3,006 matches
-
de vitregia vremurilor. Un al doilea schit de călugări a existat aici între anii 1934-1937. Un monah de la Mănăstirea Neamț, protosinghelul Gamaliil, a sosit în aceste locuri cu dorința de a ridica un nou așezământ monahal pe locul ruinelor fostului schit. Tradiția locului spune că în momentul în care a vrut să pună temelia pentru Sfânta Masă a noului așezământ, prin lucrarea Sfântului Duh s-a aflat o candelă aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță de lemn
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
monahal pe locul ruinelor fostului schit. Tradiția locului spune că în momentul în care a vrut să pună temelia pentru Sfânta Masă a noului așezământ, prin lucrarea Sfântului Duh s-a aflat o candelă aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță de lemn acoperită cu șindrilă, unde au slujit protosinghelul Gamaliil împreună cu schimonahul Varlaam, precum și monahii: Chiriac, Gherontie, Nifon, Iftimie și alții. Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Față". În acest schit s-au așezat 17 monahi care
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
Duh s-a aflat o candelă aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță de lemn acoperită cu șindrilă, unde au slujit protosinghelul Gamaliil împreună cu schimonahul Varlaam, precum și monahii: Chiriac, Gherontie, Nifon, Iftimie și alții. Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Față". În acest schit s-au așezat 17 monahi care nu au recunoscut trecerea Bisericii Ortodoxe Române la calendarul gregorian în anul 1924. Ca urmare a persecuțiilor la care au fost supuși de către autorități, în anul 1937 călugării
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
aprinsă din timpul vechiului așezământ. Acest schit avea o bisericuță de lemn acoperită cu șindrilă, unde au slujit protosinghelul Gamaliil împreună cu schimonahul Varlaam, precum și monahii: Chiriac, Gherontie, Nifon, Iftimie și alții. Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Față". În acest schit s-au așezat 17 monahi care nu au recunoscut trecerea Bisericii Ortodoxe Române la calendarul gregorian în anul 1924. Ca urmare a persecuțiilor la care au fost supuși de către autorități, în anul 1937 călugării care ținea rânduiala calendarului iulian au
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
în 1837 în Mănăstirea Caracal de la Sf. Munte Athos, unde s-a călugărit în 1839. În 1841 a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, după care a plecat „în părțile Dunării, aproape de Isaccea, lângă apa numită Celic-Dere, unde a fondat un schit cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"”. O troiță amintește: „Aicea a fost biserica "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil", a treia din Mănăstirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie și dărâmată de inundațiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața." În perioada 1514 - 1574, localitatea s-a aflat sub dominație turcească. În anul 1574, Vijnița a revenit în componența Principatului Moldovei. În anul 1710 a fost ctitorit aici un schit de maici de către episcopul Nicolae al Rădăuților. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Vijnița deținea o falcă și jumătate de teren . La acea dată, viețuiau acolo
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
revenit în componența Principatului Moldovei. În anul 1710 a fost ctitorit aici un schit de maici de către episcopul Nicolae al Rădăuților. Cu ocazia recensământului realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Vijnița deținea o falcă și jumătate de teren . La acea dată, viețuiau acolo 7 maici. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, orașul Vijnița a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Vijnița (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Vijnița în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . Vijnița s-a dezvoltat ca un centru
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
Militar pentru trecere frauduloasă a frontierei și condamnat la șase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946. În ianuarie 1947, pleacă la mănăstirea Cozia unde starețul Gherman Dineață îl primește ca “frate” . În 1948 e trimis la schitul Cioclovina, care aparținea de mănăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareț arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea
