58,131 matches
-
din cauza!) lui Doru Dinu Glavan, care m-a atras în această „cursa” plăcută a scrisului, „joc” până la capăt...Sunt om serios...Duc „Gândurile” până la capăt...Adică, până la sfârșitul Jocurilor de la Rio...De-abia pe urmă, voi răsuflă ușurat...Pentru că, este scrisul o îndeletnicire plăcută, dar este atat de „pretențioasa”...Iar eu nu am mai scris, în ritmul acesta, de-atât timp...Că să nu mai vorbesc că eu eram învățat să scriu pe caiet, să șterg de nenumărate ori, să revin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92551_a_93843]
-
drapele, uniforme militare, monede, aparate de radio - tv., și multe altele. UZPR-ul a avut prezențe remarcabile la București, în colaborare cu Asociația Criminaliștilor din România, prin inaugurarea cursului „Jurnalismul și criminalistica - la frontierele Europei, la Craiova, la sărbătorirea revistei „Scrisul românesc”, la Iași, la întâlnirea cu trustul de presă Apollonia, în ambele evenimente fiind cooptați noi membri UZPR (peste 20, toți tineri). Cu implicarea filialei UZP Caraș-Severin, printr-un parteneriat cu Consiliul Județean Caraș-Severin, la Reșița, a avut loc, o
RAPORT DE ACTIVITATE AL UZPR PE ANUL 2013- extras – [Corola-blog/BlogPost/92563_a_93855]
-
de limbi orientale, am făcut o licență în sârbo-croată. Între 68 și 72 de ani! 9. Naționalismul ăsta exacerbat l-au avut și comuniștii, dar și alții - Iorga, de exemplu, care era un supradotat: știți că deține recordul mondial al scrisului: a scris 1.300 de cărți și 13.000 de articole, pe lângă editorialul zilnic din ziarul lui politic. Asta nu există în toată istoria universală! Dar din păcate avea o prejudecată de exaltare a neamului românesc care nu e rentabilă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92580_a_93872]
-
dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Din referințele critico - istorico - literare la adresa operei și activității Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, făcute de câteva personalități deosebite „Domnul Profesor Mihail Diaconescu este cel mai reprezentativ scriitor al spiritualității românești, începător al scrisului nostru viitor”. Dumitru Stăniloae, 24 noiembrie 1989. „Mihail Diaconescu lucrează în coordonate documentare aproape fără fisuri. El nu răstoarnă, nu modifică și nici nu modelează altfel datele fundamentale de cadru și de atmosferă (...). Este apoi, pe lângă evocare, puterea inventivității epice
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
pentru ultima dată’’ (Asemenea morții) Un strigăt tăcut al unei ultime iubiri în noaptea continuă a morții, acesta este volumul de poezie publicat de Ayten Mutlu, Ochii Istanbulului, în traducerea poetei Niculina Oprea, (Editura Ramuri, Craiova 2012, 124 pp.). Un scris care uneori frizează nonconformismul ce tinde spre extrem, pe alocuri, concentrat din punct de vedere stilistic, strâns cu o mână de fier într-o mănușă de catifea, un stil exprimat în cuvinte alese cu multă grijă, sobre, care nu fac
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
an concretizat generic), Tăcerea (pare că este personajul principal al cărții, care tronează peste toate și care, asemenea Timpului și nopții ne însoțește iremediabil într-un tărâm în care miracolul vieții va muri tot în tăcere, înecat în absintul singurătății scrisului, în tăcerea noastră interioară), Șerpii (care dansează în carnea noastră, un dans al chinului insuportabil, al așteptării zadarnice, înfrigurate, țipătul deznădăjduit ,,agățat de iedera dorinței’’ - Această noapte de dragoste - p. 52), Ziua neagră, Omul amorf-paiață, Singurătatea, Eu, Timpul și Tu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
să mulțumim Niculinei Oprea, poeta remarcabilă și prietenă statornică a autoarei Ayten Mutlu, care a tradus admirabil în limba română poeziile acestei cărți din limba franceză, după manuscrisul Istanbul’un Gözleri, tradus de Mustafa Balel, reușind să redea sensibilitatea unui scris și a unui stil poetic, uneori dur ca o stâncă, alteori disperat ca un strigăt al unei iubiri rănite, trăite în palmele unui vis negru. Remarcăm, de asemenea, condiția grafica excelentă, care ne introduce într-o atmosferă aparte, încă de când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
box”...Cam acestae erau gandurile răzlețe care ma „munceau” înainte să adorm... PS: Și fiindcă șunt la ora dezacordurile cu confrații mei, jurnaliștii,i-aș spune, totuși, amical, lui Cătălin Tolontan că nu șunt întru totul de acord cu cea scris după ce a fost în sala de box, cum că spectatorii și comentatorii(!) văd întrecerile pe uriașele ecrane amplasate și nu privind, din înaltul tribunei, la mogaldetele de jos, din arena...Ai dreptate parțial, Cătăline! La gimnastică, da,ca să-mi dau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
