4,151 matches
-
etc. De asemenea, dacă privim atent, observăm că apar inovații și soluții creatoare în toate domeniile, de parcă cineva ar avea grijă de noi, de par-că cineva ne-ar binecuvînta cu "energia punctului Zero" (Barbara Marx Hubbard). Trebuie să ne înțelegem sinele superior, vocea interioară, să ne aducem proiecțiile acasă și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne ia în stăpînire și să ne deplaseze identitatea dinspre ego spre esența noastră pro-fundă. Aceasta este cheia pentru a deveni un om universal. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
reinterpretează ce face egoul întru lumina cunoașterii. El te reinterpretează în numele lui Dumnezeu. Sfîntul Duh este lumină, căci sălășluiește în tine, care ești lumină. El îți reamintește că locul tău cuvenit este în Dumnezeu. Aceasta este viața ta, eternitatea și Sinele Tău. 14. Această viziune înspăimîntă egoul, căci pacea e marele său dușman; fără conflict, el nu poate supraviețui. Eternitatea și pacea sunt la fel de strîns legate precum timpul și egoul. Sfîntul Duh este învățătorul perfect. El folosește ceea ce spiritul tău înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
consum. Cea de-a doua pleca de la schimbările de atitudini și de valori cărora societățile noastre le erau martore. După ce a pus accentul pe bunăstare materială, pe bani și pe securitate fizică, epoca noastră ar da prioritate calității vieții, exprimării sinelui, spiritualității, preocupărilor referitoare la sensul vieții. De la un sistem cultural esențialmente materialist, noi am fi trecut la un Weltanschauung de tendință „postmaterialistă”. Societate informațională, societate postmaterialistă: în acest fel am vedea estompându-se, puțin câte puțin, atotputernicia „lucrurilor” descrisă odinioară
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un proces cotidian de dezrădăcinare prin mijlocirea lucrurilor și a serviciilor. Nu atât ultimă soluție sau „negare a vieții”, cât doping mental și un pic de aventură, consumul ne atrage pentru el însuși, ca potențial al noutății și al însuflețirii sinelui. Aproape ca și în cazul jocului, consumul tinde să devină propria-i recompensă. Economiștii consemnează avântul consumului de divertisment, dar, de fapt, sectoare întregi ale consumului funcționează ca divertisment. Astăzi, în homo consumans se regăsește mai mult ca oricând homo
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dar mai mult sau mai puțin reușit, de a evita fosilizarea a ceea ce e cotidian, de a scăpa perpetuării identicului prin căutarea de mici experiențe de viață noi. Prin actul consumului se exprimă respingerea unei anumite rutine și a transformării sinelui în lucru. Hiperconsumul înseamnă mobilizarea banalității materiale în vederea intensificării faptului trăit și a vibrației emoționale. Există încă subiectivitate transcendentă în consumatorul din noul val, tropismul său traducând dorința de a nu fi înecat cu totul în rutina cotidiană și în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
terorizat de „îmbătrânirea” a ceea ce simte, el caută nu atât să oculteze moartea, cât să lupte contra timpilor morți din viață. Conform unei zicale, călătoriile întrețin tinerețea: cât despre hiperconsum, el are ca obiectiv să „întinerească” neîncetat trăirea prin însuflețirea sinelui și a experiențelor noi: ceea ce alimentează frenezia cumpărăturilor este hedonismul eternelor începuturi. Vaneigem susținea că faptul de a consuma ne condamnă la o „îmbătrânire precoce”17: e mai corect să spunem că ceea ce rezidă în consum e visul tinereții fără de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de superficialitatea jocului. Parcuri de distracții, jocuri video, travestiri electronice ale eului, telerealitate, trash-TV: care-i ponderea reală a „preocupării pentru sens”, comparată cu spirala consumerismului sensului, cu supralicitarea spectacolului de divertisment, cu proliferarea pasiunilor distractive și de animare a sinelui? 4tc "4" Organizarea postfordiană a economieitc "Organizarea postfordiană a economiei" Societatea de hiperconsum este cea de-a treia etapă istorică a capitalismului de consum. Ea nu se caracterizează doar prin noul mod de consum, ci și prin noi moduri de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
impunerii „mecaniciste” din epoca anterioară: hipermodernismul comunitar nu se înscrie în contracurent cu cultura individului autonom, el constituie una dintre figurile paradoxale ale acesteia. Fragmentată, dereglementată, volatilă, etapa care se anunță instituie un comunitarism fondat pe preocuparea de afirmare a sinelui, un consum cu particularități de clan, dar condus de pornirea spre individualizare a actorilor. Copilul hiperconsumatortc "Copilul hiperconsumator" Societatea de hiperconsum nu e doar martora dezintegrării culturilor de clasă, ci e contemporană și cu promovarea aceluiași model consumerist-emoțional-individualist în toate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv. Acesta din urmă pozează în victimă, în vreme ce individualismul sălbatic caută moduri de acțiune nelegitimă și de afirmare a sinelui pentru a înlătura imaginea sau condiția de victimă. Unul cheamă la compasiune sau la solidaritate; celălalt duce la cereri de ordine și de represiune. Chiar și în zonele de invalidare socială există o anumită supralicitare individualistă de activism brutal, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