Arsenie Papacioc () [Corola-website/Science/308544_a_309873]
-
este o mănăstire din România situată în comuna Niculițel, județul Tulcea. a luat ființă pe raza comunei Niculițel în anul 1833, pe locul unde în a doua jumătate a secolului al XVII-lea exista un schit de sihastrii. Denumirea și-a luat-o de la "Dealul Cocoșului", din apropiere. Întemeietorul mănăstirii a fost arhimandritul Visarion, român de prin părțile Făgărașului, ajutat de ucenicii săi Gherontie și Iasaia. Întors în țară după o ședere de șapte ani la
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]
-
este un schit de călugări din localitatea Schitu Stavnic, comuna Voinești (județul Iași), aflat la o distanță de 22 km SV de municipiul Iași. Schitul datează din anul 1727, fiind abandonat după cel de-al doilea război mondial, când a fost bombardat. În
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
din localitatea Schitu Stavnic, comuna Voinești (județul Iași), aflat la o distanță de 22 km SV de municipiul Iași. Schitul datează din anul 1727, fiind abandonat după cel de-al doilea război mondial, când a fost bombardat. În anul 1993, schitul a fost reînființat. Ansamblul Mănăstirii Stavnic a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 3 obiective : Deși în aceste locuri a existat o viață monahală încă
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 3 obiective : Deși în aceste locuri a existat o viață monahală încă din vremea domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), schitul este cunoscut abia de la începutul secolului al XVIII-lea (pe la 1727), când a fost întemeiat de către medelnicerul Constantin Cocoranul, care ulterior s-a și călugărit aici, luându-și numele monahal de Calistru. Inițial era așezat în mijlocul pădurilor din sudul Iașilor
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
așezat în mijlocul pădurilor din sudul Iașilor, având hramul Vovidenia (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului). În anul 1766, conform unui document consemnat de istoricul Nicolae Iorga, urmașii ctitorului, Hagi Dumitru, fiul Serafinei, Zoița, fiica ei, și Toader Nacu, au închinat schitul Stavnic Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. În jurul anului 1772, după informațiile furnizate de același istoric, Mănăstirea "Sf. Spiridon" din Iași aloca anual călugărilor de la schit sume de bani necesare pentru întreținere. În jurul schitului s-a înființat un sat cu același
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
Iorga, urmașii ctitorului, Hagi Dumitru, fiul Serafinei, Zoița, fiica ei, și Toader Nacu, au închinat schitul Stavnic Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. În jurul anului 1772, după informațiile furnizate de același istoric, Mănăstirea "Sf. Spiridon" din Iași aloca anual călugărilor de la schit sume de bani necesare pentru întreținere. În jurul schitului s-a înființat un sat cu același nume. Schitul este citat în Ținutul Cârligăturii în anul 1772, apoi de către generalul maior rus de origine germană Frederick William von Bawr, care a servit
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
fiica ei, și Toader Nacu, au închinat schitul Stavnic Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. În jurul anului 1772, după informațiile furnizate de același istoric, Mănăstirea "Sf. Spiridon" din Iași aloca anual călugărilor de la schit sume de bani necesare pentru întreținere. În jurul schitului s-a înființat un sat cu același nume. Schitul este citat în Ținutul Cârligăturii în anul 1772, apoi de către generalul maior rus de origine germană Frederick William von Bawr, care a servit în armata rusă în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
1768-1774, în lucrarea sa ""Carte de la Moldavie pour servir à l’Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs"", publicată la Amsterdam în anul 1783. De asemenea, în anul 1820, este menționat într-o altă lucrare ca fiind "Schitul lui Atanasie" în 1820. Biserica (cu hramul "Vovidenia") avea o arhitectură în plan simplu, cu pronaosul boltit în semicilindru și naos cu o turlă, existând și o turlă și deasupra pronaosului, începutul scării de acces spre acesta fiind și acum
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
