2,533 matches
-
noroc azi, șchiopul care se sprijină de gardul grădinii tale suspendate pășește cu piciorul cel șchiop pe coada tigrului qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, și tigrul tău îl mușcă foarte rău de piciorul cel șchiop, toată seva se scurge din șchiopul care se sprijină de gardul grădinii dragostei tale. nouă în al patrulea loc: furnicile albe merg liniștite pe coada tigrului qilin, tropăie, rânduri, rânduri, pe coada lungă a tigrului alb, curăță paraziții, îi rod, resturile de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în Vechiul Regat nu că între timp nu s-ar mai fi vizitat! -, ea singură, mai umblăreață decât celelalte mătuși. Tiberiu se întorsese dintr-una din hoinărelile lui zilnice din timpul vacanței mari, când totul era verde și plin de seva verii calde și ploioase, și terasa casei lor unde încă de departe, venind pe alee, o zărise șezând pe iubita lui mătușa Georgiana împreună cu ai săi, i se păruse, așa cum era, înconjurată toată de verdeață, mai veselă ca oricând. Sosită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lucrurile în viitor. Marilena-Melisa, mai mult femeie decât fetișcană totuși, poate că nu dansase goală pe masă, în casa pedagogului, dar, oricum, sosea pentru ea vremea să se-ntindă pe spate și să-și desfacă picioarele ca să primească în ea seva plăcerii, cum scria într-un roman. O plăcere la gândul căreia, dacă zăboveai prea mult, trebuia, ca viitor bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spus că Dave 2 își avea propriile interese. Căci el era un parazit emoțional. Relațiile intime nu îi produceau nici o plăcere; mai degrabă, asemenea unei păsări colibri cu un cioc obscen de lung, trăia experiențe erotice intense și dulci sugând seva vieții de cuplu a altora. Astfel că, în acest scop, încuraja fiecare jumătate a oricărui cuplu să-l considere confidentul suprem. Doar pus în această situație ideală, Dave 2 atingea ciudata lui Nirvană. Dar lucrurile erau mai complicate în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot ce e de știut despre labiile lor atârnânde, clitorisul de cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se scurge seva vieții... Ia stai așa! Îmi dau seama de un lucru, băiete. Îmi dau seama că tu te gândești la cu totul și cu totul altceva când eu îți descriu senzațiile celui mai nou membru... interpretezi diferit ceea ce îți spun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
războiului, turnurile cu ceas, zgârie-norii - indiferent dacă erau brutale, puritane sau constructiviste -, chiar și dragul de obelisc al lui Nelson, erau, în definitiv, lipsite de relevanță, niște puțe de care se putea dispensa. Abia acum își dădea Bull seama că seva vieții adevărate a orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o imensă bucată de șvaițer, iar pătrunderea în el era o experiență gurmandă și erotică totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o melodie populară despre copii, mame, nașteri, anotimpuri și despre munții Toscanei, unde crește iarba, bate vântul și cerul e albastru. Acolo, printre colinele natale ale Cadutei, primăvara e anotimpul învierii, din pământ prinde vigoare viața nouă, mugurii irump și seva urcă în copacii tineri. „Acum îi voi lăsa singuri pe bărbați, să le tihnească vinul și cafeaua, fără vorbăria unei femei“, a spus Caduta și a dispărut. Timp de patruzeci și cinci de minute eu și Kasimir au băut vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bere, sherry, vin și Porto și te poți descurca bine cu cele mai aprige mahmureli. Cred că eu aveam o mahmureală cumplită. După câteva minute, coborând pe Ninth Avenue, nu departe de apartamentul Martinei, am simțit, am simțit binefacerea, seva care îmi dădea viață. Doamne, era ca și cum aș fi mușcat dintr-un măr pe care îl mestecam cu dinți mari și pătrați de țăran. Acum îi dau telefon de la repetiții în fiecare zi. Oh, discutăm despre tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bătrânii s-au gândit, cocârjați prin paturi, că poate pentru vreunul din ei venise vremea... Ce va fi? Și a fost ploaia! Din norii vineți - asemănători celor ce mai trecuseră pe cerul târgului în ultima vreme - curgeau acum șuvoaie! Torente! Sevă pentru știuleții de mai târziu și pentru fânețe; merele vor fi zemoase, numai bune pentru cidru; moara de la cascadă își va învârti iarăși roata! Apa fântânilor va fi mai proaspătă; aerul curat! După povestea asta, Ceasornicarul ar fi devenit, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
deosebită plăcere să-i spui că e frumoasă, prostului că e deștept, hoțului că e cinstit și demagogului că e profet. Omului obișnuit că e cumsecade. Gata! Sluta e slută, prostul un dobitoc, demagogul un scatofag. Omul cumsecade un pericol. Seva escrocilor. Nițel complice. Fiindcă tolerează. O să-ți aprinzi paie-n cap! Nu vei schimba nimic. Va fi doar ceva mai mult zgomot. Te pregătești de prea multă vreme, nu mai poți renunța. Nu mai crezi nimic. Fiindcă ai crezut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să se indigneze pentru un ideal... Într-o speluncă?“ Își zise brusc, fără să priceapă cum de Îi venise În minte gândul acesta. Poate că, În sfârșit, e timpul, Vasile, să gândești astfel, să Începi să te aduni, ca din sevele secrete care au fost sădite În tine să germineze În fine omul nou, care Își va lua zborul din vârstă către peticul lui de cer, unde fiecare se recunoaște pe sine definitiv și ireversibil, cu toată tristețea pe care o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
