5,253 matches
-
vorbeai despre „Dințosu’”! Te-ai răzgândit între timp?! -Prietene, după umila mea părere, de ziarist independent, orice om politic, dacă are destui bani și știe să-i dea cui trebuie, în ochii mei, poate deveni un om bun.(?!!) M-am scuzat frumos, motivând că vreau să vizitez toaleta terasei, am plătit integral consumația și m-am cărăbănit de acolo năpădit de gândurile mele contradictorii. Când i-a venit la mână, amicul cu pricina a bătut niște apropouri voalate, în foaia lui
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
mai taci odată, femeie ! Toată viața,cața-cața! răspunde soțul ,prinzând curaj că e înconjurat de-atâtea ajutoare. Apoi se-ntoarce mieros spre victima avalanșei de lenjerie căzută intempestiv și începe să le adune bucată cu bucată. - Vă rog să mă scuzați ,n-a fost cu intenție ! - Sigur că nu,a fost cu direcție ! răspunde mustăciosul ,împachetând chiloții și oferindu-i posesoarei lor de drept. - Cum să tot tac,până când să tot tac,sare din nou ca arsă, că au văzut și
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
a șoptit agentului principal Mititelu: - Să tragi pe dreapta, colega, în parcarea aceea de la marginea pădurii... - Facă-se voia ta, colega! răspunse acesta zâmbind complice. - Băi! Eu sunt șeful aici. Ești în executarea serviciului, așa că... - Am înțeles, domnule agent șef! Scuzați, vă rog! - Domnule agent șef principal, băi, șofer! se rățoi Furtună destul de tare la Mititelu, încât acesta tăcu imediat cât era de mare și repetă milităros: - Am înțeles, să trăiți! - Ei! Așa parcă e mai bine... Să cobori și să
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
numai când are dânsul nevoie, nu când are pălmașul..., dar, hai să ne vedem d’ale noastre! S-a mâncat cu poftă și s-au ciocnit paharele cu urale și urări. Numai bietul Mititelu Ionică a băut doar un pahar, scuzându-se că este de serviciu la volan, spre veselia celorlalți. Doar agentul Brumă era mai reținut. Îl privea contrariat și, în aceeași măsură, admirativ pe Furtună. Din nou, își punea în gând întrebări cărora nu le găsea răspunsul. Cu toată
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
Doc. Eu nu sunt la curent cu pictorii noștri contemporani, nu cultiv expozițiile... și, cum în presa noastră de azi doar nonvalorile populează relatările, fiindcă plătesc reclama și sunt accesibile mediocrității... știi, nu am cunoștință... -Nu te formaliza, nu te scuza! N’est pas le cas! Frate-meu a plecat din țară imediat după încheierea studiilor, răspunse Solitarul. -Nu mai spune?! Și ăsta a fost transfug? se răzbună Papa. -Da, dacă vrei să-i spui așa... A plecat la Paris cu
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
la inimă, care-i punea viața în pericol. - Așa este, Dorina. Așa s-au pronunțat medicii, încă de atunci. Dumnezeu să-i ajute și să fie bine! Este o fată tânără și este păcat! - Bine, Emanuela ! Te rog să mă scuzi pentru deranj, te las să te odihnești, ai avut o zi grea... - Da, chiar sunt foarte obosită. Am nevoie de un somn bun. - Bine, noapte bună, Emanuela! - Noapte bună, Dorina! Emanuela a închis apelul cu Dorina și, în timp ce forma numărul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
acestuia, cultiva și un cenaclu literar, secția de poezie. Se ducea, însă fără mare plăcere. Asculta ce scriau ceilalți, părând a le respecta creațiile, dar și critica, simulând permanent. Nu citea însă nimic personal, amânând de la o zi la alta, scuzându-se că încă mai are de umblat la formă, la conținutul celor scrise. De fapt, i se păreau toți un auditoriu nepriceput, profan, deloc acceptabil pentru a primi opera sa. Revenit acasă, era asaltat cu aceeași întrebare: Ai citit? Riposta
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
râse ușurel, apoi îi spuse de ce boală suferă: vanitas paroxistica. Tânărul luă de bună alăturarea termenilor, căci bruma de latină studiată cândva în gimnaziu se ostoise prin cine-știe-ce unghere ale memoriei... Domnul se uită cu îngrijorare la ceasul de buzunar, scuzându-se că-l șicanase cu întrebările. Se ridică să plece. Dar nu făcuse nici câțiva pași, când se opri și scoase din buzunarul de la piept, în mod ciudat, o călimară cu cerneală pe care i-o oferi ca amintire tânărului
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
