3,082 matches
-
altora. Particularitățile jocului la copilul autist se manifestă în modalitatea de desfășurare în modul stereotip și repetitiv, neelaborat, necreativ. În loc să creeze, să imagineze, copilul autist mimează repetitiv atitudini sau gesturi, prezintă un deficit în activitatea imaginativă la diferite niveluri ale simbolismului, nu poate înțelege natura simbolică a jucăriilor. Este afectată abilitatea de a substitui un obiect cu altul în “jocul simbolic”, “jocuri de roluri”. De altfel, nici nu participă și nici nu înțelege astfel de jocuri. Copilul autist, de cele mai multe ori
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul dominației scientismului raționalizant, chiar în mijlocul acestor mișcări s-a stabilit o reevaluare pozitivă a visului, a visării, a halucinației și halucinogenelor al cărei rezultat a fost descoperirea inconștientului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în timpul cărora printre plânsete sfâșietoare înmormântau o imagine a tânărului zeu, constituia în fapt, nucleul central al acestei celebrări mistice. După o scurtă vreme, durerea se preschimba în bucurie și pioasele zeului anunțau tresăltând de bucurie: Adonis trăiește! Chiar și simbolismul acestui cult în care se exprima durerea pentru o moarte cu totul prematură și dorința arzătoare a unei învieri care ar fi readus întinerirea, trebuie să-i fi procurat mulți adepți în perioada elenismului târziu. În ciuda atâtor diversități de detalii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era însemnată fruntea cu un semn (signum), după care i se aducea pe vârful unei săbii o coroană pe care neofitul trebuia să o împingă să cadă spunând în auzul celorlalți că Mithra era singura coroană pe care o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trecut,/ Cum cade gândul în necunoscut.../ Dar parcă azi mai tristă e grădina.../ E vina toamnei sau a mea e vina?/ Cum stăm tăcuți alături amândoi,/ O altă toamnă plânge parcă-n noi....” (Toamna). De altfel, în poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului”, înalță imn nopții, semnalează o amforă, un „vas de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
361 e pus în valoare; dacă, pe de altă parte, încerci să atragi atenția asupra similitudinilor dintre "arieni" și "evreii conspirativi"362, Hitler va răspunde că această similaritate se datorează faptului că ""arian-ul" a fost "sedus" de evreu"363. Simbolismul sexual, observă Kenneth Burke, traversează Mein Kampf de la un capăt la altul, iar o brumă de cunoaștere în ce privește psihanaliza freudiană îl pune în evidență la modul exhaustiv: "Masele sunt "feminine". Ca atare, ele doresc să fie conduse de către un mascul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la "perpetuarea modelului tradițional de criticism"748 retoric. Astfel, propune McKerrow, trebuie să efectuăm o inversiune a sintagmei "adresă publică", astfel încât întreprinderea critică să dobândească noul profil non-tradițional care să o scutească de neajunsurile abordărilor critice prealabile. "Adresa publică" devine "simbolism ce adresează un public" sau "discurs care se adresează unui public"749 și, astfel, îndepărtează imaginea, achiziționată istoric, de "mesaj preconceput, având un început, un mijloc și un sfârșit [...], ce poate fi localizat în spațiu și timp ca eveniment izolat
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
devenit curbe, crucea este strâmbată și își pierde semnificația și rolul său sacru. Așteptam o reacție vie, polemică din partea teologilor ortodocși, dar ea întârzie. Numai frumusețea proporțiilor unei cruci, făurită din verticală și orizontală, îi mărește expresivitatea și îi accentuează simbolismul. În dorința de a pune în valoare sensul sacru al crucii am experimentat în numeroase exerciții „crucea de lumină“, o cruce cu verticala și orizontala cu goluri egale, dispuse ritmic, asemenea unor ferestre prin care lumina trece nestânjenită. Această modalitate
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
