4,690 matches
-
nu știa ce ar fi trebuit să facă. Nu-și putea da seama cât de mult se înălțase apa în interiorul mașinii. Se ținea, cu deznădejde, de marginea capotei. Dar chiar în clipa în care atinse mașina, o simți că se scufundă, înghițită încet de mâl. Se lovise de ceva cu genunchiul. Una dintre portiere era deschisă. Își amintea acum cu câtă încetineală oarbă bâjbâia prin interiorul mașinii, ținându-se cu o mână de portiera deschisă și străduindu-se să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndepărtară în grabă. Cei care rămăseseră locului se feriră, trăgându-se mai la distanță. Mașina se afla în poziție dreaptă, iar capota albă abia de se mai zărea, la suprafață. Probabil că de noaptea trecută și până acum mașina se scufundase puternic în mâl. Apele brune ale canalului, ciupite de stropii de ploaie, se scurgeau alene peste capotă, însușindu-și-o, de parc-ar fi fost o stâncă sau un ghemotoc de alge. Totul părea calm. George nu nutrise niciodată ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încruntă. Se mișcă dindărătul unui fotoliu și răspunse: — Am încercat s-o ucid. John Robert își înălță sprâncenele. — Am condus mașina direct în canal, deliberat, cum am procedat și cu sticlăria romană. Eu am sărit afară și ea s-a scufundat odată cu mașina. Numai că a reușit, nu știu cum, să iasă. Ghinion! Data viitoare sper să am mai mult noroc. Nu te-ai schimbat prea mult, comentă John Robert. Observația îi făcu plăcere lui George. Se mai relaxa un pic și adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fierbinte, cu valuri, a propriului său bazin din Camerele Ennistone. Era unul din acele bazine în formă de barcă cu capetele retezate și căptușit cu plăci de faianță albă. La fiecare dintre capete se afla câte o banchetă din faianță, scufundată în apă când bazinul era plin. Exista și un ventilator care împrăștia aburul, dar John Robert nu-l pusese în funcțiune, pentru că-i plăcea atmosfera aburită. Apa fierbinte, tămăduitoare, curgea de zor, de fapt se prăvălea, urlând ca o cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doilea pasaj, în care Macrobius se referă la cauzele căderii sufletului (I, 11, 11) menționează appetentiam corporis, care trimite la Plotin 49 (IV, 3, 12), care argumentează cu privire la mândria și îndrăzneala sufletului (; V, 1, 1), care îl determină să se scufunde în trupuri. Sufletul nu se mulțumește să radieze, este atras de reflexia (Comm. I, 14, 15) pe care a produs-o; nu mai este vorba de teoria procesiunii datorită distincției între actul natural și necesar prin care sufletul animă trupul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ce se întâmplă „dincolo”... 82 Printre cei cinci, m-am nimerit și eu. Ce zic eu m-am nimerit? Eram comandantul grupului. Am așteptat să se lase seara. Parcă văd și acum înserarea aceea... Soarele roșu ca stacoju’ s-o scufundat într-o baltă de sânge. Am pornit spre sat cât mai ferit cu putință. Ne-am oprit la oarecare depărtare, pentru a asculta doar-doar om prinde vreun zvon. După o bucată de vreme ne am apropiat de prima casă. Știți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un an; Tăcerile deodată dau buzna-ntre inele / Cum spaima cuib își face...; S-or scufunda imperii dând uitării / Precum dă timpul tainei sămânță mai apoi / Lumina-n stalactite cum înzăuarea sării / Se-nchide-n pleoapa stinsă cu iarba dintre noi; Și sunetul discret se cațără pe zare / Ca un cocor în zboru-i prea stingher... De-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui N. Prelipceanu, punct de plecare pentru scris: o navă care transporta piane dintr-o țară în alta a fost / surprinsă de furtună, iar, de la o „informație” mai mult sau mai puțin importantă, se ajunge la alegorie, fiindcă povestea pianelor scufundate în ocean, în felul indirect în care cad frunzele toamna, devine alegorie, de pildă, a lumii care poate fi metamorfozată prin artă. O poezie a descătușării voinței e, uneori, proclamația libertății eului: nu mai vreau să fac / ce mi se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cel din 1990 un acut sentiment al precarității ființei, omniprezent - direct sau indirect - în toate poemele. De pildă, într-o poezie (ziua de mâine), artistul mărturisește: cel mai tare mă tem de ziua de mâine / când crengile plopului se vor scufunda / cu tot cu ochii mei... ori: parcă îmi fuge sufletul de sub picioare, pentru că semințele zădărniciei sunt peste tot și, de aceea, eul constată apolinic: ce frunze ce liniște mare ni se suie în trup / de la pământul care ne măsoară clipele. În consonanță