Său de valori. Poziția socială și bogăția fac parte din „lăudăroșia vieții pământești” și a meschinăriei, sexualitatea nelegitimă înseamnă desfrânare, dacă aceste sunt scopurile vieții și sunt faptele firii pământești care te vor duce negreșit la moarte veșnică. Scopul nu scuză niciodată mijlocele! Scopul etern al lui Dumnezeu este de a mântui rasa umană, de a regenera natura umană, unind-o cu a Sa. El ne-a creat pentru slavă, pentru a ne iubi și de a fi iubit de noi
DESPRE VIITOR ŞI SCOP de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374747_a_376076]
-
care reușesc să-i fie mereu alături. Dacă despre volumele anterioare; „O cronologie a Caselor de Ajutor Reciproc” apărută în anul 2013 sau ,,Zlatna de odinioară” care deasemeni le-am primit GRATUIT nu am reușit să scriu câte ceva îmi cer scuze public acestui om deosebit. Poate că nici despre volumul TEIUȘ-GARA AMINTIRILOR nu aveam să scriu ceva, dacă nu mă impresionau gândurile tipărite la începutul volumului, ale celor care au contribuit la elaborarea noului volum alături de autorul principal. Dar voi scrie
INCURSIUNE ÎNTR-O ISTORIE NECUNOSCUTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371657_a_372986]
-
când plecați, îți dau o sticlă cu vișinată, s-a oferit mătușa. - Bună idee, mulțumesc, am răspuns cu gândul la unchiul Vasile. - Ovidiu, tu nu bei nimic? l-a întrebat mătușa, privindu-l nedumerită. - Nu, mulțumesc! Eu conduc, s-a scuzat el pe un ton repezit. - Ovidiu, poți să guști ceva, o înghițitură, două, nu contează, am sugerat eu convinsă că evenimentul merita stropit cu un vin bun. - Nu are rost, este mai bine așa, s-a mulțumit el să răspundă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
de remarca ei. - Te tachinam, Natalia! s-a mulțumit mătușa să adauge pe un ton cald. În timpul desertului, când savuram un delicios tort cu fructe de pădure și cremă de șampanie, telefonul lui Ovidiu a sunat, iar el s-a scuzat politicos, ridicându-se de la masă cu vădita intenție de a răspunde. Nici eu nici mătușa nu eram mirate văzându-l ieșind din sufragerie, căci părea firesc să răspundă la telefon, că doar nu se afla la un dineu oficial la
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
acel episod, trăgeam concluzia că Ovidiu era genul de bărbat care dorea să câștige cu orice preț. Dacă exista o competiție la care participa, chiar neînsemnată fiind, el trebuia să fie învingătorul. Mentalitatea lui Ovidiu părea construită în jurul dictonului ”scopul scuză mijloacele”. Era un învingător, care își asuma diverse riscuri, pentru că nimic nu era pentru el mai important ca beția victoriei. Încercam să vad partea bună a lucrurilor, este comod să fii alături de un bărbat ce dorește și poate să câștige
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
Ce puteam să-i spun, că mă așteptasem să ne întâmpine ambii părinți în poartă și cu bucatele aburinde pe masă? - Mă bucur că-ți place, ai să vezi, ai mei sunt oameni de treabă, zisese el, poate vrând să scuze absența tatălui și hărnicia maică-sii. Ovidiu își luase un trening gri petrol și în timp ce ieșea de la baie, l-am auzit spunându-mi: - Te aștept la bucătărie să mâncăm. - Bine, vin repede, am răspuns mecanic, fără pic de entuziasm, continuând
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
din ce în ce mai atent intervențiile doamnei Rodica. Vorbea despre activitatea și reușitele Asociației „Universul Prieteniei”. Imediat după domnia sa a vorbita Liliana Nastas-Brătescu. S-a prezentat frumos, a expus câte ceva din biografia și activitatea sa, citind ceea ce își pusese pe hârtie, cerându-și scuze pentru timiditate. Da, tocmai Liliana, care face impresia că este calmă și stăpânește arta eliminării emoțiilor. În plus, tablourile sale făcuseră deja o impresie foarte bună. Intrând în sală, fiecare persoană le-a privit, le-a examinat și, din cât
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
paharul și-n loc de mulțumire întreabă îndatoritor: -Da’tu ai câine? N-ai câine! Și-atunci?! -Vezi?! Vezi?! Cum să fi lătrat câinele neavut?! Eu, ca mereu, gândesc încet și bine, că-mi rezerv timp de cugetare. M-am scuzat și l-am rugat să-mi lse numărul său de telefon. -Și ți l-a dat? se interesează amabil amicul, căci asta-mi este, doar totdeauna s-a împovărat cu problemele mele, luandu-mi-le una câte una, ca, pe
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
