2,599 matches
-
lui, el găsea neîncetat aliment, ca să-și refacă puterile, punân du-se pe sine jertfă și solicitând necon tenit creștinătatea. Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru munte și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noi sălcii și plopi. Toată dimineața am stat un timp privind peisagiul nou. Fluviul n-are o lărgime mai mare decât a Prutului. Luncile samănă cu cele de la Prut și Siret. Oameni la pescuit cu undița înainte de răsăritul soarelui; unii singuratici, alții în grup (am văzut șase flăcăiași supraveghind zece-douăsprezece undiți de somotei așezate la mal), alții în lotci. Am auzit pe neașteptate cucul cântând. Vulturi cu penaj întunecat zburau pe deasupra undelor căutând pradă. Dintr-un sat au ajuns până la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de metal, smalțuri, podoabe diverse etc. începând din al cincilea secol și până în veacul revoluției. Interesante și prețioase de sigur, dar mai interesant și mai prețios e bătrânul conservator al lor, care ne-a primit cu plăcere, ca un schivnic singuratic într-o lume nouă, și în acelaș timp cu regret că nu putem sta cu el mai mult, ca să ne dea lămuriri asupra fiecărei piese a muzeului. Cât mai multe și mai bogate lămuriri, potrivite cu pasiunea lui de arheolog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zare limpede; spre sud ceață misterioasă. Vântul de uscat care a bătut cu violență noaptea cealaltă, a stat. Nici o frunză nu se mișcă în plopii tineri de Canada din apropiere. Ieri am văzut în cursul zilei, pe la amiază, un cuc singuratic poposit pe un stâlpușor de fier al împrejmuirii vilei în care locuiesc. Venea probabil de departe repezit de furtună, pe deasupra solzilor de valuri. Deslănțui-se-vor până la amaiză harmasarii de spumă ai mării? așa cum a anunțat comandantul flotei? La ora 9, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părăsind Vasluiul, s-a retras spre Roman. Cetatea Nouă, care se afla în calea turcilor, a fost cucerită și distrusă, pârcălabul Vâlcea murind cu această ocazie. În retragere, Ștefan i-a hărțuit pe turci și, cum scrie Dlugosz, „În ciocnirile singuratice din pădurile în care se retrase adânc cu ai săi, băteau adesea pe cei care mergeau după nutreț. Și pe turcii prinși fără să țină seama de vârstă sau de starea lor, sau îi jupuia de vii, sau îi trăgea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu câtă rânduială își arată pricinile lor înaintea principelui, atât cei mari cât și cei mici, fără nici un pic de teamă sau încurcătură. Și țăranii au obiceiul, înainte de a se înfățișa la judecată, să se tragă deoparte într-un loc singuratic în fața unui copac și să își rostească de mai multe ori plângerea ca și cum ar fi în fața principelui.” Reichesdorffer, în Chorographia Moldovei, scria că țara trebuia lăudată “mai ales pentru faptul că domnul pedepsește cu toată asprimea pe răfăcători”, scoțându-le
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
N. Cajal. În colaborare cu aceștia a publicat numeroase lucrări științifice în reviste din țară și peste hotare. A decedat la 21 ianuarie 2003 în orașul București, mulțumită că știința și cercetarea i-au fost suportul principal al întregii vieți singuratice. CORVCEȚOVA (IANCOVA) LIUDMILA - 1918- 1972 Una dintre eminentele eleve ale Liceului de fete din orașul Bolgrad, din perioada română (1918- 1940) s-a numărat și Liudmila Corvcețova, prin căsătorie Iancova. Împreună cu Ioana Bonjucova, în viața lor profesională au reprezentat cu
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Dacă în față locuia doctorul ucrainean, celelalte camere, mai lungi, erau ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
incalculabile care toate sânt pierdute ! Tot ce era mai de preț, tot ce alcătuia o bogăție nobilă și sfințită de veacuri în durerile neamului nostru, toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate - faima mănăstirilor și a singuraticelor schituri - astăzi nu le mai avem ! Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești ferecate în aur și-n argint, din veacul XV și XVI; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzinești
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și au păstrat Însă multe din caracteristicile vieții sălbatice. La vederea unei bălți În timpul verii, bivolițele fac totul pentru a se arunca În apă, chiar dacă trebuie să rupă oiștea carului. În preajma fătării părăsesc pășunea și fug Într-un loc mai singuratic și greu de găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Aseară, venind spre casă de la o lansare de carte, treceam printr-o ninsoare ca aceea, pornită harnic și cumva vesel, o ninsoare fastuoasă și tânără și consistentă și spectaculoasă, încât m-a umplut o bucurie mare, copilăroasă, mergeam așa, cumva "singuratic și uitat", prin întunericul luminat de ninsoarea venindă mereu, încât, acum fiind dimineața de după seara (și ninsoarea) aceea (ca aceea) și stând în fața acestei întrebări, cumva bucuros că ne apropiem de sfârșitul întrebărilor, mă gândesc și mă ridic de la tastatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele pădurii din marginea satului, nici de cele acoperite cu haine de pe ulițe, străzi, bulevarde. Și dacă tot mi-a reușit această substituire, de a mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a citit în Cenaclul "Junimea" de la Casa "Pogor" (atelier coordonat pe atunci de Daniel Dimitriu și de Constantin Parascan). După ce m-am căsătorit și a apărut fetița noastră Luiza, relațiile mele cu prietenii s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și mici neînțelegeri cu prietenii mei. "Burlăcăria" mea de tip junimist luase sfârșit, deși mă obișnuiam greu cu noul statut. În plus, parcă se înmulțise numărul delatorilor, eram mereu amenințat că postul meu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
