2,506 matches
-
despărțită, teoretic, de exercițiul rațional al argumentării. Trimiterile etimologice sugerează caracterul ascuns, disimulat al seducției, precum și necesitatea unei pregătiri aparte sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate de specifice. Să argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate de specifice. Să argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la sentimente devine "o armă acolo unde argumentarea ar fi putut fi locul raporturilor pacificate"545. Dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la sentimente devine "o armă acolo unde argumentarea ar fi putut fi locul raporturilor pacificate"545. Dacă strategiile de seducție sunt utilizate doar ca suport
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la sentimente devine "o armă acolo unde argumentarea ar fi putut fi locul raporturilor pacificate"545. Dacă strategiile de seducție sunt utilizate doar ca suport al diverselor argumentări, susține Breton, ele își relevă utilitatea și legitimitatea, în caz contrar, ele conduc spre amalgamul afectiv ce poate fi folosit în cazurile de manipulare. De altfel, Alex Muchielli introduce seducția în categoria
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
strategiile de seducție sunt utilizate doar ca suport al diverselor argumentări, susține Breton, ele își relevă utilitatea și legitimitatea, în caz contrar, ele conduc spre amalgamul afectiv ce poate fi folosit în cazurile de manipulare. De altfel, Alex Muchielli introduce seducția în categoria manipulării relațiilor datorită capacității sale de a crea relații pozitive sau identități favorabile celui sedus. După acest autor, seducătorul, ca și vânzătorul, manipulează relația cu interlocutorul prin intermediul unei adevărate arte de adaptare la caracteristicile acestuia din urmă, artă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manipulează relația cu interlocutorul prin intermediul unei adevărate arte de adaptare la caracteristicile acestuia din urmă, artă care trebuie să rămână de ordinul implicitului și al inobservabilului. Bazându-se pe aparențe și pe strategia de a le conferi iluzia realității, logica seducției, în viziunea lui Michel Meyer, vizează diminuarea distanțelor, fiind, de fapt, o logică a terțului inclus, spre deosebire de "logica de prădător", care este aceea a terțului exclus. Lionel Bellenger discută despre "persuasiunea-seducție" ce poate fi regăsită atât în relațiile interpersonale, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cât și în comunicarea de masă, publicitate sau politică, remarcând că imperativul său este acela de a surprinde interlocutorul, oferindu-i o altă imagine, deturnând realitatea prin manipularea aparențelor. O analiză extrem de interesantă care reunește teoria actelor de limbaj și seducția este aceea oferită de Shoshana Felman în Le scandal du corps parlant. Don Juan avec Austin ou la séduction en deux langues. Autoarea pleacă de la ideea că există cel puțin două viziuni asupra limbajului, una care îl consideră un instrument
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îl percepe ca pe un câmp al reușitei sau eșecului (un limbaj al performativelor). În acest context, Shoshana Felman asertează că "a seduce înseamnă a produce un limbaj eficace" (seduire c'est produire un langage heureux)546, întreaga retorică a seducției putând fi rezumată la enunțul performativ "prin excelență": promit. Ocupându-se în principal de demonstrarea "donjuanismului" lui Austin, autoarea explică succesul seducătorului prin faptul că "dialogul dintre Don Juan și ceilalți este un dialog între două categorii care, în realitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scapă literalmente capturii adevărului. Deși nu are nici cea mai mică intenție de a-și ține promisiunile, seducătorul, în mod riguros, nu minte, pentru că nu face decât să se joace cu proprietatea autoreferențială a acestor enunțuri performative"547. Astfel, strategiile seducției se țes în jurul limbajului și al complexei problematici a referențialității, "scandalul seducției" fiind dat de abilitatea seducătorului de a le exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a-și ține promisiunile, seducătorul, în mod riguros, nu minte, pentru că nu face decât să se joace cu proprietatea autoreferențială a acestor enunțuri performative"547. Astfel, strategiile seducției se țes în jurul limbajului și al complexei problematici a referențialității, "scandalul seducției" fiind dat de abilitatea seducătorului de a le exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să se joace cu proprietatea autoreferențială a acestor enunțuri performative"547. Astfel, strategiile seducției se țes