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cale nu există, iar eul e lăsat neterminat, astfel că nu mă cunoaște îndestul iarba de leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și legume. Pregătirea soluției: se pun 10-20 picături de grepfrut (galben sau roșu nu contează) în 4 litri de apă. Această soluție poate fi păstrată la temperatura camerei timp de aproximativ 90 de zile. Mod de lucru: 1) înainte de depozitare: scufundați produsele cca 20 de minute în soluție; scoateți produsele din apă și așezați-le pe un prosop de bucătărie curat pentru a se scurge apa din ele; produsele trebuie să rămână puțin umede să nu se ofilească; după acest tratament
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
e o aparență inefabilă, sugerată prin stări și prin cuvinte fără corespondență în lumea anorganicului. Este o poezie construită din cuvânt-simbol, din cuvinte-metafore, ce-ți creează senzația că traversezi o apă înghețată la suprafață, sortit fiind de la început să te scufunzi într-o spărtură, doar că nu știi clipa când se va rupe această pojghiță înșelătoare, ce pare a fi viața. Adesea cuvântul magic al poetului penetrează pânza elastică a timpului, ca în „păienjenișul stelelor” - unde vulturul „întristat, din înalturi, subțire
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
să cerșească un semn de care în condiții obișnuite se poate lipsi; și, când nici cerșindu-l nu-l poate obține, urlă ca un animal; prin acest urlet, omul face o ultimă încercare de a se salva înainte de a se scufunda cu totul; ― dacă unul, unul singur dintre cei de față ar fi reacționat, ea s-ar fi oprit; dar toți o priveau prin oglindă sau îi întorceau spatele; ― țipătul nu este un argument, dar este o dovadă că omul acela
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dragă așa cum ne făgăduise cu ciripitul ei, cum mai zburau gândurile absurde, ce încredere pogora peste mine. N-a venit, n-aveam s-o mai văd niciodată. Trăiam clipe când mi se părea că pământul de sub picioare prinde a se scufunda cu mine. De teamă apucam mâna Mihaelei și o strângeam... ― Ce ai? mă întreba ea, cam contrariată. Nu înțelegea... Ce-i drept nu înțelegeam nici eu atunci. Acum, da... Numai că acum e prea tîrziu! VI La o lună după
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lume nu sânt în stare să mă vindece. Mi-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) și am plecat. Mergeam pe stradă descompusă, clătinîndu-mă ca un om beat. Când puneam piciorul pe trotuar, mi se părea ciudat că nu se scufundă pământul cu mine. Eram frântă de oboseală, deși nu făcusem nici o sută de pași și singură... singură... Toată lumea mă părăsise: și tu, și el, și Alexa, toți. Poate și eu plecasem din mine. Aș fi vrut să mă odihnesc, să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Lipsa apei proaspete a adus dizenteria pe vapor, slujba de Înviere nereușind decât să ne mai dea curaj și necum sănătatea de care aveam nevoie. În plus vaporul s-a lovit de o mină, începuse să ia apă și se scufunda văzând cu ochii. Apa ajunsese deja la zece centimetri de pragul compartimentului de pasageri. Retrăiam pe viu drama Titanicului, a noastră fiind cu mult mai puternică, noi înșine fiind actorii. Cu o decizie proprie doar oamenilor puternici, căpitanul i-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spate între plantațiile de măslini de la poale. Cineva