4,282 matches
-
e o credință străveche la Samarkand: când o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o aude? Stând În picioare În fața ușii Închise Încet la loc, caută din ochi o siluetă. Zadarnic. Numai glasul ajunge iarăși până la el, deslușit, dar neguros. — Păstrezi tăcerea, nu vrei să crezi că o femeie va fi Îndrăznit să-ți intre astfel În odaie. La palat, privirile ni s-au Încrucișat, le-a străbătut o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru. Am fost invitat să aștept Într-un salon uriaș. De la intrare, am remarcat prezența unei siluete feminine. Asta m-a făcut să las ochii În jos; mi se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un fluierat, ca și cum m-ar fi chemat cineva, însă nu am văzut pe nimeni. Tocmai voiam să merg mai departe, când fluieratul s-a făcut auzit din nou. Înălțând capul și privind în sus, am observat la etajul cinci o siluetă care ba apărea, ba se trăgea înapoi. M-am uitat într-acolo o bucată de vreme, tot mirându-mă. În cele din urmă m-am hotărât să întreb în gura mare ce vrea să însemne asta, dar silueta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cinci o siluetă care ba apărea, ba se trăgea înapoi. M-am uitat într-acolo o bucată de vreme, tot mirându-mă. În cele din urmă m-am hotărât să întreb în gura mare ce vrea să însemne asta, dar silueta s-a arătat iarăși, a dus un deget la buze și mi-a făcut semn să urc. Am recunoscut-o pe tânăra drăgălașă care locuia de trei ani acolo, împreună cu soțul ei. Femeia era confuză și agitată, parcă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fără Încetare, bărbatul avea ochii uscați, dar tremura tot, de parcă l-ar fi apucat febra. Acum rămânea de făcut ce era mai rău. Printre lacrimi și gemete, a fost coborât copilul, așezat alături de bunic, dar nu stătea bine acolo, o siluetă micuță, nesemnificativă, o viață fără importanță, lăsat așa, de izbeliște, ca și cum n-ar fi aparținut familiei. Bărbatul se aplecă, luă copilul de pe pământ și Îl culcă cu fața-n jos pe pieptul bunicului, apoi brațele acestuia au fost Încrucișate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se opri, se Întoarse Înapoi, Mi s-a părut că duceați ceva În căruță, mi s-a părut că am văzut-o pe sora ta ținând un copil În brațe, și dacă era așa, atunci cel mai probabil era că silueta culcată pe care mi s-a părut că am văzut-o, acoperită cu o pătură, era socrul tău, cu atât mai mult... Cu atât mai mult, ce, Cu atât mai mult că la Întoarcere căruța era goală iar sora ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
părăsesc, atâta timp cât a fost sănătos, cu siguranță că de astăzi înainte nu voi mai putea, porțile vieții mele s-au închis, nimic nu mai poate ieși de aici, dar nici intra, iar când mă privesc în oglinda liftului, văd o siluetă aplecată deasupra unui pat îngust, cu părul în dezordine, privirea îngrijorată și cercuri negre în jurul ochilor de la machiajul întins, de parcă aș fi primit un pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zvonuri urâte despre mine, eu încerc să ignor acest lucru, a trecut vizita medicului, întreb eu, iar ea mă oprește în fața ușii salonului său, este interzis să intrați acum, dau un pas înapoi, perdeaua este trasă în jurul patului său, o siluetă impunătoare stă aplecată deasupra lui, acum are loc consultația? Da, îl consultă psihiatrul, spune ea aproape fără voie, privindu-mă sarcastic, eu mă sperii, de ce, ce a făcut? Suspiciunea ei mă învăluie pe loc într-un sentiment de vinovăție, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl aștepta cu gura deschisă, merg pe întuneric în urma lui, nu vreau să aprind lumina ca să nu văd toate obiectele împrăștiate cât era casa de mare, haine și pantofi, mobile vechi, toate semnele neglijenței care ne conducea viața, îi priveam silueta îngustă, hai să plecăm de aici mâine-dimineață, Udi, nu am mai fost nicăieri împreună de ani de zile, o lăsăm pe Noga la mama și o luăm înspre nord, el se sprijină de chiuvetă, nu mi se pare o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adevărat, mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar eu ședeam plină de remușcări alături de el, cântărind vorbele sale, observându-i dezamăgită silueta scundă, bretonul asemenea coamei unui căluț căzându-i în ochi, și știam că în afara casei sale sufocante, cu părinții aceia bătrâni, cu sufletele amărâte, aștepta o lume întreagă, furtunoasă și provocatoare și eu eram singura care nu putea ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jos are loc o petrecere, iar eu sunt gata să mă alătur, să mă bucur de viața scurtă, scurtă a florilor de primăvară, care se consumă aproape la fel de repede ca aceea a unui chibrit, iată că printre copaci văd o siluetă palidă învârtindu-se în pași de dans, sărind de la un trunchi la altul, îngenunchează, își pleacă nările spre pământ, ca și când ar împlini un ritual antic, ce îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar atât de gravă, de vreme ce încă se îngrijește de fiecare detaliu, iar eu spun, încearcă să nu te torturezi cu gânduri negative, acest lucru te va slăbi, iar tu ai nevoie de toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mirosul vine din bucătăria noastră, amestecându-se cu un peisaj pe care îl văzusem în ultimele săptămâni doar în imaginația mea, în care Udi amestecă în tigaie cu o lingură mare de lemn, de fiecare dată când gătește, întreaga lui siluetă este concentrată, stă într-un singur picior, pășește cu mare atenție, îmbrăcat doar în chiloți și un tricou albastru, rupt, sunt ani de zile de când îl bat la cap să îl arunce, dar