112,413 matches
-
ales ritualurile preliminare, clasifică alchimia chineză în rândul actelor mistice. Operantul era izolat de mediul profan, avea nevoie de sacrificii, purificări prin ritmarea respirației și prin păstrarea unei anumite diete, așadar, procesele nu priveau laboratorul său și sufletul. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, începutul celui de al X-lea, în China exista o alchimie „exoterică” și una „ezoterică”. Prima se folosea de substanțe tangibile (mercur, plumb, cinabru etc.); a doua se folosea de „sufletul” acestor substanțe. Începând cu acest secol
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
secolului al IX-lea, începutul celui de al X-lea, în China exista o alchimie „exoterică” și una „ezoterică”. Prima se folosea de substanțe tangibile (mercur, plumb, cinabru etc.); a doua se folosea de „sufletul” acestor substanțe. Începând cu acest secol, alchimia taoistă ajunge tot mai „spirituală” și se transformă într-o tehnică a meditației, a purificării mentale, a educației psihice. În India, asceții și yoghinii foloseau anumite preparate alchimice pentru „prelungirea vieții”. Urmărind purificarea sufletului și transsubstanțializarea corpului, alchimia indiană
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
puțin să se contureze portretul său interior și individualitatea stilistică. Ele, de fapt, nu au stil, sunt pur informative, dar nu lipsite de importanță, atât în privința biografiei lui Rebreanu, cât și a vieții literare românești din prima aproape jumătate a secolului trecut. În cele mai multe epistole, scriitorul solicită împrumuturi bănești, colaborarea la o revistă (către G. Ibrăileanu), intervenții la autorități, când cu cererea guvernului de la Budapesta de a fi extrădat în Ungaria (1910) (Către Mihail Dragomirescu), amânări de plata chiriei, angajarea ca
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
masă. este prea bine realizată, ca să nu-i semnalăm lui Niculae Gheran, unele mici inadvertențe, care pot fi și greșeli de tipar. Astfel, mareșalul Ion Averescu în loc de Alexandru... (p. 123); despre Constantin Radovici (1877-1916), actor, se spune că „la începutul secolului 19 a avut o trupă proprie.” Evident, nu poate fi decât sec. 20 (p.126). Altă notă: „Este vorba de prefectul Ion Manciu împușcat de legionari” (p. 224). De precizat că a fost ucis chiar de către Corneliu Zelea Codreanu. La
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgo e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprină decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
19 iulie 1923, într-un Urziceni interbelic, autorul Căderii în lume, devine, la cei 80 de ani acum împliniți, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roșu a două războaie mondiale și a mai multor Revoluții neliniștitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuși. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator și cu răbdarea stilistului "orfevru. Chiar dacă debutul editorial cu Moartea în pădure ( 1965) trece
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
într-un Urziceni interbelic, autorul Căderii în lume, devine, la cei 80 de ani acum împliniți, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roșu a două războaie mondiale și a mai multor Revoluții neliniștitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuși. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator și cu răbdarea stilistului "orfevru. Chiar dacă debutul editorial cu Moartea în pădure ( 1965) trece aproape neobservat, narațiunile
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
continua cu precizarea că-mi dăduse de urmă datorită fostei mele soții, la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise în sfârșit timpul, după aproape un secol, să fie rezolvată. În cazul unui răspuns afirmativ, un bilet de tren și câteva sute de franci pentru cheltuieli neprevăzute urmau să-mi fie imediat expediate.
