5,479 matches
-
audă și insistă să plătească el rândul. Amy își flutură genele în semn de mulțumire. Cred că o să mi se facă rău. Derek se duce la toaletă și Amy îmi șoptește: —E drăguț, nu? —Care din ei? Păi, amândoi sunt simpatici, nu-i așa? Dar cred că Derek te place, spune ea. Dacă ea crede că o să-l întrețin pe urât în timp ce ea se cuplează cu frumosul Mike, poate să se ducă undeva. Mike ne dă băuturile. — Și unde sunt restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
costum de baie? murmură el în timp ce degetele sale descheie ultimul nasture al cămășii. Capitolul 16tc "Capitolul 16" OK, care-i șmecheria? La asta vă gândiți, nu-i așa? Să fim serioși, tipul e superb, bogat, celebru, încrezător, generos, muncitor și simpatic. Nu mă detestă pentru că m-am îmbătat și nu mă crede ușuratică pentru că i-am sărit în pat de la a doua întâlnire. Dar bărbații ca el nu există, nu-i așa? Ei bine, asta credeam și eu. Până acum. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai mult de treizeci și patru de ani. Maximum treizeci și cinci. Doamne, toate fetele or să se țină acum după el. Un copilot simpatic și singur e și așa destul de rar la compania asta aeriană, dar un căpitan fermecător și arătos e ceva aproape nemaiîntâlnit. Slavă Domnului, sunt ocupată acum, altfel aș sta și eu la coadă pentru el. Pe de altă parte, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de Adam, cu siguranță m-aș putea îndrăgosti de tipul ăsta, ceea ce e ciudat. Pentru că nu mi-a mai plăcut niciodată de nici unul dintre piloți. Mereu e așa, nu? Pot trece luni - sau chiar ani - fără să cunoști pe cineva simpatic. Apoi întâlnești unul și deodată toți ceilalți bărbați apar de te miri unde. Vino mai aproape, ordonă Mike și face un semn din cap spre fereastra carlingăi. Mă duc puțin mai în față, așa încât acum stau foarte aproape de Mike. Miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
banii Înapoi lui tata. Toată lumea o să fie extrem de impresionată - și va fi fantastic ! Luni dimineață, mă trezesc cât se poate de optimistă și voioasă și mă Îmbrac cu hainele mele obișnuite de mers la serviciu, adică blugi și un top simpatic, de data asta unul de la French Connection. Mă rog, nu chiar de la French Connection. Sinceră să fiu, mi l-am luat de la Oxfam. Dar pe etichetă așa scrie, French Connection. Și, până nu-i dau datoria Înapoi lui tata, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
definitiv. Face o față lungă. N-am să-mi găsesc niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În bine, foarte curând. O să-ți găsești un tip drăguț, simpatic și iubitor... — Unde ? zice fără speranță. — Nu... știu. Îmi Încrucișez degetele la spate. Dar știu că se va Întâmpla. Am eu așa un feeling. — Pe bune ? Mă fixează. Pe cuvântul tău ? — Absolut ! Îmi pun rapid mintea la contribuție. Fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă trezesc că mă Întreabă dacă vreau să ies cu el În oraș odată să bem ceva ! Ia cele două cappuccino radioasă. Așa că În seara asta ies cu el. — E super ! zic Încântată. Păi și zi, cum e tipul ? — Foarte simpatic. Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună foarte bine ce-mi spui ! — Știu. Și am un feeling foarte pozitiv În legătură cu el. În clipa În care ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu pas obosit spre oraș. El mă îndrumase pentru cazare la gară, unde am dat peste Sevgin sau ea a dat peste mine, o femeie uscată, destul de bătrână ca să-mi inspire încredere. Te-aș lua la mine, că ești băiat simpatic (se tot tânguia Tanger, pe-un ton mai dulce ca baclavaua), da’ nu pot, că am fete mari, mă-nțelegi? Și mata mai ești și prieten cu turcu’... Sevgin, care stătea într-un căsoi singură cu fiu-su, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lume care pentru el devenea tot mai strânsă, redusă până la urmă la un oraș, exact la orizontul despre care putem relata obiectiv, ceea ce știm nu ce „se povestește“ - această