nu vrea și, într-adevăr, îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușă, se aude atât de aproape, parcă ar fi la ușa băii. Ies repede și îmbrac halatul, am impresia că un străin se plimbă prin casă, ne privește dezbrăcați, și iată ușa de la intrare deschizându-se cu un scârțâit, o siluetă negricioasă se leagănă în prag, uitasem complet că o invitasem, și pe mine începe să mă lase memoria. Ajunsese atât de repede, sunt surprinsă, nu are ce face cu timpul ei, mă apropii de ușă, hai, intră, Zohara, mulțumesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care vei fi în viitor este reprezentat de ceea ce faci acum, înțelegi, rezultatele faptelor noastre se rumenesc încet, afectându-ne mult după ce am și uitat că le-am făcut, fiecare faptă rea se întoarce la noi, trăgând după ea și silueta urii de sine, dar siluetele acelea aparțin trecutului, dragul meu, durerea pe care o simți acum este forma consecințelor, fructul lor ajuns la maturitate, iar partea bună a acestui lucru este aceea că momentul de față reprezintă sfârșitul drumului. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este reprezentat de ceea ce faci acum, înțelegi, rezultatele faptelor noastre se rumenesc încet, afectându-ne mult după ce am și uitat că le-am făcut, fiecare faptă rea se întoarce la noi, trăgând după ea și silueta urii de sine, dar siluetele acelea aparțin trecutului, dragul meu, durerea pe care o simți acum este forma consecințelor, fructul lor ajuns la maturitate, iar partea bună a acestui lucru este aceea că momentul de față reprezintă sfârșitul drumului. Cum adică sfârșitul drumului, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Noga, nu poate purta decât hainele lui, și strig, lasă câteva cămăși pentru Noga, cum de nu mă gândisem la asta mai devreme, dar drumul se golise deja de prezența lui, de pașii lui grăbiți, numai copacii se mai văd, siluetele chiparoșilor, plopii, toți respiră ușor în mijlocul nopții, eliberați pentru scurtă vreme de sub domnia tiranică a soarelui. Peste numai câteva ore se va coborî din nou asupra lor, dar până atunci, pot vorbi în șoaptă pe la spatele lui, privesc strada pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă părăsească la mijlocul vieții, tocmai în momentul în care nu mai sunt nici destul de tânără pentru a-mi întemeia o familie nouă, dar nici destul de bătrână pentru a aștepta să mor. Încerc să îmi amintesc alți bărbați, dar nu reușesc, siluete încețoșate stau în fața ochilor mei, nu îndrăznisem să mă uit cu adevărat la nimeni, îndrăznisem să deschid un singur ochi de-a lungul întregii mele vieți, celălalt fusese tot timpul bine închis de frică, un lipici purulent și gălbui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a întors, mă înveselesc eu, mi-a auzit strigătele și s-a întors, nu ne poate părăsi, nici el nu poate trăi fără noi, cu toții suntem mădularele bolnave ale unui singur trup, însă în clipa aceea se apropie de noi silueta negricioasă a Zoharei, întotdeauna mă ia prin surprindere, chiar și atunci când o aștept. Ce a pățit, întreabă ea, vocea ei este încă reținută, iar eu cobor din pat și șoptesc, are febră mare și o durere puternică de cap, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când stăm la masă și mâncăm, iar el ne privește cu ochii alergându-i în toate direcțiile, bântuie prin camere fără liniște, ca un spion pe teritoriul inamicului, semnificația ușii închise a camerei sale atât de devreme seara, ascunzându-i silueta fugară, poate că este mai bine așa, fără el, aproape că încep să înțeleg, fusese bolnav, ea îl salvase, până și eu aproape că mă îndrăgostisem de ea, de liniștea ei întunecată, de inteligența ei surprinzătoare, și eu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă năpădesc, îmi duc mâna la gură, ca și când aș vrea să mă asigur că nu din gâtul meu ies, sunetul îmi e atât de familiar, încât am impresia că mă aud pe mine însămi de la depărtare plângând amarnic, jelind după silueta care se îndepărtează în susul străzii. Stânjenită, mă uit prin camere, una după alta, până când descopăr într-una dintre ele, lângă geam, o grămăjoară de membre adunate cu durere în jurul delușorului unei burți ascuțite, un cap aplecat acoperit de păr roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să caute dovezi ale vinovăției tale, doar pașii săi amari coborând scările târâie în urma lor o întrebare al cărei răspuns se va zbate înăuntrul ei pentru totdeauna de acum înainte. Capitolul nouăsprezecetc "Capitolul nouăsprezece" În timpul nopții stă lângă patul meu silueta unei fetițe tăcute, eu deschid ochii, după care îi închid din nou imediat, mă întorc pe partea cealaltă, în pat se cuibărește piciorul desculț al soției sale, lovind înspre mine cu putere, cu inima înghețată ca a unui criminal, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greu de definit, nici dragoste, nici renunțare, doar o teribilă imagine dezolantă, orice încercare de îmblânzire a ei în timpul nopții va fi anulată de dimineața care o va urma, în felul acesta trebuie să trăim, iar în clipa în care silueta lui dispare, îmi țin respirația preț de câteva secunde, s-a terminat, nu aș fi crezut că se va termina înainte ca viețile noastre să fi ajuns la sfârșit, dar iată că așa se întâmplase, nu se spune oare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile palide de praf, care îi încețoșează silueta, ce singurătate, șoptește el, nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am cunoscut și astăzi așteptăm deja un copil, îmi șoptește el la ureche, zâmbetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]