te va lua de nevastă... — Mai vedem noi... Ia uite cine Îmi dă mie sfaturi! Cine te crezi tu... băi? Și a apucat-o râsul, iar râsul ăsta o Înfrumuseța, Îl făcea pe Vasile să simtă cum i se evaporă sevele. — Ionela, ai intrat Într-un joc periculos, mi-e teamă pentru tine. Dar pentru tine nu ți-e teamă? Crezi că nu știu că te vei duce acolo? — Și ce o să mi se Întâmple? O să mă aresteze? Foarte bine. Așa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
8 Între timp, la televizor și În presa scrisă valeții partidului anunțau recolte fără precedent la grâu, orz și ovăz; adică la ordinul tovarășului Nicolae Ceaușescu pământul țării luase poziția de drepți și În această poziție Își mo bilizase toate sevele, ca din huma lui să crească cerealele cât Florin Piersic, cu spice grele ca pepenele, cu bobul ca burta de femeie gravidă, și asta În numele mândriei naționale, de care nimeni nu era, În anul acela, 1985, responsabil. Atâta doar că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
A doua lumină - are, pentru Perpessicius, o semnificație asemănătoare: „Tradiția însă, pe care d-sa socoate să o revendice pentru poezia nouă - efortul poetului contimporan de abstractizare a elementelor înconjurătoare, de surprindere în imagini - se obîrșește - ce admirabilă tradiție! - din seva eminesciană. E la mijloc mai mult semnul unei mari iubiri, al unui cult, și aceasta cinstește pe dl Ilarie Voronca și pe atîția dintre tinerii poeți moderniști”. Și: „Toată poezia de compoziție, din cea de-a doua etapă, a d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aștrilor, ce rost mai au micile vanități omenești! Ecourile lor nu ajung pînă la dînsul”. La rîndul lor, „eseurile lirice” adunate în volumul Act de prezență (1931) sînt pentru Perpessicius „virtuoase poeme în proză, teoria din ele sau mineralul din sevă constituindu-l cultul poemului, sau acea poemofilie totdeauna prezentă” (v. Mențiuni critice III, ed. cit., p. 456). În privința mișcării autohtone de avangardă, calificată drept „extrema stîngă a modernismului nostru literar și artistic”, criticul se ferește, printr-o clasică eschivă („nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui gen literar și tocmai de aceea e menit să ocupe un loc deosebit în literatură”; „Hurmuz e un constructor de personagii bizare (...) manechine (...) pline de o sevă nouă înăuntrul lor”. „Hurmuz nu biciuiește nici moravurile nici caracterele — conform criteriilor răsuflate — ci biciuiește firea în cutele ei cele mai intime. Hurmuz biciuiește sensul și rațiunea lucrurilor care în sine nu reprezintă și nu rezolvă nimic”; „Zădărnicia vieței s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
odată cu timpul coacerii straturi de lumină îmi schimbă epiderma singurele crengi cu care cuprind cerul sunt brațele tale iubito cu ele îmi afli inima plină îți dau frunzele să acoperi fructul cald al sărutului în liniștea dimineții rădăcinile noastre adună seva în semințe între doi arbori avem cuvintele Adrian cu îndemânarea primăverii noul prieten a venit în inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nedreptate te reneg, mare Galeriu, C-ai permis ca peste veacuri să perpetue barbarii, Ce-au vandalizat popoare și-au dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă atunci o să fie departe, bombăni Lucas. - Mai bine ajută-mă În loc să bodogăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o rochie galbenă cloș, strânsă pe mijloc, cu bretele și un strat de dantelă îi iese de sub tiv. Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu tulpina înaltă, din care inspiră adânc cu fiecare respirație, cu zgomot, ca și cum și-ar trage seva vieții direct din ea. Se întrerupe din când în când, pentru a se adresa publicului, apoi își înfige iar capul în corola uriașă a florii, ca și cum și-ar face respirație artificială.) Mă numesc Pulcheria și sunt nemăritată. Mama m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult de întreținere. (Face o pauză. Suspină și respiră adânc în floare.) Maurizio a fost și va rămâne iubirea mea. (Se ridică ușor pe vârfuri și-și îngroapă fața din nou în floare. Respiră profund ca și cum s-ar abandona total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11 (sau ultima scenă) (Două jumătăți tăiate de vagon de tren ocupă extremitățile scenei. Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un celular la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe oameni, de existențele demente sau închircite, de spaima fără de sfârșit a celor care trăiesc și care mor. Se oprea, după atâția ani în care alergase nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în integrale bizare cu rezultate totdeauna incerte și aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aproximative, doamne, ideile, numerele și eu ne contopim imperfect în spațiul și timpul ce lor le aparținem, ne integrăm straniu, cuminți în panoplia întâmplării, ireal, visător, imemorial... Iar m-am născut din seva unui măr... Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]