3,671 matches
-
țării. Lista detaliată a alegătorilor colegiului I de Argeș, pe care o publicăm și azi în capul foii, arată ce fel de nație este aceea în care noi n-avem încredere; este anume partea aceea a nației care trage pe sfoară clasele muncitoare și pozitive ale poporului, trăind de pe spinarea lui fără a-l compensa prin nimic, nici prin știință, nici prin onestitate nici prin avere. {EminescuOpX 260} Iată rezultatul pospăielii și a superficialității de ieri. Teamă ne e dar și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
capi de partide numite în ironie naționale, vor reafla astăzi în noi acel vechi bun-simț, întunecat de câteva timp, dar pentru care poporul nostru era vestit odată, care nu se lasă indus în eroare prin distincțiuni subțiri și trageri pe sfoară de sistem superior. Deși nu știm și nici putem ști dacă o rezolvare a cestiunii în sens strict național și fără nici o concesie făcută teoriilor rosetești și luminilor secolului, cum s-ar prinde, ar întîmpina sau nu greutăți internaționale, totuși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei. Atât mai rău pentru popoarele cari se-ncred orbește ici răspunderi platonice; atât mai rău pentru țară daca nici acum nu va profita de o lecție plătită așa de scump. [23 august 1879] ["DE CÎTE ORI.. "] De câte ori se încurcă sforile politice ale stărostiei patriotice din Ulița Doamnei așa încît onor. corporație nu mai are destulă destoinicie și putere ca să le descurce singură, organul radical începe a ne cânta un refren vechi, care sună cam așa: "Să ne unim cu toții mînă-n
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dacă redactorul n-ar fi un iscusit bizantin, ar trebui să sune dar astfel: "Să vă uniți cu noi mînă-n mână, împrejurul redacției din Ulița Doamnii, să lăsați d-o parte părerile și credințele voastre, pentru ca să ne putem noi descurca sforile. Unire și înfrățire! Luați exemplu de la strămoșii noștri! Sărmanii strămoși romîni! La câte mișelii fanariotice numele lor servește de etichetă! Înainte de a intra în război, toți cei chemați a da sfatul lor M. Sale Domnitorului despre ce era de făcut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne amestecăm deloc în lupta celor două colosuri, numai d. C. A. Rosetti, strănepotul strămoșilor noștri, fuse de părere să mergem ca orbeții înainte. Merserăm, din nenorocire, după părerea d-lui, fiind la cârma țării ai d-lui; în curând sforile politice li se încurcară rău de tot, și organul stărostiei patriotice începu să strige: Am încurcat-o noi; acum trebuie toți românii mînă-n mână, uitând micile pasiuni, neînțelegerile dinlăuntru, să o descurce. Unire, înfrățire! Să luăm esemplu de la strămoșii noștrii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noștri! " După aceea încep tratările guvernului d-lui Brătianu cu cabinetele; d-lui [se] tocmește, ca deplin împuternicit, și târgul se oprește la împămîntenirea evreilor pe categorii. Camera însă, chemată a modifica art. 7, se pronunță în contra târgului făcut și sforile politice radicale se încurcă de astă dată mai grozav ca totdauna. "Unire, înfrățire! Să imităm pe strămoșii noștri! " sânt vorbe frumoase, dar nu fac, din nenorocire, efectul dorit. Ministerul se remaniază; puterile, hotărâte odată asupra învoielii cu categoriile ori cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai grozav ca totdauna. "Unire, înfrățire! Să imităm pe strămoșii noștri! " sânt vorbe frumoase, dar nu fac, din nenorocire, efectul dorit. Ministerul se remaniază; puterile, hotărâte odată asupra învoielii cu categoriile ori cu listele nominale, resping orice nouă tocmeală și sforile se încurcă și mai rău. Refrenul reîncepe, neavând nici acum mai mult răsunet decât în rândul trecut. Majoritatea, nestrămutată și dânsa în hotărârea ei, răspunde: "Unire și înfrățire, voiți? Uniți-vă atunci cu soluțiunea noastră, noi nu ne putem uni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