de ani, am crezut că am alte lucruri mai bune de făcut, spre a observa târziu, dar mai bine decât niciodată, că ele sunt parte a vieții mele, poate cea mai bună și că viața nu este decât proză dacă scrisul are și ceva virtuți literare sau doar amintire, pe care o consemnezi, o portretizezi sau o înmormântezi în uitare”. Ion Marin este considerat unul dintre ziariștii importanți ai presei post-decembriste din România, la edificiul căreia a contribuit masiv în ultimii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92614_a_93906]
-
Bogza, Radu Boureanu, Maria Banuș, Dan Deșliu, Cicerone Theodorescu, Nina Cassian. Dominat de vise utopice și înșelătoare, „Beniuc clachează, ca poet, în mirajul unor funcții și privilegii politice”! Nu doar la această nefastă perioadă a vieții și a poeziei, a scrisului lui Mihai Beniuc ne vom referi, în cele ce urmează, ci și la acele poezii de dinainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, odată cu venirea la putere, în România, a comunismului, sub cizma bolșevică a Kremlinului. Ne vom referi
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
fost conceput și realizat ca o parabolă pe teme istorice, psihologice și morale. De ce ați optat pentru forma epică a parabolei? Mihail Diaconescu: Pentru că parabola mi se pare a fi cea mai potrivită formă epică atunci când stau la masa de scris și doresc să comunic convingerile artistice și filosofice care mă preocupă. Adolescent fiind, îl ascultam cu evlavie pe tatăl meu, preotul și învățătorul de țară Aurelian Diaconescu de la Vulturești, care duminica își rostea predica la finalul Sfintei Liturghii. Predicile tatei
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
tot atât de mult ca problemele teoretice ale artei romanului. Și, aș mai adăuga, tot atât de mult ca problemele esteticii, indiferent că este considerată o disciplină a filosofiei sau o știință aparte. Preocuparea pentru aceste probleme a susținut eforturile mele la masa de scris. După cum se știe, orice aspect al realității constatat pe cale empirică este numit fenomen. Diversele științe, indiferent că ele sunt ale naturii sau ale spiritului, încearcă să explice infinita varietate a fenomenelor apelând la variate metode de cercetare... De la o etapă
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
artistic. Într-o altă ordine de idei, ele arată ce înțeleg eu prin umanismul creștin al zilelor noastre. Succesul de critică, dar mai ales de public al romanelor mele m-a ajutat să fiu disciplinat și stăruitor la masa de scris. Eu înțeleg acest succes ca pe un fel de prielnicie necesară. El arată că romanele mele sunt cărți necesare. F. P.: Stimate domnule Mihail Diaconescu, l-ați evocat într-un amplu studiu, fundamentat de o riguroasă perspectivă biografică, istorică și
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
și ani victima nobilă a unui pariu cu istoria. Eu am tot spus că nu vreau să mor înainte de a vedea o țară a tuturor românilor din toate provinciile lor natale. Ce era dacă eram numai poet? Care era substanța scrisului meu, să zicem așa, a operei mele? Nu era nimic. Era un vid coafat. Eu am împrumutat din durerile contemporanilor mei, mi-am împrospătat propria durere cu durerea contemporanilor mei. Am fost în permanentă relație cu neamul meu. Am fost
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.Mihaela Rotaru
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
fi de ajuns? Chivernisind Lumina de sine, ajungi să te bucuri. Pentru tine și pentru alții... Să fii opaiț, muc de lumânare, să arzi smerit, consumându-te, până la sfârșit, dar să fii Lumină. Lumina lumii, sarea pământului. Nu-i lesne scrisul sub pavăza crucii. În tine se cască un gol care ia formă de DUMNEZEU. Dumnezeu umple până la refuz orice gol, netezește văile, hăul, până și abisul păcatului. Ce pace înaltă dinainte-ți, atunci se deschide! E bine să clădești pe
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
de o factură aparte - Ion Petrescu, Corneliu Vlad sau Mariana Cristescu -, oameni profund legați de realitățile spațiului căruia îi aparțin prin naștere și simțire și care, prin curajul civic, calitatea și claritatea ideilor exprimate, dar și prin inteligența și profunzimea scrisului lor, au intrat demult în conștiința publică românească. Toate aceste calități dovedite și probate în timp de cei cărora le aparțin articolele cuprinse în volum, reprezintă în același timp și o garanție peremptorie a seriozității demersului lor gazetăresc, dar și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92705_a_93997]