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
primul rând trebuie să considerăm faptul că într-adevăr și femininul poate fi implicat în simbolismul focului, așa cum a demonstrat convingător Gaston Bachelard în La psychanalyse du feu. Cu privire la focul sexualizat, filosoful redă o afirmație interesantă a unui anonim din secolul al XVII-lea, după care dintre cele trei tipuri de focuri existente, cel "natural", cel "nenatural", și cel "împotriva naturii", focul feminin ar aparține celui de-al doilea tip, care hrănește trupurile și acoperă cu aripile sale goliciunea naturii, apărând
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
cultură au perioade de maxim și minim interes din partea publicului. În zodia globalizării, intuița lovinesciană apare ca justă, însă într-un mod la care teoreticianul nostru nu se gîndise. De pildă, canonul literar românesc a suferit, în ultima jumătate de secol, cîteva ajustări susbtanțale, uneori din rațuni non-estetice. Dar astăzi, cînd contactul cititorilor tineri și foarte tineri, care tocmai se formează, cu literatura consacrată devine, din varii motive, din ce în ce mai superficial și mai precar, "l’esprit de finesse" funcțonează numai în cazul
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
Regman discută despre literatura nouă - și despre volumul lui Grigore Șoitu pe care îl comentăm aici - inversînd rolurile: Angela Marinescu întreabă și Cornel Regman își definește opțiunile estetice. E reprodus și comentat un fragment dintr-un caiet de versuri din secolul XIX (evident, autentic) etc. Addenda amestecă, pe lîngă fragmente (pseudo-)critice, și definiții stranii pentru cuvinte neobișnuite: "birlic - bancnotă de 1 dolar american", "intitluit - ascuns în titlu", "revlon - puțin gudron", "tăticăreală - combinație reușită între tată și văicăreală" etc. Lumea din
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
ca și "filmarea"), am început să observ niște chestii extrem de curioase. Desigur, exista mai demult un gînd al meu, de-a vă scrie. Apoi s-a nimerit c-a venit Dinescu în Iași și, ca și cum totul era pus de-un secol la punct, m-am trezit scriindu-vă! Cam asta-i! Dacă nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
Al. Ioani Magna cum laude Astăzi, cînd engleza este folosită ca limbă universală nu numai la colocviile internaționale, ci și în conversații electronice particulare, este greu de imaginat că, în tot evul mediu și pînă în secolul al XVII-lea, prietenii "intelectuali" de prin toate colțurile Europei își scriau lungi scrisori în latină și se amuzau cu jocuri stilistice în limba lui Horațiu. Dacă în mediile studențești de odinioară, fie ele sau nu umaniste, cunoașterea latinei era
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
Europei își scriau lungi scrisori în latină și se amuzau cu jocuri stilistice în limba lui Horațiu. Dacă în mediile studențești de odinioară, fie ele sau nu umaniste, cunoașterea latinei era o condiție sine qua non, școlile și universitățile din secolul al XXI-lea au exilat latina la subsolul cărților, în notele și trimiterile bibliografice. Cu toate acestea, nici acolo, la subsol, latina nu e întotdeauna folosită adecvat, iar studenții care își pregătesc lucrările de diplomă nu știu să se descurce
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
copil, iar deviza lui este un paradox minunat: Dacă nu te miști, te rătăcești". Poveștile pe care le inventează cei trei autori sînt comice, absurde, actuale (Don Global este, desigur, eroul mitic al globalizării), cu o recuzită diversificată cu obiectele secolului XXI, în care intră aspiratorul, reclama, "Black Hole" și sticla de pepsi. După ce au citit extraordinara Enciclopedie a zmeilor a lui Mircea Cărtărescu, cititorii care au între 10 și 110 ani sînt antrenați pentru întîlnirea cu eroii noilor basme, cu
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
asociată. Dar o serie de alte supranume și epitete i-au fost atribuite. În prefața la ediția în limba română, Anca Manolescu trimite la Cioran care o considera o Antigona. Pentru Gide, Simone Weil e „cel mai spiritual scriitor al secolului al douăzecilea", iar Camus, cel care i-a publicat o parte dintre scrieri, o proclamă „singurul mare spirit al timpului nostru". Probabil numele pe care i-l asociază Cioran e și cel mai potrivit, dată fiind viața Simonei Weil, al
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