meșter, urmează scriitorul italian, în arta de a îmbrobodi calitatea vicleniei, în meșteșugul de a o ascunde și masca. Oamenii sânt atât de mărginiți și atârnă atât de mult de presiunea momentului încît acela care voiește să-i tragă pe sfoară află totdauna oameni cari să se lase a fi înșelați. Din vremea lui autorul citează pe papa Alexandru VI (Borgia), noi, din vremea noastră, cităm pe d-nii Rosetti-Brătianu. Acel papă n-a făcut nimic alta decât să-nșele, ba nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
intră s-o ieie cu dânsul dar ea se-njunghie. Actul al // patrulea și cel din urmă. {EminescuOpX 422} ["SOCIALISTUL BEBEL.. "] 2257 Socialistul Bebel zice în organul său "Volksstaat" a. 1873 - Sau există un Dumnezeu ș-atunci suntem trași pe sfoară, sau nu există, ș-atunci putem să ne facem de cap, putem începe orice om pofti. ["... VOINȚEI POZITIVE... "] 2264 voinței pozitive quot capita, tot sensus. Germanii n-au voit amestecul Franței în politica lor internă, știu ei însă ce vor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numai ea putea să-mi explice. Dar avui în aceeași clipă o senzație bizară, pe care n-o avusesem decât când eram mic, sub șapte ani, o nedumerire. Mă jucam în stradă cu alți copii, de-a caii; cu o sfoară în gură trebuia să nechezi, să alergi și să țopăi, în timp ce călărețul din urmă ținea frâul și din când în când te atingea cu o nuia dacă nu făceai toate astea cu ardoare. După un timp rolurile se schimbau, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce vreau și care nu mă bătuse niciodată... Abia după mulți ani mi-a spus: ..."pentru că erai un prost, nu vedeai că ăla făcea mereu pe călărețul și tu mereu pe calul, și te croia pe cap și trăgea de sfoară așa de tare că îți ieșise sânge la gură. Trebuia să-l pui și pe el să fie cal și să-i tragi și tu cu nuiaua peste capul lui de rău și de prost ca și tat-său..." "Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unui spital construit cu banii lui), ceruse cu umilință să fie reprimit în el ca simplu sanitar, dar nu i se admisese. Se spunea că în închisoare salvase de la moarte un gardian cu un simplu cuțit de bucătărie și cu sfoară ordinară, operîndu-l de ceva infecțios și acut, până să vină salvarea, care ar fi ajuns prea târziu. "Domnilor, măcar felcer, lăsați-mă, n-o să fac nici un rău, o să fac numai bine!" Nici vorbă! Îl făcuseră lănțar. Adică? Îl trimiseseră, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu un fel de regret că din pricina celor doi ratase lovitura. Nu vedeți, domne, continuă el parcă trist, că șobolanii ăștia s-au sfătuit cum să-și bată joc de noi? Eu suport orice, numai când mă trage cineva pe sfoară îmi ies din pepeni!" Alți trei șobolani țâșniră și procedară la fel, și de astă dată Bacaloglu îi scăpă din pricina propriei lui tristeți de care se lăsase dus, ridică iar prea târziu lopata. "Cu ăștia trebuie să fii atent, domne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise Silvia. "Bine, fata tatii, conveni cismarul, ia să-ți iau eu măsura. O să-ți fac una așa frumoasă împletită în trei." "Să nu fie prea groasă", observai. Nu, că am eu grijă, zise cismarul măsurînd-o pe fetiță cu o sfoară. Mâine e gata!" Iar acasă ne apucarăm să tăiem abțihilduri. Îi lipii eu primul un iepuraș pe tăblia albă a patului. "Vezi?! îi spusei. E foarte frumos!" Apoi o lăsai să văd ce face cu foarfecă. "Acuma să pui alături de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
repeziciune, în spatele său, vasele de pe masă. Desigur, curățenia includea și îndepărtarea cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi imaginez, spuse individul cu vocea lui moale, de ce ai lăsat să ți se întâmple asta din nou? Întrebarea părea să implice faptul că Blayney auzise despre posibilitățile dodecimale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la uscat. An de an, studenții năvăleau în cavoul ăsta gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele fusese imobilizată cu sfoară, pe dinăuntru), în timp ce portarii, braț la braț, blocau holul, zbierând: „Legitimațiiiile! Prezentați legitimațiiiile!