axă. Fațadele sunt împodobite cu arcade oarbe și cu ocnițe în acoladă, iar ferestrele erau în arc trilobat. Pe peretele din partea de sud a pronaosului se află și astăzi o gropniță cu un arc trilobat. Printre obiectele vechi ale bisericii schitului menționăm o Evanghelie donată de către Chiriță Lăcătușu din Iași la 5 martie 1728, un prologar donat de postelnicul Constantin Bivol în 1736, un potir din 1819 etc. "Schitișoru nostru", după o consemnare pe o carte din 1736, a fost găsit
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
pe o carte din 1736, a fost găsit părăsit și în ruină în deceniul al IV-lea din secolul al XX-lea (în 1933 mai precis) de către inginerul constructor și istoricul de artă veche Gheorghe Balș (1868-1934). A funcționat ca schit de călugări până la începutul celui de-al doilea război mondial, când prin decizia mitropolitană nr. 37 din 31 decembrie 1941, schitul a fost dezlipit de Parohia Bogdănești și făcut de sine stătător, dar decizia nu a intrat în vigoare ca
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
-lea (în 1933 mai precis) de către inginerul constructor și istoricul de artă veche Gheorghe Balș (1868-1934). A funcționat ca schit de călugări până la începutul celui de-al doilea război mondial, când prin decizia mitropolitană nr. 37 din 31 decembrie 1941, schitul a fost dezlipit de Parohia Bogdănești și făcut de sine stătător, dar decizia nu a intrat în vigoare ca urmare a faptului că schitul ducea lipsă de mijloace proprii de existență. Biserica a fost bombardată în perioada celui de-al
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
celui de-al doilea război mondial, când prin decizia mitropolitană nr. 37 din 31 decembrie 1941, schitul a fost dezlipit de Parohia Bogdănești și făcut de sine stătător, dar decizia nu a intrat în vigoare ca urmare a faptului că schitul ducea lipsă de mijloace proprii de existență. Biserica a fost bombardată în perioada celui de-al doilea război mondial, rămânând numai cu pereții laterali. În anul 1947, biserica schitului a trecut în patrimoniul Parohiei Slobozia în raza căreia se afla
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
decizia nu a intrat în vigoare ca urmare a faptului că schitul ducea lipsă de mijloace proprii de existență. Biserica a fost bombardată în perioada celui de-al doilea război mondial, rămânând numai cu pereții laterali. În anul 1947, biserica schitului a trecut în patrimoniul Parohiei Slobozia în raza căreia se afla. În anii '80 ai secolului al XX-lea, locuitorii din satul Schitul Stavnic au construit cu mari sacrificii o biserică modestă din chirpici, în apropiere de vechea biserică. În
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
În anii '80 ai secolului al XX-lea, locuitorii din satul Schitul Stavnic au construit cu mari sacrificii o biserică modestă din chirpici, în apropiere de vechea biserică. În anul 1993, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucoinei a reînființat schitul cu hramul "Vovidenia" ("Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" - 21 noiembrie), ca paraclis mitropolitan, sub directa coordonare administrativă și economică a Centrului Eparhial Iași. În anul 2005, schitul a ieșit de sub administrarea directă a Mitropoliei, devenind mănăstire autonomă. Schitul are
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
În anul 1993, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucoinei a reînființat schitul cu hramul "Vovidenia" ("Intrarea în Biserică a Maicii Domnului" - 21 noiembrie), ca paraclis mitropolitan, sub directa coordonare administrativă și economică a Centrului Eparhial Iași. În anul 2005, schitul a ieșit de sub administrarea directă a Mitropoliei, devenind mănăstire autonomă. Schitul are o obște de călugări, care are scopul să reînvie viața monahală în acea localitate. S-a construit un corp de chilii din lemn alături de atelier, precum și o casă
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
mică fermă agrozootehnică și s-a amenajat un iaz. În prezent, se află în faza de construcție o a treia biserică, în formă de cruce și de dimensiuni mai mari, precum și reconstrucția bisericii vechi, aflată în faza de proiect. Hramul schitului este sărbătoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (prăznuită în fiecare an la data de 26 octombrie). În anul 2006, slujba Sfintei Liturghii a fost celebrată chiar de către mitropolitul Daniel Ciobotea. Ansamblul schitului Stavnic a fost clasificat în anul
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]