reținut aproape nimic pentru viitoarele volume, acestea valorificând acumulări ale unei tot atât de perseverente munci în domeniul istoriei literare. Prima sa carte e o monografie, „Literatorul” (1968), care, înfățișând cuprinsul revistei macedonskiene, dezvăluie conexiunile din epocă și instruiește implicit asupra începuturilor simbolismului românesc și, în genere, asupra pătrunderii spiritului modern în literatura română. Interesul pentru simbolism al cercetătoarei rămâne productiv generând, aproape două decenii mai târziu, un nou studiu important, Poezia simbolistă românească (1985). Valorile create în literatura română sub impulsul curentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
în domeniul istoriei literare. Prima sa carte e o monografie, „Literatorul” (1968), care, înfățișând cuprinsul revistei macedonskiene, dezvăluie conexiunile din epocă și instruiește implicit asupra începuturilor simbolismului românesc și, în genere, asupra pătrunderii spiritului modern în literatura română. Interesul pentru simbolism al cercetătoarei rămâne productiv generând, aproape două decenii mai târziu, un nou studiu important, Poezia simbolistă românească (1985). Valorile create în literatura română sub impulsul curentului european sunt examinate din perspectivă modernă, predominant tematistă (Gaston Bachelard, Georges Poulet, J.-P
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Bachelard, Georges Poulet, J.-P. Richard), trecându-se în revistă elemente definitorii, precum „parfumuri”, „culori”, „sunete”, „sinestezii”, „melancolie”, „spleen”, dar și „evaziunea simbolistă”, „poezia elementelor”, a timpului și a spațiului, erotica, perspectiva ironică, viziunea spectaculară, carnavalescă, „metaforele obsedante”. Concomitent cu simbolismul, I. a studiat un alt curent, consacrându-i două cărți: Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea (1975) și Proza realistă în secolul al XIX-lea (1978). Primul studiu reconstituie cadrul istorico-literar al apariției și expansiunii modalităților realiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
că scrie despre ele. „Barbet se uită la cărți, cercetându-le cotoarele și coperțile cu grijă. O! Sunt foarte bine păstrate, exclamă Lousteau. Călătoria nu-i tăiată, ca și cele de Kock și Ducange. Nici cea de pe sobă, Considerațiuni asupra Simbolismului, nu-i tăiată, dar ți-o dau pe gratis, căci n-am ce considerațiuni să mai fac și eu asupra ei. Păi atunci, zise Lucien, cum o să-ți faci articolele? Barbet se uită foarte mirat la Lucien, iar apoi la
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de expresie și de conținut, el înglobând în sfera sa orientări literare precum simbolismul, expresionismul, imagismul etc. "16. În completare, literatura europeană, care ghidează, în mod evident și necesar, literatura română, descrie întreaga paradigmă a modernității ca fiind o literatură care se conduce după principiul decanonizării, al inovației și al introspecției absolute. Orientarea noilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
electric, de trecerea prin sine a ultimului spasm de viață al păsării"173. Spuse într-un ton grav, primele poeme ale Ilenei Mălăncioiu, dedicate sublimei vârste a copilăriei, conțin o retorică specifică unui romantism întunecat sau a unui început de simbolism. Astfel încât, "de la titlul frisonant al primului volum, Pasărea tăiată, și, pînă la ultima celulă a textului, poemele captează și exprimă o suferință acută, atroce, pentru care eul liric și supraeul poetic dovedesc o sensibilitate specială. Aceasta nu înseamnă, la Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu sfinți,/ Trece moartea, ochi cuminți,/ [...] Trece și cântă,/ Cântec curat,/ Numai în lumea morților cântat,/ [...] Cântă un cântec uitat,/ Despre lumea vie,/ [...] Ca o păpădie de sorți,/ Care se scutură,/ În morți." (Cântec). Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către simbolism, este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante, dintr-un ritual funerar. Cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interesul față de demersurile compoziționale. Departe de a se limita la jocul configurărilor agreabile, forma artistică s-a dovedit a fi în egală măsură indispensabilă cunoașterii umane, așa cum sunt problematica artei și investi gațiile intelectuale ale filosofiei și științei. Relația și simbolismul centricității și excentricității depășesc ceea ce se sugerează cu ajutorul evidenței vizuale a operei de artă. De exemplu, atunci când istoricul de artă Hans Sendlmayr vorbea despre „pierderea centrului”, într-o celebră diatribă vizând civilizația modernă, el nu se referea la compoziție. Termenii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