în jurul limbajului și al complexei problematici a referențialității, "scandalul seducției" fiind dat de abilitatea seducătorului de a le exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având conotațiile de a iluziona, a obtura, a plăsmui; (epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aserțiunii unei propoziții false și intenția de a înșela, ajungem la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție și seducția, la rândul ei, conține trăsăturile plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propoziții false și intenția de a înșela, ajungem la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție și seducția, la rândul ei, conține trăsăturile plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție și seducția, la rândul ei, conține trăsăturile plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să contrazică această convingere și manifestarea unei intenții de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să contrazică această convingere și manifestarea unei intenții de comunicare fără să aibă neapărat o intenție de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să contrazică această convingere și manifestarea unei intenții de comunicare fără să aibă neapărat o intenție de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei intenții de comunicare fără să aibă neapărat o intenție de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și nici nu poate fi sinonimă minciunii, pentru că seducția implică metamorfoza răului în bine, a falsului în adevăr, transgresând opozițiile clare. Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în această accepțiune seducția pare a se încadra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mai mult decât atât, "seducția este mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în această accepțiune seducția pare a se încadra printre conotațiile minciunii din planul cultural sau estetic, totuși există cel puțin o diferență. Dacă în planul discursivității obișnuite adevărul și falsul se află în "competiție", câștigul discursiv al unuia excluzându-l automat pe al celuilalt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se încadra printre conotațiile minciunii din planul cultural sau estetic, totuși există cel puțin o diferență. Dacă în planul discursivității obișnuite adevărul și falsul se află în "competiție", câștigul discursiv al unuia excluzându-l automat pe al celuilalt, în spațiul seducției "e ca și cum falsul ar străluci prin toată puterea adevăratului. E ca și cum iluzia ar străluci prin toată puterea adevăratului"550, instituind ambivalența simulacrului. 6.3.3. Seducție și manipulare Luând în considerare faptul că seducția și manipularea presupun, în esență, acțiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în "competiție", câștigul discursiv al unuia excluzându-l automat pe al celuilalt, în spațiul seducției "e ca și cum falsul ar străluci prin toată puterea adevăratului. E ca și cum iluzia ar străluci prin toată puterea adevăratului"550, instituind ambivalența simulacrului. 6.3.3. Seducție și manipulare Luând în considerare faptul că seducția și manipularea presupun, în esență, acțiunea asupra celuilalt, se urmărește obținerea răspunsului la întrebarea: Pot fi considerate seducția și manipularea tipuri de performanță discursivă sau doar limite ale unui discurs? Poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
automat pe al celuilalt, în spațiul seducției "e ca și cum falsul ar străluci prin toată puterea adevăratului. E ca și cum iluzia ar străluci prin toată puterea adevăratului"550, instituind ambivalența simulacrului. 6.3.3. Seducție și manipulare Luând în considerare faptul că seducția și manipularea presupun, în esență, acțiunea asupra celuilalt, se urmărește obținerea răspunsului la întrebarea: Pot fi considerate seducția și manipularea tipuri de performanță discursivă sau doar limite ale unui discurs? Poate fi considerat seducătorul "Marele Manipulator", din moment ce creează o rețea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
iluzia ar străluci prin toată puterea adevăratului"550, instituind ambivalența simulacrului. 6.3.3. Seducție și manipulare Luând în considerare faptul că seducția și manipularea presupun, în esență, acțiunea asupra celuilalt, se urmărește obținerea răspunsului la întrebarea: Pot fi considerate seducția și manipularea tipuri de performanță discursivă sau doar limite ale unui discurs? Poate fi considerat seducătorul "Marele Manipulator", din moment ce creează o rețea în jurul subiectului seducerii? Utilizând trăsăturile manipulării descrise anterior, s-ar putea interpreta seducția ca pe o formă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]