sufletului unui iubitor al istoriei și al literaturii neamului românesc, al unui împătimit al literelor, al freamătului „Mioriței” și al personalității voievodului Ștefan... Poetul Emilian Marcu, provocat de domnul Zilieru să citească un anume poem dedicat lui Eminescu, s-a scuzat că nu are cu dumnealui volumul în care este tipărit poemul, dar a amintit cu tristețe și a împărtășit celor prezenți amărăciunea provocată de faptul că a fost nevoit să renunțe la trei strofe din el, să le elimine definitiv
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
care mi-a și mulțumit. Am fost total surprins. - Înțeleg eu multe, dar nu înțeleg de ce-mi mulțumești! i-am zis eu privindu-l întrebător. - Pentru că dumneavoastră ați citit din versurile mele. Mă bucur și vă mulțumesc! - A..., da? Scuză-mă! Nici nu mi-am dat seama, am răspuns eu cu voce moale, năpădit de rușine, timp în care am închis cartea și am citit pe copertă: Liviu Apetroaie, „Geometria deșertului”, Ed. Junimea. Nu știu dacă cineva a sesizat momentul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
porni ca un condamnat să-și înfrunte soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam la tine, să stăm de vorbă! - Și eu aveam aceeași intenție, dar mi-ai luat-o înainte! Lea, am făcut o mare prostie și nu am
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
soarta. Deschise ușa dormitorului, dar scoase un strigăt și sări în lături, speriat. În cadrul ei, Lea stătea pregătită să bată, dar își retrase mâna instinctiv, speriată la rândul ei, de reacția băiatului. - Cris, scuză-mă că te-am speriat! se scuză ea, uluită de expresia lui. Tocmai veneam la tine, să stăm de vorbă! - Și eu aveam aceeași intenție, dar mi-ai luat-o înainte! Lea, am făcut o mare prostie și nu am nici o scuză! Adică... aș avea, dar nu
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
plimbară și explorară fascinați, frumusețea unică a locurilor, sărutându-se pe aleile umbrite tainic de copacii maiestuoși ai parcului, pătrunși până în adâncul sufletului de importanța momentului și intensitatea sentimentelor ce-i răscoleau, cei doi îndrăgostiți se întoarseră cuminți la mașină, scuzându-se pentru așteptarea la care-l supuseseră pe bravul lor șofer. Acasă, așteptarea devenise încordată și emoțiile creșteau, odată cu kilometri parcurși de bolidul neînduplecat. Liviu își petrecuse timpul împărtășind soției la telefon, toate impresiile și constatările făcute, descriind cu lux
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
și el blond și avea cei mai albaștri ochi pe care îi văzuse ea vreodată.... ! -Scuză-mă, a spus față stângace, ridicându-se repede de unde aterizase , mai roșie acum și decât hainele ce le purta cu mândrie .... -Te rog să mă scuzi,nu am vrut, spuse ea repede ! -Doru , spuse el privind-o curios ( colegii chicoteau dându-și coate ce norocos e Doru astăzi frate ...) -Gabi ,spuse ea , dar părinții încă îmi spun ,Găbița! -Dorutu 'îmi spun și ai mei ,dar mie
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
secunde mai devreme. Chiuvete multe,destul de multe pentru un birou normal. Apare dup-un paravan făcut din zid, cu fusta ridicată dintr-o parte. - Ei ,asta e chiar culmea , intrați după mine până și-n WC ! Așteaptă domnule afară ! - Mă scuz... Se pare că n-am intrat cu dreptul. Îes cu spatele și-ajung din nou pe coridorul obscur, cuprins de monotonie.. Pe ușă ,niciun afiș care să te avertizeze că aici e locul unde se rezolvă altfel de probleme. Aștept
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
nu-i mai placă în castrul nostru. Într-o seară, venită de la școală, am găsit-o pe Nicole înlăcrimată. Ținea în mână o banală foaie, de pe care am putut descifra Dragele mele... Atât. Și n-am știut niciodată cum se scuzase la plecarea subită din viața noastră Arthur. Depășiserăm năvala sa către o altă parte a vieții, necunoscută, nebănuită. Ne fusese greu, dar... Deși necăjite, demnitatea și bunul simț ne ghidaseră drumul și modalitatea explicațiilor datorate celor din jur. Ce nu
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
Totul este clar, misterul s-a rezolvat, nu mai poate exista nici o întrebare teologică, nici un paradox, nici o dilemă, nici o nedumerire. • Intelectualii eonului post-creștin sânt ateiști, agnostici ori antiteiști. Cu privire la Dumnezeu. Nu însă și la ei înșiși. Credinciosul are cel puțin scuza că admite că nu are nici un fel de evidența vizibilă, de probe materiale pentru a-și justifica propria credință. Nu are alte probe decât textul sacru. „Noul ateist” însă susține că necredința sa se bazează pe probele pe care le
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]