime. Totul devine schimbător, socialul devine abstract. Realul și fictivul devin similare. Limbajul pierde din magia sa cînd trece prin sita analizei structurale. Decizia nu mai există, absorbită de complexitatea structurilor. Cetățeanul devine "îndoctrinat"8, și omul politic este victima iluziilor de libertate. Sistemul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Aici, din nou, interiorul camerei poate influența proporțiile ei. Când Palladio a proiectat camerele sale conform unor proporții elementare caracteristice armoniilor muzicale de bază, el și-a bazat raționamentul pe forme geometrice abstracte. O atare formulă nu putea include efectul schimbător pe care îl induc modelele ce compun tavanele, pereții și pardoseala, ca și aranjamentul mobilei. Poziția surselor de lumină, distribuția luminozității și valorilor coloristice, amplasarea ușilor și ferestrelor vor afecta și ele aparența perceptibilă a proporțiilor de bază ale unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
subiectivă, cum este în cazul sculpturii privite din diferite părți sau al picturii analizate de privirea în mișcare. Mai degrabă schița multor clădiri prevede succesiunea imaginilor ca un aspect esențial al compoziției sale. Aceasta compensează desfășurarea aproape muzicală a panoramelor schimbătoare la care ne-am referit în capitolul anterior. Pe măsură ce spațiul ambiant se transformă, se schimbă și centrul de echilibru. Când spațiul este continuu, ca în cazul unui coridor, centrul se poate mișca paralel cu privitorul, devenindu-i stea călăuzitoare; când
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrul tablei, chiar dacă posibilitățile sale spațiale pot fi mai mari. De altminteri, ambele noastre principii compoziționale sunt aplicabile. Fiecare piesă este o putere centrică cu o forță dată, iar configurațiile pieselor favorizează punctele nodale pe care se bizuie configurația veșnic schimbătoare. Totuși, nici un centru de echilibru nu susține unitatea ansamblului. Componentele modelului se echilibrează reciproc pur și simplu prin relațiile vectoriale dintre ele. Nu există pentru o astfel de compoziție lipsită de centru o paralelă în lumea dinamicii vizuale. Știm, într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
1969; "Duhul pietrelor", Editura Albatros, 1970;"Cantilene", Editura Junimea, 1970; "Camera de recuzită", Editura Junimea, 1973; "Anotimpul încrederii", Editura Eminescu, 1974. Ca și Nicolae Ioana și Mircea Ciobanu, C. Sturzu își face portretul pe nisip, sugerând ideea de efemeritate: "Mereu schimbătoare,/ neliniștită mereu/ după respirația felurită a luminii". Poemele lui C. Sturzu vorbesc despre echilibru, despre salt, despre demnitate, despre Columna lui Traian și despre legenda lui Manole cu seriozitate, epuizând problematica poezie civice și militante. Pe C. Sturzu, în volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Socrate în "întregime au plâns". Lumea lui N. Ioana este izolată și exaltată, euforică în sine, fără a se reporta intim la obiectele din jar, fiecare plângându-și parcă suferința independent. Nisipul și iarba sunt prezențe simbolice: nisipul este zeul schimbător, alunecător și nesigur, iarba sugerează stări fragile, ea crește în cuvânt, se clatină în neștire, stă răsturnată(moartea înseamnă răsturnare în firul ierbii). Pământul, lemnul și piatra creează în poem un univers propice morții. Adevărul pe care-l caută prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zărite urmele vieții. Previzibilitatea intră drept ingredient necesar și în ontologie, ea făcând diferența dintre viziunea parmenidiană (una masculină aș spune, forțând încadrarea în aceste tipare), statică, ordonată și ușor de înțeles, și cea heraclitică, în cadrul căreia totul curge, este schimbător (o viziune feminină asupra lumii). Abia apariția conceptului de structură dinamică a legităților a permis acestei din urmă viziuni să intre cu putere în ontologie, la ora actuală fiind perspectiva dominantă. O bună parte din farmecul cotidian al unui om
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
refuza să crezi că valorile la modă din perioada în care trăiești constituie maximum posibil. * Să nu credem în existența unor achiziții culturale definitive, fiecare din ele fiind de fapt susținute de mentalitatea majoritară într-o epocă; or, majoritățile sunt schimbătoare, secolul XX fiind un exemplu trist în acest sens. * Dorința oamenilor de sens al existenței este un motor al umanității ce poate conduce lesne și la dezastre. Semn că pretenția de maturitate a omenirii este exagerată, progresul fiind relativ la ceea ce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o persoană care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Napoleon Bonaparte la Philippe Pétain și la Charles de Gaulle, trecînd prin Boulanger, Poincaré sau Doumergue, tinde să se formeze o aceeași constelație imagistică înjurai unui același personaj privilegiat. E o constelație instabilă, fără îndoială, de dimensiuni variabile, de culoare schimbătoare, cu contururi cîteodată greu definibile, dar a cărei permanență și identitate nu pot scăpa observației. Rămîne doar să-i definim structurile. Mai rămîne să-i deslușim modalitățile prin care se realizează coerența sa, să cercetăm condițiile genezei sale. Sînt probleme
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
adecvare între personalitatea virtualului salvator și nevoile societății într-un anumit moment al istoriei sale. Astfel, mitul tinde să se definească prin funcția majoră atribuită vremelnic eroului, fiind un răspuns la ceva așteptat, la o anumită cerință. Imaginea Salvatorului e schimbătoare, după cum acesta este chemat să facă față unei primejdii venite din afară, să înlăture o criză economică sau să prevină pericolul unui război civil. Legenda lui Clemenceau este inseparabilă de evenimentele tragice din 1917, aceea a lui Raymond Poincaré este
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ne punem întrebarea dacă nu cumva există aici o influență din Odiseea. Acest exemplu, rar menționat, arată că mai ales poetica, deși dominată ca teorie a povestirii de axa chrono-diegetică, admite o altă axă, "aspectuală, durativă, formată dintr-o serie schimbătoare de staze: descrierile" (R. Barthes, 1970, p. 216). Mult timp acestea își păstrează totuși un statut de eterogenitate textuală care se traduce printr-o tematică a straniului ce poate fi găsită, de exemplu, în mod spectaculos, în descrierea grădinii din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de insulină (și hipoglicemie), în timp ce creșterea expresiei UCP2 poate scădea insulinosecreția și induce apoptoza β-celulară (101). 4.8. Calciul și apoptoza β-celulară Calciul citozolic reglează numeroase procese celulare. Concentrația sa este precis reglată de diferite tipuri de canale, pompe și schimbători de ioni. Transportul de Ca+2 este important pentru homeostazia i.c. a calciului, dar contribuția lui la echilibrul Ca+2 între diferitele compartimente celulare este încă necunoscut. Calciul citozolic a fost implicat ca agent proapoptotic, prin influența pe care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a responsabilității sociale, deci situarea pe prim plan a educației morale. Spre deosebire de Ém. Durkheim, care considera că formația morală a ființei umane trebuie să urmeze cerințele sociale diferite de la o epocă la alta, Foerster avea în vedere nu morala societății schimbătoare, ci valorile umane perene, sau, după expresia sa, "idealurile eterne ale sufletului". Aspectul esențial al educației morale în accepțiunea foersteriană îl constituia caracterul, iar voința considerată ca avînd de zece ori mai multă valoare decît știința era socotită ca elementul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]