scris opera în perioada în care Cioran și Eugen Ionesco ( al cărui precursor a fost) începeau să se afirme pe scena europeană. După o fructuoasă carieră de diplomat, desfășurată în principal în capitalele țărilor scandinave în deceniul al patrulea al secolului trecut, Grigore Cugler temîndu-se că mișcarea comunistă ar putea cuprinde întreaga Europă hotărăște să părăsească vechiul continent. Instinctul lui "apunakist" îl duce la Lima, în Peru, unde se stabilește la începutul lui 1948. De ce tocmai Peru? Ulrica Cugler mi-a
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
i se vor recunoaște cu parcimonie câteva merite, dar nu prea multe ca să nu stârnească în continuare complexe, și i se va trece mărinimos cu vederea că a stat în calea tuturor, scoțându-i din sărite. Așa a fost în secolul al XIX-lea, așa este și acum: trebuie să te scuzi umil dacă ai vreun talent și să faci imposibilul să treci cât mai neobservat. Artistul român, oricare i-ar fi talantul încredințat de Providență, deranjează societatea prin însăși existența
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
a cărții. Comentariul critic pornește de la teza unității și circulației motivelor și obsesiilor (uneori pînă la preluarea acelorași fraze sau formulări): condiția artistului și a artei într-o lume din care a dispărut umanismul, „stihia germană" și responsabilitatea germană în secolul celor două războaie mondiale, muzica și romantismul ca provocatoare de boală și decădere, Goethe versus Nietzsche, mit și iraționalismul barbar al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
cuvinte mari și abstracte, de altele scrise cu majuscule You, Valley, Being, Destiny (desuet trucul) și de metafore transparente rău. Mai grav e faptul că la ea e evident un anume anacronism (o astfel de poezie se scria pe la începutul secolului trecut) care viciază și alte poeme din colecție, în contradicție cu alți poeți care sunt cât se poate de "contemporani" (de pildă Eugen Cioclea, Irina Nechit și Teo Chiriac). Printre anacroniști i-aș include pe Adrian Ciubotaru, Valeriu Matei și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
ambră și de miere Cînd tu, cu sînii mici și coapsele subțiri, În cortul meu cel roșu, tiptil, te-ai strecurat. Creierul lui Broca Cînd eu spun "nu", tu spui "da". Și reciproca. În spirt, creierul lui Broca Așteaptă, de secole, ca cineva Să-i mîzgălească măcar cu carioca Lobii frontali. Să-i mai dea Și lui o senzație, colo, ca-n vremea sa. Degeaba! Nimic nu e moca. Nici măcar joaca de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
din farfurie, Berea de pe masă, borîturile de pe jos... Și Chelnerii, cu fețe de noroi și hîrtie, Așteptînd, rînjiți, să plătești tot ce s-a consumat. Reclam N-am nici un chef să dorm. Deși sînt obosit. Mă voi trezi peste un secol, un mileniu... Toate Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate. La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid Va merge înainte, același, în eternitate: Iubire, milă, ură, crimă, suicid... "Dar, înainte să mă nasc, eu am plătit Pentru o altă destinație!" Am greșit
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
cel mai personal, cel mai "dezgolitor de sine" (și cel mai psihanalizabil) text al lui Eugen Ionescu (o dovadă pentru aceasta ar fi și faptul că Marie-France Ionesco îl citează cel mai des în al său Portret al scriitorului în secol). E o recuperare a primelor amintiri, o împăcare (mai mult sau mai puțin) cu imaginea tatălui (etalonul său de raportare negativă, modelul, pentru Ionescu, al omului pentru care Statul are totdeauna dreptate pentru simplul motiv că reprezintă Istoria: "El era
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
editurilor care tipăresc manuale să mediteze și la necesitatea asigurării resurselor livrești ale Școlii; cu atît mai mult cu cît este vorba, în cazul lui Ștefan Bănulescu, după opinia mea, de una dintre cele mai incitante creații romanești universale din secolul al XX-lea. N-am găsit, de pildă, la nimeni o mai sugestivă imagine a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem al lui Feisal
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
terminat un fermecător Maurice Leblanc: Victor, de la brigade mondaine, îmi dau seama că mîna-mi atîrnă mai greu, că creioanele-s tocite, că "cheful" a pierit o dată cu gîndul că trebuie să scriu! M-aș tot culca și-aș tot dormi un secol numai să nu fac o literă! Și merg mai adînc: oare toată spuma asta de scrisori nu-i din cauza fricii, groazei de-a mă apuca și-a scrie o poezie? Poezie care, fiind proastă, m-aș chinui atît de mult
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]