-
Sala „Dublei Uniri” din cadrul Muzeului Unirii de pe străvechea stradă Lăpușneanu din Iași a găzduit sâmbătă, 5 noiembrie 2016, timp de 3 ore, lansarea cărții „Dintre sute de femei...” (Prezențe feminine în scrisul românesc actual), autoarea volumului fiind Mioara Bahna, din Râmnicu Sărat, membră a Uniunii Scriitorilor din România și fostă, în anii de liceu, Olimpică la... matematică! Acest volum de cronici literare, din colecția “Publicistică și eseu contemporan”, a Editurii TIPOMOLDOVA IAȘI
“Dintre sute de femei”, doar una a fost cap de afiş la Muzeul Unirii din Iaşi! [Corola-blog/BlogPost/92756_a_94048]
-
de 46 de autoare feminine, creații ale unor nume cu notorietate indiscutabilă, așa cum este, de pildă, cel al laureatei Premiului Nobel, Herta Műller, dar și altele cunoscute în cercuri foarte restrânse, aflate sau nu la început de drum în domeniul scrisului”, după cum ne spune chiar Mioara Bahna. Volumul menționat a fost editat sub egida Asociației Universul Prieteniei din Iași, președintele Rodica Rodean și vicepreședintele Emilian Marcu fiind și moderatorii evenimentului de la „Palatul lui Cuza”, din „dulcele târg al Ieșilor”, printre participanții
“Dintre sute de femei”, doar una a fost cap de afiş la Muzeul Unirii din Iaşi! [Corola-blog/BlogPost/92756_a_94048]
-
organizarea acestor manifestări, ca agent cultural”; - Aurel Ștefanachi: „Cartea Mioarei Bahna am primit-o cu mare bucurie. Prin educație trebuie să formăm și cititorii, iar Mioara Bahna educă cititorii!”; - Horia Zilieru: „Suntem în fața unui critic literar, cu un devotament al scrisului. Este o translare a criticului în personaje, iar Mioara Bahna este o îndrăgostită de carte”. * Lui Emilian Marcu îi pare rău că nu s-a născut „handicapat”! Poetul Emilian Marcu a avut la un moment dat niște afirmații care au
“Dintre sute de femei”, doar una a fost cap de afiş la Muzeul Unirii din Iaşi! [Corola-blog/BlogPost/92756_a_94048]
-
si Nopți. Oare ce s-ar întâmpla dacă nu ar citi nimeni această pagină? Mai mult, de ce cred toți editorialiștii că în materialele pe care le scriem trebuie să și spunem ceva ? Dacă-l privești așa editorialul este dificil de scris... Ei bine, de data asta nu am de gând să spun nimic. Nu-mi doresc decât să umplu spațiul. Poate, dacă am noroc, ce scriu va avea un sens... Iarna a venit și ne-a prins (a câta oară ?) nepregătiți
Editorial fără sens [Corola-blog/BlogPost/98398_a_99690]
-
spune o poveste din Germania de Vest, de la începutul anilor ’60: Bernward Vesper (August Diehl) studiază la Tübingen și participă la seminarul de retorica al lui Walter Jens. Bernward vrea să devină scriitor și-și petrece nopțile la mașină de scris. În același timp, ține cu tot dinadinsul să-și apere tatăl, poetul Will Vesper, admirat pe vremuri de naziști pentru modul în care a promovat ideologia „Sângele și pământul”. Într-o zi, Bernward o cunoaște pe Gudrun Ensslin și între
Minifestivalul Filmelor Germane la Cityplex Brasov [Corola-blog/BlogPost/98439_a_99731]
-
circă sanitară după care dispensar TBC și abia din 2012 la îndemnul Societății Culturale 775, societate care și-a desfășurat activitatea după 1989 și care se ocupă cu istoria și identitatea localității, membrii acestei societăți au făcut un demers în scris susținut de cinzeci și patru sau cincizeci și unu de intelectuali, de profesori, de oameni simpli din oraș care spuneau administrației publice locale de atunci că acest edificiu este foarte important să fie redat circuitului cultural și că ar trebui
1879 CÂMPIA TURZII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381577_a_382906]
-
nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Și dacă... Și dacă veți afla din freamăt De vânt duios că am plecat Sau dintr-al buciumului geamăt, Să știți că...e adevărat. Și dacă veți citi pe cer Un scris cu literă cernită Să știți că-n inimă mi-e ger Și-s călătoare pe orbită. Iar când în ușă-mi plânge cheia Și s-a aprins o lumânare Să știți că eu voi fi aceea Care s-a dus
ȘI DACĂ... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381657_a_382986]
-
publică? Poate că bibliotecile din București stau mai bine la capitolul fondului de carte deținut, însă în țară credem că mai sunt încă suficiente rafturi care își așteaptă cărțile. Acesta este motivul pentru care o mână de oameni îndrăgostiți de scris și prieteni declarați ai cărților ne-am gândit la o acțiune prin care să contribuim la dotarea cu volume de literatură a bibliotecilor din țară. Poate că aveți și voi cărți pe care le-ați cumpărat de-a lungul anilor
DĂRUIEŞTE O CARTE! DĂRUIEŞTE DIN SUFLET! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381751_a_383080]