celuilalt sistem compozițional - excentricitatea. Totuși, așa cum știm, ambele sisteme sunt prezente întotdeauna în acțiune. Ele trebuie să se înțeleagă unul cu celălalt și să îmbogățească substanța vizuală și simbolică a întregului. Dualitatea lor complementară de bază poate fi detectată în simbolismul tradițional al cercului și al pătratului. , spune George Ferguson în cartea sa despre simbolurile creștine. Interacțiunea celor două forme este reprezentată schematic într-o formă tipică a mandalei indiene sau tibetane care reprezintă integrarea naturii terestre în divin (figura 45
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
conversație cu filosoful Ernst Cassirer, el i-a explicat acestuia că elipsa reprezintă un punct de cotitură în gândirea umană. Pentru Platon, a spus el, cercul a fost simbolul perfecțiunii, figura creatoare a conceptelor universului. În realitate, totuși . Solemnitatea acestui simbolism nu a reușit să aibă ecou în pictura apuseană din cauza folosirii superficiale la care a fost supus formatul eliptic. De altfel, dualitatea celor doi centri compoziționali apare clar numai în elipsa orizontală. În cea verticală, simetria este dominată de diferența
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a impune picturii osatura sa solidă. Aceasta deplasează verticala centrală spre stânga, distrugând astfel echilibrul și creând o discrepanță între compoziție și dreptunghiul care încadrează tabloul. Relația dintre spațiul comprimat din stânga capului și zona extinsă din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de echilibru al tabloului și printr-un cuplu proeminent plasat pe o culme, în atitudinea căruia este comprimată microtema mersului înainte, contrar privitului în urmă. Astfel, în timp ce o acțiune liniară traversează temporal spațiul tabloului, simultaneitatea compoziției centrice își păstrează avatarurile. Simbolismul planului frontal Chiar și atunci când continuitatea în adâncime a ajuns să determine natura spațiului pictural, scurtcircuitul dintre planul frontal și fundal nu este neapărat absent. De exemplu, Poussin caută ca geometria unui grup de personaje să se proiecteze clar pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în seamă, ci îi acordăm și caracterul ei dominant, proiecția frontală ajutând la adăugarea unei semnificații avute în vedere. O soluție intermediară ne-o oferă Tintoretto în Hristos pe lacul Galileei (figura 126). Stilul realist al Renașterii nu mai îngăduia simbolismul exprimării puterii prin mărime. În arta egipteană, uriașul faraon putea să-și domine micii prizonieri și chiar în epoca lui Cimabue Madona tronând era reprezentată mai mare decât sfinții și îngerii din jurul ei. Tintoretto păstrează binevenita putere vizuală a acestui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
exprimării puterii prin mărime. În arta egipteană, uriașul faraon putea să-și domine micii prizonieri și chiar în epoca lui Cimabue Madona tronând era reprezentată mai mare decât sfinții și îngerii din jurul ei. Tintoretto păstrează binevenita putere vizuală a acestui simbolism, justificând dimensiunea falnică prin apropiere. Silueta lui Hristos, așezată în prim-plan, este supraumană și pusă față în față cu micii discipoli, așa cum apar aceștia în proiecție. În stricta adâncime tridimensională nu figurează nici un fel de discrepanță dimensională, iar barca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o proiecție, aceasta distorsionează scena „geo grafică”, situația așa cum este ea de fapt. Prin urmare, se oferă o imagine pe care am putea-o numi accidentală sau subiectivă dacă nu ar fi folosită de un pictor îndemânatic pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aplecându-se înapoi și întinzând urechea spre a asculta fiecare idee sceptică spusă în șoaptă de prietenul său și soldatul înarmat părând să înfigă brutal sulița în capul Fecioarei. Avem din nou sub privire o scenă lumească de un adânc simbolism datorită aparenței de pe suprafața frontală care rămâne, la urma urmei, spațiul familiar al ambianței picturale. Capitolul X Centri și rețele în construcții Arhitectura se dovedește deosebit de potrivită pentru ilustrarea principiului compozițional discutat în studiul nostru. Elementele desenului de arhitectură se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]