merge. Îmi pare rău că nu merge mai Încet. Ce văi, ce coline, ce munți, ce forme de relief! La unii munți se vede camuflat unde locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să urci la ei. Ce loc singuratic și retras și-au ales de locuit. Departe de lume, dar aproape de Dumnezeu. Doamne, câtă liniște, câtă sfințenie, numai păsările cerului cântă și parcă se contopește cântul lor cu rugăciunile pustnicilor de prin munți. Vedem și Marea Tiberiadei cu ale
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu mine, fiindcă relația noastră Îi primejduia poziția În grup. Am văzut că nu există cale de compromis cu grupul, cu ceilalți, și m-am trezit foarte singur. Împrejur era pustiu, potrivnicul era ascuns, așa că am trecut iar la aventuri singuratice. Actele mele infracționale erau simple gesturi, neprofitabile și cel mai adesea nepedepsite. Pătrundeam Într-o casă și mă plimbam prin ea fără să iau nimic. La drept vorbind, nu aveam nevoie de bani. CÎteodată conduceam pe la țară cu o pușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui octombrie, am făcut focul și am aprins lampa la orele 5. Atunci era momentul cel mai trist, intram în iarnă, iarnă lungă care era să fie friguroasă și întunecoasă în casa mea de aici. Mă gândeam la lungile seri singuratice, lipsite și de multă cetire, după cetirea care îmi obosea ochii toată ziua. Lia se ducea la sindrofie cu maicile ei și Fräulein. Eu nu puteam suferi pe aceasta și maicile ei erau prea primitive. Starița se culca la ora
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de recunoștință ce contractase cu acela care îi dăduse toate bunurile lumești în schimbul tinereții ei. Diplomatul plecă, peste câtva timp se uitaseră, G. Philippescu muri, nevasta, după un doliu de patru ani, își reluă viața ei lumească, dar de veci singuratică. Doamna Olga Maurojeny devenise marea doamnă de onoare, datorită regelui pe care îl ținea în curent cu toate cele petrecute în cercul reginei. Aducea astfel un mare serviciu și acesteia. Avea un tact și o cunoștință desăvârșită a lumii noastre
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
așa singur, ce rău îmi pare că m-am mai însurat și că nu ne putem sfârși viața împreună“. Cu toată înduioșarea unei astfel de probe de iubire, mă cutremurai la aceste vorbe, prin care întrevedeam o viață nenorocită și singuratică în lanțurile căsătoriei. Bietul meu Ionel! Eram așa de uniți, încât îi ghiceam uneori gândurile înainte de a mi le spune. ministere liberale (noiembrie 1933-martie 1934) Marți, 14 noiembrie 1933. De o săptămână se tărăgăna criza ministerială. Guvernul Vaida se încrede
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
facem explozie. Eu unul, drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la 5 oare după amiazăzi. Ce vrai, să faci alt popas aici?, îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hârtie. Un lucru însă pot mărturisi în cuget curat. N-am scris niciodată cu intențiunea de a-mi face nume, de a câștiga laudele publicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru propria mea mulțămire, pentru că în această muncă singuratică și neinteresantă uitam neajunsurile vieței și îmi găseam liniștea cătră care năzuie sufletul meu. În lumea ce-mi cream, singur îmi era îndemână, mă simțeam fericit; eram, departe de atmosfera dușmănoasă din lumea aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încă o dată lumina zilei. Apoi, în momentul îndrumărei 191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor Palmyrei: Vă salut, ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
linia lui 41.................................... 21. La lemne................................................. 22. Miruna..................................................... 23. Un roman pășunist........................................ 24. Cârnați........................................................................ 25. Albastru de Bucșoiu.......................................... 26. Bucătăria......................................................... 27. Adică orice corp e făcut din silabe................................... Motto: În deșert trăiesc cei ai esuf-ului, ființe negative care bântuie locurile singuratice, golite de orice prezență umană. Mai ales noaptea este propice sosirii lor, și de asemenea amurgul, moment în care unei lumi îi ia locul alta. Cei care se întâlnesc cu ei și nu știu să se ferească rămân fără grai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]