strângere a orizonturilor ar fi trebuit să mi-l facă mai simpatic pe omul născut într-un an cu mama. Toată seara de duminică - imagini cu Saddam, pe care nu l-am mai văzut într-o imagine certificată din aprilie, de la sfârșitul războiului. La fel ca pe C., și pe el l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mutra intelectuală nebărbierită, peste care nici după bărbierit nu dădeam cu aftershave, lăsând-o să se asprească - tot un fel de frondă împotriva semenilor. Ieșind, dau în afumătoarea cu niște fete sau femei vulgare și fanate, care ieri îmi păreau simpatice. La fel le-am găsit și pe cele de la barul studențesc al lui Vali, prea mari pentru mesele fragile, nu se pot ridica fără să producă o avalanșă de „morți“, de sticle de bere goale sau, și mai rău, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ăsta incredibil pe care nu l‑am mai văzut niciodată, plin cu echipament de birou. Nu doar plicuri albe monotone, ci chestii hi‑tech uluitoare. Cum ar fi niște dulapuri cromate și suporturi pentru stilouri și niște plăcuțe personalizate foarte simpatice de pus pe ușă. Mă uit la toate pozele, complet fascinată. Știu că nu ar trebui să mai cheltuiesc nici un ban, dar asta e cu totul și cu totul altceva. Asta e o investiție în cariera mea. La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prostie din partea mea să n‑o fac. Poate că Suze și cu mine o să avem chef o dată să dăm o petrecere cu pizza, nu‑i așa? Și în Anglia dai cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu-ți sarè unul înainte, dar nu te oprești că sè inviți oamenii sè treacè, Ce mai, sunt un ins politicos de felul meu! Nici pe ăsta cu prioritatea n-a înțeles-o instructorul! De altfel, e un tip foarte simpatic și precis în tot ceea ce face, abordeazè viața din perspectiva unei filosofii simple și realiste, pentru el, între viațè și șofat existè o similitudine perfectè, tot secretul constând în respectarea regulilor de circulație, precum și a prioritèților din viațè, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar e mai Încăpător și se Închide foarte bine. Mi-e imposibil să Înțeleg cum de l-a găsit atât de repede și cum de a apărut imediat și mașina... Știu, draga mea, că ție Victor nu-ți este prea simpatic, dar n-ai dreptate, să știi, după câte a făcut pentru mine. El este omul faptelor, nu al vorbelor. Capitolul 19tc " Capitolul 35" Discursul CasandreiTC "PHILEMON ȘI BAUCIS" Fusese toată tevatura aia cu fermoarul rupt... Când am auzit chirăieli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mele față de scrisorile acestui văr care au Început, la un moment dat, să sosească atât de des, după ce, decenii Întregi, postașul nu ți-a adus nimic din țara ta. Dar el nu are cum să-mi fie nici antipatic, nici simpatic, de vreme ce nu-l cunosc... S-ar putea să am totuși ocazia, aici... Poate o să te roage să Îi trimiți o invitație... — De ce trebuie să zâmbești ironic, draga mea? Tocmai fiindcă ești atât de suspicioasă, mi-ar plăcea să Îl Întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
luă mâna pictorului. ― Am primit vești din țară. Sunt așteptat la Turtucaia. În sfârșit, va sosi noul domn. Ioan Caragea... Dar... aș dori să vii cu mine. ― Poate veni și medicul? ― Oh, da! Cred că va fi mare nevoie de simpaticul maestru în... surzenie. (Și continuă, printre hohotele lui Dante Negro.) Da... ar fi bine... da... ar fi perfect. Apoi, după o pauză, oarecum trist, adăugă foarte încet: Voi încerca să-mi cumpăr încă o felie de viață... Știi, feliile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să se ducă vestea la toți prietenii și dușmanii pe ce picior trăiește colonelu’ Cremenaru și câtă lume aduce la petrecerile lui. Lume bună, deh, și uite că și Mirela și Velicu deveniseră de-ai casei - un cuplu vesel și simpatic și care punea umărul la întreținerea tonusului atmosferei; le mai pica și lor câte ceva de la masa colonelului. Păi, bineînțeles că nu era chiar de colea un bănuț, un salam, un cașcaval, o sticlă de băutură mai acătării... N-avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi silueta? Ieși În oraș și cumpără-ți o rochiță simpatică pentru luni. Consider-o o investiție! Îmi zâmbi aproape matern. Chiar că-mi amintești de fiul meu, zise. Știu eu că voi tinerii aveți părerile voastre! Dar, crede-mă, Îmi cunosc clientela. Ceva roșu, poate? Îmi scutură Încă o dată mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