În același timp, contrar unui anumit sociologism ce reduce cursa spre consum la niște confruntări și rivalități onorifice, ea a știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor pasionale, ludice, existențiale ale lumii tehniciste merită salutate. Rămâne de văzut dacă metafora dionisiacă se potrivește într-adevăr vremurilor ce vin. Ecoul provocat de această problematică și analizele sociologice pe care le-a alimentat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a face cu încadrarea tradițională într-o comunitate primită și trăită ca o evidență, ci, dimpotrivă, cu un proces de autoidentificare, cu afirmarea unei libertăți subiective care-și încorporează o realitate colectivă. Astfel, referința comunitară a devenit o „tehnologie” a sinelui. Se manifestă nu atât o realitatea suprasingulară, cât o strategie personală, o instrumentalizare a grupului cu scopul valorizării și afirmării sinelui. La urma urmei, de ce anume țin fenomenele de poliapartenență și caracterul instabil, mobil al neotribalismului dacă nu de logica
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu afirmarea unei libertăți subiective care-și încorporează o realitate colectivă. Astfel, referința comunitară a devenit o „tehnologie” a sinelui. Se manifestă nu atât o realitatea suprasingulară, cât o strategie personală, o instrumentalizare a grupului cu scopul valorizării și afirmării sinelui. La urma urmei, de ce anume țin fenomenele de poliapartenență și caracterul instabil, mobil al neotribalismului dacă nu de logica individului dezenclavizat, dezlegat, legislator al propriei vieți? Nu evadarea din sine în emoțiile și fuziunile colective predomină, ci homo individualis dispunând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și caracterul instabil, mobil al neotribalismului dacă nu de logica individului dezenclavizat, dezlegat, legislator al propriei vieți? Nu evadarea din sine în emoțiile și fuziunile colective predomină, ci homo individualis dispunând de el însuși până și în definirea socială a sinelui. Nimeni nu va contesta faptul că în jurul sporturilor sau al stilurilor muzicale, al mărcilor sau al look-ului, al consumului sau al site-urilor de Internet se constituie comunități emoționale de un gen nou. Rappers, looks surf sau skate, comunități
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să aibă o casă, să fie bine îmbrăcat: bunăstarea se impune ca un nou orizont de sens, condiția sine qua non a fericirii, unul dintre marile țeluri ale umanității care nu mai acceptă să suporte pasiv devenirea sa. Nu schimbarea sinelui apare ca fiind calea regală a fericirii, ci transformarea lumii, activitatea productivă capabilă să ușureze povara necazurilor, să facă viața mai frumoasă, să procure mereu mai multe satisfacții materiale. Tot așa cum nu poate fi separată de valorile de libertate și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
au impus asupra genului total look standardizat. Individualizarea locuinței nu înseamnă nici independență absolută în raport cu diferitele norme sociale, nici originalitate radicală, ci un raport special cu interiorul definit în termeni de afecțiune, de identitate personală, de punere în scenă a sinelui și a familiei. Devalorizarea decorurilor impersonale, căutarea unei anume calități a ambianței, preponderența personalității unice asupra regulii de grup: faza III consemnează triumful psihologizării, al afectivizării raporturilor estetice cu casa. Confort, conectică și securitatetc "Confort, conectică și securitate" Dacă este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
impune ca focar de referință, cu atât se ascute nevoia de a fi valorizat de către celălalt, cu atât se difuzează și suferințele legate de lipsa recunoașterii valorii; cu cât întreprinderea favorizează legăturile funcționale, cu atât crește importanța valorizării simbolice a sinelui. Tot de aici și noua importanță acordată climatului plăcut din întreprindere, stilului relațiilor de muncă. Sondajele arată că, în Franța, un salariat din doi apreciază în mod preponderent ambianța la locul de muncă. Acum, atmosfera din întreprindere e situată în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai puțin” se intensifică, este plebiscitată chiar calitatea vieții la locul de muncă, ilustrându-se astfel procesul de psihologizare a idealului de bunăstare. În materie de raporturi între colegii de muncă, nimic nu mai este astăzi omogen și regulat, implicarea sinelui în activitatea profesională purtând marca imensului val de individualizare. Dacă unii asimilează activitatea cu o corvoadă obligatorie și neplăcută, necesară doar pentru a-și câștiga existența, o muncă față de care manifestă puțin atașament, alții, dimpotrivă, găsesc în ea un stimulent
