50,569 matches
-
nu? Așa că, Doamne păzește. Nu cred că iubirea se poate organiza și nici nu cred că trebuie organizată. Iubirea trebuie lăsată să existe, și-atîta tot. Orice organizare a sentimentelor este la fel de malefică. Să ne mulțumim să nu ne fie ucise sentimentele, nu să ni le organizeze cineva.
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un motiv suficient pentru a-l reconsidera, pentru a ne teme de el? * Politețea arogantă: teribilul ei succes se datorează faptului că ea satisface atît plăcerea noastră de-a fi flatați, cît
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
etapele sale prin prisma preocupărilor de actualitate. Observația este valabilă nu numai pentru istoria politică, ci pentru orice domeniu: când spunem că Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Victor Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că am găsit la ei idei, sentimente, modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților de expresie ale noastre în ciuda secolelor și chiar mileniilor care ne despart. Și întotdeauna omul s-a aplecat cu precădere asupra acelor perioade și curente pe care le-a recunoscut similare spiritului epocii
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică pe care o considerau decăzută din cauza influențelor orientale; romanticii s-au regăsit în tumultul epopeilor medievale, existențialiștii au cultivat aforismele pesimiste ale antichității. Precedentele dau sentimentul solidarității în ciuda trecerii timpului și conferă legitimitate actelor pe care le întreprindem sau gândurilor noastre, căci, în fond, nu facem decât să reedităm pe scară superioară temporală o experiență exemplară a umanității. Când Napoleon Bonaparte s-a decis să întemeieze
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
au însă toate aceeași greutate. Dacă aș încerca să scot în relief doar câteva din ele, cele care se coagulează într-un nucleu dur, m-aș opri la corupție, injustiție și confuzie morală. întinse ca o pecingine, acestea ne dau sentimentul că viața cea nouă se clădește pe noroi, prin urmare e expusă unei alunecări intempestive și distrugătoare. Ele ne destabilizează psihic, pregătindu-ne să citim orice eveniment în cheia catastrofei. Dar, firește, nu vă spun nici o noutate.
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
se lăsă C. atît de tînăr și de curios. - Libertatea, face A., și adăugă: este așa, o fimeie cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc că nu mi-a venit să cred; dar, citind cărțile de necromanție ale magicienilor, am descoperit că sentimentele și voința oamenilor erau singura sursă și cauza principală a tuturor lucrurilor, fie că, printr-o înclinare excesivă, vrăjitorul își transformă corpul și tot ce pătrunde în acest corp, fie că, din pricina puterii sale, toate lucrurile ce se află deasupra
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
își transformă corpul și tot ce pătrunde în acest corp, fie că, din pricina puterii sale, toate lucrurile ce se află deasupra lui, îl ascultă, fie, în sfîrșit, că există un ceas prielnic sau o ordine superioară ce concură cu acel sentiment puternic, nemăsurat (binecuvîntările, blestemele) - Tratat despre minunile lumii de Albert cel Mare, 1971. * Diverse vrăji sau magii. Pune un diamant pe creștetul unei femei care doarme. Se poate astfel cunoaște dacă femeia este credincioasă ori necredincioasă bărbatului ei. Dacă se
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
de cornee. Totul costă foarte mult și Giuseppe hotărăște să ceară banii necesari pentru operație de la fostul său patron din Geneva, unde a lucrat în urmă cu 30 de ani. O călătorie în trecut - pentru Giuseppe -, o verificare a propriilor sentimente și decizii. O descoperire a lumii - pentru Carla. Un cuplu care funcționează perfect și stoarce lacrimi: cunoscutul și apreciatul actor italian Paolo Villaggio (nominalizat, de altfel, la categoria "Cel mai bun actor") și micuța Francesca Pipoli, un adevărat copil minune
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
vedeta a patru programe tematice: albastru sau cinematograful de animație, expresie a imaginarului cineaștilor (printre aceștia, celebrii Gisèle și Nag Ansorge cu "Anima" sau mult aplaudatul "Tablouri dintr-o expoziție" semnat de Clemens Steiger), roz sau despre viață, trăiri și sentimente în filmul de animație ("Good morning Love" de Michel Dufourd, "Ricochet" - Claude Luyet, "Life" - Claudius Gentinetta etc.), roșu sau despre atitudine ("Les haricots savants" de Olivier Riechsteiner, "Out of control" - Javier Garcia, "Bingo" - Raffaele Elia) și, în fine, negru sau
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
șme (la șmecherie) sau la mișto. în aceste exemple nu mai apare nuanța de scop; cum nu apare nici în construcția la meserie, pur modală. Alte sintagme sînt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristică e cea a vestimentației: cineva e la costum ("pînă și C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19, 1999, 3), la patru ace, la țol festiv; prin analogie, se exprimă la fel și absența hainelor: la
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
Sissi - o infirmieră romantică și timidă, dintr-un sanatoriu psihiatric, îndrăgostită la prima vedere de "Războinicul" Bodo - un tânăr frustrat și chinuit de amintiri. Filmul e o repunere ultra-contemporană în discuție a destinului și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au întretăiat datorită unei șanse oarbe sau grație unui destin implacabil? - o întrebare la care, pe tot parcursul filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