termină lecția, Josie a venit la mine să-mi spună ceva. Mă cuprinse un val de panică și, instinctiv, m-am plasat strategic Între ea și stativul cu gantere. Îmi place la nebunie caseta, Sam, ciripi ea, zâmbind larg. Foarte simpatică! Își legănă părul și dansă puțin step prin Încăpere. Câh. M-am distrat o clipă cu următorul scenariu: Josie, Într-o criză de furie ucigașă, s-a strecurat pe furiș În toaleta femeilor și i-a zdrobit capul Lindei, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numele bolii, doctorul s-a declarat extrem de interesat. Așa cum stăteam pe scaune, arătam la fel ca la ambasada americană de la Roma, numai că acum inima mi se zbătea mai tare în piept și țineam strâns mâna tatei. Doctorul era destul de simpatic. Mi-a spus că are adesea de-a face cu copiii, și m-a întrebat dacă mi-e frică. Eu n-am zis nimic, dar am recunoscut cu un semn din cap și n-am lăsat cu nici un chip mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pe cuvânt.” „Așa se și cuvine. Locul fratelui meu e aici, lângă frate-său, iar nu la celălalt capăt al lumii”, s-a băgat în vorbă și unchiul, dar nimeni nu i-a dat vreo atenție. Mie unchiul mi-era simpatic, așa că am spus: „Desigur, unchiule, desigur.” „Prin urmare, de ce, Marius?” a stăruit bunicul pentru a doua oară. „În America domnește un haos de nedescris. N-a fost zi când să mă simt cu adevărat în siguranță. Nici măcar una.” „Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în colțurile gurii i se lipiseră firimituri galbene de aluat. Dacă profesorul îl chema la tablă, el adopta mereu tehnica tergiversării, făcând „Hm, hm” de mai multe ori, până reușea să înghită totul. Apoi își întocmea de obicei un rânjet simpatic și pretindea că a avut un moment de slăbiciune. Colegii îl siliseră, îl convinseseră încă o dată, el n-avusese nici cea mai mică intenție să facă așa ceva. Pe urmă, semaforul rămăsese mult timp pe roșu, iar el n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întoarcă întreaga afacere în favoarea lui? Hai, zi. I-am spus: «Domnule Cutare - numele de familie nu mi-l mai amintesc - deci, domnule Cutare, țineți-vă gura îndată și ascultați-mă. Aveți o problemă, chiar o mare problemă. Fiindcă îmi sunteți simpatic și ne cunoaștem de ceva vreme și fiindcă noi bărbații trebuie să ne susținem unul pe altul, vreau să vă previn. Credeți-mă, domnule Cutare, problema e mai gravă decât vă dați seama și ar trebui să vă găsiți imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Salut, sunt eu, versiunea curentă, familiară ca să spunem așa, a funestei maxime latine memento, homo, qui pulvis es et in pulverem reverteris, și imediat după aceea, ca și cum n-ar fi fost destul, fusese pe punctul de a arunca unei persoane simpatice care-i făcea un serviciu acea Întrebare stupidă cu care clasele sociale numite superioare au aroganța neobrăzată de a-i provoca pe cei aflați mai jos, Dumneata știi cu cine vorbești. Nu, moartea nu era mulțumită de felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu barca, iar Kate să poarte mereu costumul ei de baie. Și Odgar s-o privească. Odgar avea treișdoi de ani și fusese operat de tromboflebită de două ori. Era urît și tuturor li se părea că are o față simpatică. Odgar nu reușea să marcheze și asta ajunsese să Însemne totul pentru el. Cu fiecare vară care trecea era tot mai afectat de chestia asta. Ți se făcea milă. Odgar era cît se poate de amabil și drăguț. Fusese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]