m-a lămurit, apoi, că nu greșisem. "Zeus dormind", numesc cretanii acel munte. În preajma furtunilor, uriașul e gata, se spune, să se scoale, buimăcit de somn și să amenințe, furios, că va scufunda, în mare, insula. În ziua aceea, însă, "Zeus" dormea, fără să-i pese de caprele care pășteau, nesimțitoare, iarba crescută pe buzele și pe pleoapele lui. Dar tragedia greacă ne pune în gardă. Cum să fi fost senini grecii cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi în Marea Neagră, în care vom pătrunde, probabil, mâine, spre seară? Aud că nu li s-a permis unor vase să treacă dincolo de Bosfor din pricina furtunilor. Ion Mircea ne povestește că un vapor mai mare decât "Lumea Renașterii" s-a scufundat în zece minute, împreună cu o mie de pasageri, în Baltica. Să tot călătorești în prag de iarnă! N. Prelipceanu ne asigură, pe un ton aproape vesel, că noiembrie și decembrie sunt lunile cele mai rele pentru navigația în Marea Neagră. Am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cerul e relativ senin, dar marea continuă să fie agitată. Vântul suflă cu o viteză de 8 grade pe scara Beaufort. Dacă e adevărat ce se vorbește, că, nu prea demult, două nave cam de mărimea "Lumii Renașterii" s-au scufundat pe o furtună de 8 grade, nu ne așteaptă o perspectivă foarte veselă. Întâmplarea cu ucraineanul dispărut e, se pare, reală. Aceasta dă foc zvonurilor. Se fac tot felul de speculații. Unii îi atribuie ucraineanului o identitate ocultă. Lângă vaporul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele, pentru a compensa, probabil, faptul că în viață se întîmplă, de cele mai multe ori, pe dos), pirații atacatori sunt, până la urmă, învinși, iar corabia lor e scufundată. Fericiți că totul s-a terminat astfel, spectatorii se duc să-și încerce norocul la ruletă. Nici spectacolul nostru nu e mai breaz. Mult zgomot pentru nimic. Ies asurzit, cu un mare dor de deșert. Mă străduiesc, însă, să-mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce ne-ar fi permis construirea a multor kilometri de autostrăzi, plus unele pierderi de 15 miliarde pe întreaga economie. Se anunță că iarna revine în forță la noi, în sud-estul țării, apoi și în celelalte regiuni, iar Statele Unite sunt scufundate sub enorme troiene și viscole extrem de dăunătoare oamenilor și economiei statului, cu enorme pierderi materiale. La agresivitatea manifestată de om față de mediul ambiant, Mama Natură reacționează corespunzător, avertizându-ne serios! Pentru marți, 2 februarie, consemnam: Ieri a nins liniștit îmbrăcând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-l cu privirea, apoi răsplătindu-l cu un zîmbet. Într-o bună zi au făcut În sfîrșit cunoștință și au Început să Înoate Împreună. Erau fără nici o Îndoială Tarzan și Jane În carne și oase, așa simțea el și se scufundau deodată Înotînd pe sub apă de la un mal la altui al rîului, de parcă ar fi trebuit să se ferească de crocodili. Într-o zi a apărut unul: Julius s-a apropiat să-l Întrebe cît e ceasul și să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înjurături de mamă care pătrundeau prin ferestrele Mercedesului, amestecîndu-se cu fumul de la tarabele vînzătoarelor de gogoși și băuturi răcoritoare. O Înghesuială nemaipomenit de pestriță de oameni de toate vîrstele și toate condițiile sociale, o Îmbulzeală disperată, ca atunci cînd se scufundă corabia, un șuvoi care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu seamănă cu nimic mai mult decât cu visul. Când visăm, tonusul muscular e abolit și întregul corp ne este paralizat, lăsând astfel mintea liberă pentru halucinare. Când facem dra goste, dim potrivă, mintea ne e abolită, iar corpul se scufundă în voluptate. Un ultim amănunt vine să întărească acest ciudat și fascinant paralelism: când visăm, indi ferent de conținutul visului, sexul nostru este întot deauna erect... Îmi amintesc un banc idiot din copilărie, care definea femeia drept „ceva de care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]