părea pedant căci memoria afectivă parcă ar fi fost conectată la un computer cu scrupulul datării automate a oricărui episod. Formula cîștigă însă în virtuozitate și datorită imaginii semnate de Dermott D. Downs. Maniera video-clip izbutește să creeze un dinamic sentiment al verosimilității, imperios necesar pentru orice fabulație oricît de fantezistă, cît și aura poetică de basm care fascinează neobosit publicul de orice vîrstă, din orice epocă... Fără să abuzeze de stereotipiile superproducțiilor și fără risipă de efecte speciale, se filmează
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
mai cu seamă a aceleia din faza fundamentalistă a regimului, autorul recurge la analogia cu paradigma religioasă. Dacă scopul propagandei era să pregătească soldații partidului, fervenți susținători ai idealului comunist, dacă se urmărea în primul rînd transformarea datelor ideologiei în sentimente active, schimbarea în mod radical a mentalităților și crearea omului nou, atunci ce alt mijloc putea fi mai eficient decît repetarea acelorași teme, cu mici variațiuni, întocmai ca în incantațiile din timpul ritualurilor religioase? Ca orice religie în faza sa
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
să le insufle adepților săi cultul sfinților martiri (soldatul sovietic, eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
Această narare tandră e o față a autorului Desperado. Dacă e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate pentru fiecare după firea lui? G.S.: Înclin să prefer nararea la persoana întâi - 'inteligențe în mișcare', cum spuneați. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
mă deosebesc cu nimic de lectorii mei și nu urmăresc deloc să-i am în puterea mea. Și eu sunt la fel de derutat ca și ei. Relația autor-lector mi se pare a fi una de comuniune. Vreau să împart cu lectorul sentimentul de derută - dar nu la modul direct și, dacă se poate, vreau s-o fac constructiv. Prin urmare le ofer deruta personajelor mele, care își caută o cale rezonabilă și încrezătoare pentru a-și depăși dezorientarea. Calea lor e istorisirea
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru noi. Nu privesc nici una din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un simplu procedeu și nici nu cred în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un simplu procedeu și nici nu cred în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
anume vârstă. Cred că aș fi totuși tentat să scotocesc, cât de cât, în tinerețea eroului, chiar dacă nu pare semnificativ - ar putea căpăta un sens în cele din urmă. Consider că o caracterizare depinde în bună măsură de un anume sentiment al existenței personajului înainte de narațiunea propriuzisă, înainte de istoria imediată - la fel ca în viață, unde înțelegem mai bine și ne apropiem de cineva dacă aflăm cum era înainte să ne cunoaștem. Imaginea de copil a unui erou acum adult, faptul
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
dar mereu aflu că singura cheie către universal e în particular și local. Romanele nu sunt declarații, ele sunt experiențe reale și particulare - experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un roman bun avem sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Ca toate celelalte
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu amândouă - inimă și cap. Această întrebare face lumină în Ever After și sentimentul pierderii din acel roman, sentimentul despărțirii, dar cred că toate acestea trebuie să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu amândouă - inimă și cap. Această întrebare face lumină în Ever After și sentimentul pierderii din acel roman, sentimentul despărțirii, dar cred că toate acestea trebuie să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar ne inspiră și un sentiment
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
sentimentul despărțirii, dar cred că toate acestea trebuie să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul - ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă dar ne inspiră și un sentiment de trecere, de mortalitate. Nu e nimic trist ori deprimant în aceasta, întrucât istoriile, prin esența și forța lor, sunt o pavăză contra vremii, o flacără în întuneric. Istoriile sunt de partea vieții, sprijină viața - chiar dacă povestesc despre moarte. Ever
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște inspiră duioșie. Ele se înmulțesc, rod iarbă, pomii, arborii, tot, dezastru ecologic, pînă ce oamenii încurajează înmulțirea lupilor în vederea restabilirii echilibrului naturii. O banalitate, dar... Că să vezi ce se ascunde sub sentimentele nobile și sub morală ce ia apărarea șoriceilor contra pisicilor crude din filmele pentru copii... * Un șef politic dictatorial despre scriitori: ăștia trăiesc cum scriu și scriu cum trăiesc, nimic după ei care să rămînă în istorie, nici ei nu
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
există și o supralibertate care o anihilează: extazul. * Numai Dumnezeu a creat din pură generozitate. Omul creează pe seama unor distrugeri. * Găsim la Valéry o formulă eclatanta a recunoașterii elementului irațional în creație: "Conștiința domnește, dar nu guvernează". * Admirația e un sentiment ce ține pasul cu noi doar în copilărie și-n tinerețe. Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu precădere logic). * Păcatul originar al jurnalisticii. Blaga socotește că aceasta a
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]