“. Câți naivi nu-și pierduseră tinerețile prin sălile mari și întunecoase, în căutarea învățăturii perfecte, câți nevinovați nu crezuseră că vor ajunge, la rândul lor, în spatele catedrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mereu cu el, când refuzam să dorm după-masa: „Te dau eu pe mâna Economiștilor!“), florile din vaza cu zimți de cristal (vara, gălbenele și margarete; toamna, trandafiri), adâncimea moale a covoarelor, deplasarea aerului sub ușa de la intrare, mișcând ciucurii de sfoară. Am luat-o pe Maria de mână și ne-am oprit lângă fosta sifonărie. Zăpada mirosea proaspăt, a carburant. I-am arătat un bloc șubred, mare, urât. Sub el dormea povestea mea, albă și descompusă. N-am zis nimic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a zis Mihnea, „Ieri seară au dat o spargere la Muzeul Hărților, pe Londra 22. Dracu’ știe ce căutau: vin, cauciucuri, vreo bicicletă... Au intrat pe coșul casei, ca Moș Crăciun, l-au trimis pe-ăla mai mic legat cu sfoară; era singurul care-ncăpea pe horn. Le-a deschis un geam de la etaj și-au urcat și restul, pe burlan, cum le e obiceiul. Au umplut tot muzeul de funingine, dar n-au luat nimic.“ „Tu de unde știi toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afară la cincizeci de ani. Mă știa, mi-a zâmbit frumos, numai bujori și mustăți. Am străbătut liniștit galeria, ocolind fotolii grăsuțe și mese de epocă, pictate în zece culori, cum se lucra pe vremuri. Sus, pe pereți, prinse cu sfori groase și holtșuruburi, atârnau câteva sute de tablouri, pentru cunoscători. Nu mă număram printre ei, degeaba încercase Maria să-mi explice cum se-așază vopseaua pe pânză, în câte straturi și cu ce efecte de lumină-umbră, pe care ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și experiențe personale, construiseră mistere și enigme, destine vii și captivante, de luat drept bune. Mii de studenți încă își băteau capul cu jocurile Daniei sau cu enigma Doamnei T.; alții se chinuiau să afle când fusese Gheorghidiu tras pe sfoară și dacă Nory și Mika-Lé erau lesbiene. Cât despre Irina, ea lunecase sau nu? Cine putea ști adevărul? Cu poezia, mergea și mai greu. Când le vorbeai de Arghezi, studenții te întrebau dacă ăsta-i ăla cu Patrocle și Lizuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mână udă lui Andrei. Avocatul i-a strâns-o fără entuziasm și fără să dea drumul la sacoșă. „Mergem la «Pescărie».“, am anunțat, pornind motorul. „Nu, nici vorbă.“, mi-a tăiat-o Mihnea. „Nu mai e sigur. S-a dat sfoară-n țară că sunteți la Constanța. Rapotan și Penciu au adus întăriri.“ „Credeam c-am scăpat de ei...“ „Am scăpat, și n-am scăpat. Au apucat să dea un telefon, înainte de accident. Bavaru și Ciupină caută deja prin toate hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile estivale, în care am fi putut descoperi carnea goală și dedesubturile ei. Dar nici cei care făceau almanahurile nu se născuseră ieri: ba sutienele erau mari sau de sfoară (ca pantofii supraetajați din anii ’70), ba te trezeai cu secvența voalată de pete de creneală. Cezar și Mihnea insistau pe scenele cu sportive, căutând disperați ultimele performanțe ale gimnasticii feminine: sexe desfăcute-n săritura pe bârnă și sfârcuri întărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poreclit Rahan); Relu, prea scund (în plus, își rupea cojile de la julituri, așa că apărea cu urme pe tot corpul, ca de tortură); Noni, bălai și plângăcios; Doru, urât și murdar de funingine (tac-su’âl bătea-n fiecare seară cu sfoara clopotului de la locomotivă). Despre mine, ce să mai zic? Scheletic, timid, cocoșat: un adevărat amant cu bretele. Când se făcea foarte cald, ne întrebam dacă Leana poartă chiloți pe sub halat. Intram unul câte unul în magazin, sperând să găsim vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
varice, doamna de discopatie lombară; nepoții, doar de nesimțire. Ultimii ocupau demisolul și, printr-o extindere promptă, și scara blocului care ducea la ușa lor. Când se bumbăceau, auzea tot cartierul. Din când în când, soții Dorofte coborau și-o sfoară cu pungă, ca o nacelă prin dreptul geamului de la sufragerie. Cineva (unul din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]