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
efectul puterii imaginarului bunăstării și a calității vieții înglobând de-acum înainte și domeniul psihicului. Consumul paliativtc "Consumul paliativ" Ce anume îl menține pe hiperconsumator în perpetuă mișcare? Și în această febră a cumpărăturilor, care este locul țelurilor performative ale sinelui? Acestea ne sunt prezentate ca preponderente: or, ele nu constituie decât o picătură în fluxul imens al hiperconsumului. Torentul consumerist este alimentat de factori de un cu totul alt gen, printre care figurează în primul rând, așa cum s-a văzut
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
exclusivitățile asupra vieții politice, epoca noastră e fascinată de exhibiționismul intimității omului de rând. Până unde se extinde această „pornografie sufletească”? Întrebarea e legitimă în momentul când sexul și perversiunile, fobiile și obsesiile nu mai constituie obstacole în calea dezvăluirii sinelui. Dar ceea ce e valabil pentru Eros este oare valabil pentru toate ungherele psihicului? Au căzut toate tabuurile privind intimitatea? Nicidecum. Aș vrea, în prezentul capitol, să analizez o dimensiune a vieții subiective care, după ce a scăpat ieftin de procesul de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
preocuparea pentru „înțelepciune” sau autoperfecționare spirituală 22. În contrast cu concepția materialistă a fericirii, aceste demersuri spirituale sunt axate pe căutarea echilibrului interior, pe armonizarea trupului și a spiritului, pe expansiunea și aprofundarea conștiinței. Importante sunt nu atât schimbarea lumii, cât schimbarea sinelui, trezirea conștiinței la potențiale neexploatate, inventarea unei noi arte de a trăi care să-l reconcilieze pe individ cu el însuși. Înțelepciunea părea un ideal perimat: iat-o din nou în luminile rampei. Apare o micro-utopie psiho-spirituală care redesemnează mitologia
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rezolvare rămâne să fie inventat. De ce numeroși părinți îi împiedică pe copiii lor să stea prea mult în fața televizorului? De ce suntem neliniștiți de efectele jocurilor video, de influența mărcilor asupra adolescenților și, în general, asupra oamenilor? Pentru că imersiunea totală a sinelui în universul hedonist și mediatic echivalează cu sărăcirea spiritului, cu existența fără interioritate, cu nimicirea subiectului ca ființă a reflecției și a perfectibilității. În ciuda tuturor incitațiilor la fericire, ordinea consumeristă nu este legitimă decât atât timp cât nu obstrucționează autonomia reflexivă a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a inventa, a crea vor rămâne pentru mulți oameni mijloace de neînlocuit pentru a se afirma, pentru a câștiga respect față de sine și de alții, pentru a intensifica raporturile cu ei înșiși și cu timpul trăit. Identitatea individuală și valorizarea sinelui vor continua să aibă căutare, cel puțin pentru aceștia, prin ceea ce presupune muncă, efort, strădania autodepășirii, adică dincolo de principiul plăcerii consumatorii. Dacă o latură a hiperindividualizării duce la cereri hiperbolice de recreere și de conservare a sinelui, o alta încurajează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individuală și valorizarea sinelui vor continua să aibă căutare, cel puțin pentru aceștia, prin ceea ce presupune muncă, efort, strădania autodepășirii, adică dincolo de principiul plăcerii consumatorii. Dacă o latură a hiperindividualizării duce la cereri hiperbolice de recreere și de conservare a sinelui, o alta încurajează construcția meritrocratică 42 și „expansiunea sinelui”. Epoca noastră favorizează prima dinamică, dar nimic nu ne spune că va fi întotdeauna așa. Să ne ferim a confunda barajele din calea valului consumerist cu vestigiile altor epoci. Societatea de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cel puțin pentru aceștia, prin ceea ce presupune muncă, efort, strădania autodepășirii, adică dincolo de principiul plăcerii consumatorii. Dacă o latură a hiperindividualizării duce la cereri hiperbolice de recreere și de conservare a sinelui, o alta încurajează construcția meritrocratică 42 și „expansiunea sinelui”. Epoca noastră favorizează prima dinamică, dar nimic nu ne spune că va fi întotdeauna așa. Să ne ferim a confunda barajele din calea valului consumerist cu vestigiile altor epoci. Societatea de hiperconsum nu poate exista decât atâta vreme cât tendinței sale fundamentale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înmulțirea și reînnoirea perpetuă a bunurilor de piață nu pot fi considerate unica sau principala vocație a omului. Va veni o zi când căutarea fericirii în consum nu va mai avea aceeași putere de atracție, aceeași pozitivitate: preocuparea pentru realizarea sinelui va sfârși prin a se lipsi de cursa fără sfârșit spre satisfacțiile consumatorii. Cu siguranță, clipa aceea încă n-a venit, și va trebui să treacă multă vreme până când frenezia consumeristă va apărea în ochii tuturor drept ceea ce este: o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]