KorAP: Find »[drukola/base=socru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...101 >

2,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

mii de lei, de exemplu. I-auzi! Cu zece mii de lei vrea rusnacul ăsta să cumpere o casă așa de bună și cu o curte atât de mare?!... se indignă Sever, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu socrului său, aflând cum stăteau lucrurile. Rusnacul, tot rusnac!... Casa asta face pe puțin o sută de mii de lei, tată socrule, ascultă-mă pe mine, nici un ban mai puțin!... Stelian nu se arătă însă atât de încrezător. Este posibil să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și cu o curte atât de mare?!... se indignă Sever, cu prilejul unei vizite pe care i-o făcu socrului său, aflând cum stăteau lucrurile. Rusnacul, tot rusnac!... Casa asta face pe puțin o sută de mii de lei, tată socrule, ascultă-mă pe mine, nici un ban mai puțin!... Stelian nu se arătă însă atât de încrezător. Este posibil să valoreze o sută de mii, dar la prețul ăsta nu cred c-o s-o cumpere cineva... Trebuie să fim, totuși, realiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Balotești și-a vândut-o cu 120.000 lei astă-iarnă!... La Balotești... Ei, asta e altceva, fu de părere Stelian, fără să renunțe la rezervele sale. Aici, la Vărăști nu e ca la Balotești... Ba nu e deloc altceva, tată socrule! îl contrazise Sever imediat. Ascultă-mă pe mine. Casa asta valorează o avere! Dacă ar fi valorat sau nu o avere acea casă, așa cum socotea ginerele său, era greu de spus. În fapt, nu se ivi nimeni nici în zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
familiei. Coborându-și prudent glasul, Mișu Leibovici îl surprinse pe Stelian și cu alte destăinuiri. După ce îl dăduseră afară din Ministerul de Interne, fiul său își pierduse si nevasta, care fusese sfătuită de ai ei să introducă urgent divorțul. Tatăl socru, un nomenclaturist cu destulă greutate, avusese grijă ca totul să se desfășoare discret, dar operativ și eficient. Divorțul fusese pronunțat foarte repede și fosta nevastă obținuse prin decizie judecătorească tot ce se putea obține: casă, avere, copilul și libertatea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Casa avea un apartament în față, cu ieșirea direct în stradă, și un al doilea în spate, ambele închiriate unor familii, iar la etaj locuia proprietarul casei, Titi Vlădăreanu, o veche și foarte bună cunoștință de-a lui Fănel Trifu, socrul surorii sale, căsătorită și stabilită la București cu ani buni înaintea războiului. Ca unul care cunoștea bine casa, Fănel Trifu se îndreptă spre o ușă și păși înăuntru primul. În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le scutură bărbătește mâinile, apoi închise ușa cu precauție și o zăvorî bine. Fănel Trifu i-l prezentă pe camaradul său, constatând că socrul surorii sale, pe care nu-l mai văzuse de câțiva ani, nu se schimbase aproape deloc. Bărbat cu părul albit complet, ajuns la vârsta de șaizeci de ani, Titi Vlădăreanu nu se lăsase încovoiat de grelele încercări la care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
privind posibilitatea înființării unui magazin alimentar în locuința unui fost primar al comunei, băgat la închisoare ca dușman al regimului. Casa fostului primar era situată în centrul comunei și ar fi avut un vad comercial foarte bun. Ce faci, tată socrule aici, te-ai apucat să lucrezi pentru analfabeții ăia de cioloveci de la sfatul popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
socrule aici, te-ai apucat să lucrezi pentru analfabeții ăia de cioloveci de la sfatul popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul său. Cu o mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
el îngăduitor ginerelui său. Nu e nimic dezonorant în treaba asta... Sever nu păru prea convins de explicație. Bău un pahar cu apă și refuză un păhărel de țuică, apoi vorbi foarte răspicat și decis: Cel mai bun lucru, tată socrule, este să vinzi odată casa asta și să te muți la noi. Norica e de aceeași părere. Ce-ți trebuie să stai singur în satul ăsta și să te căciulești la niște cioloveci analfabețî?... Stelian zâmbi cu indulgență. Casa asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și să te căciulești la niște cioloveci analfabețî?... Stelian zâmbi cu indulgență. Casa asta e prea veche, ca să obținem acum pe ea un preț convenabil. Ar mai trebui renovată puțin, înainte de a o vinde... Dacă o tot amânăm așa, tată socrule, n-o să facem nimic, vorbi Sever cu alt glas. Eu am venit aici cu o propunere. Matale faci cum crezi. Dar e păcat să te compromiți... Diplomat, Stelian schimbă subiectul discuției, care începea să devină stânjenitor, și se interesă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
stâlcea dinadins, rostindu-l Hârciog) și despre Gheorghiu-Dej, despre chiaburi și despre colectivizare, despre Ana Pauker și despre o oarecare Leana lui Cosor, la care puteai să te duci când pofteai, dacă aveai o sticluță de coniac în buzunar, despre socrul lor, Grigore, și despre cumnatul Siminică, pe care-i întâlnise nu de mult în București, la Calul Bălan, bând cot la cot, ca niște frați, de parcă nici usturoi n-ar fi mâncat și nici mare dihonie între ei n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
faci? A venit tăticu pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil dădu din cap și schiță un zâmbet de curtoazie, mascându-și astfel o anumită neplăcere. Faptul că socrul îi pica pe nepusă masă pe cap n-avea de ce să-l umple de entuziasm, mai ales acum, la sfârșit de an, când avea atât de mult de lucru la serviciu. Fără să arate că ar fi băgat de seamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și că se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de regimul lui Dej și venirea americanilor putea să se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să-și arate dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
fel ca-n alte rânduri, rachiul socrului Gospodin era o băutură care purta degeaba acest nume. Cum însă calul de dar nu se caută de dinți, Virgil înghiți presupusul rachiu fără să-și arate dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul, cu aerul că i-ar fi plăcut cu adevărat. L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit puțin cam moale, găsi de cuviință să se scuze Grigore. Da e bun!... adăugă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca musca-n lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna copiilor, să se joace cu ei. Arătându-și dantura încă zdravănă într-un surâs îngăduitor și complice, socrul Grigore își clătină capul bombat și lucios ca o ghiulea, de om învățat să lupte și să doboare greutățile vieții, și zise că băiatul nu făcuse nimic rău, îi plăcuse banii și voia să se joace cu ei. Că, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă vorba, întrebându-l pe ginere ce se mai auzea pe acolo, pe la raion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
bată la ochi... Că ăștia sunt cu ochii pe noi, ca niște încornorați... Ei, ce zici, ginere, facem noi treaba asta?... Ce zici?... Hai?... Aflând de una ca asta, Virgil rămase câteva clipe cu gura căscată de năstrușnica idee a socrului său. Zici că vrei să cumperi pământ aici?!... zise el, ținând să se asigure că nu înțelesese cumva greșit. Ce să faci cu el?! continuă aproape strigând. Pentru ce?!... Speriat, Grigore îi făcu semn să vorbească mai încet și, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ce?... Pentru grădinărie, ginere. Șase pogoane de pământ din ăl mai bun pe lângă lac, aproape de mănăstire. Da asta să nu mai spui la nimeni! Să rămână-ntre noi... Și, ca să sublinieze cumva cât de iscusit i se părea planul lui, socrul Grigore pocni din degete și îi făcu vesel cu ochiul. Dar, văzând că ginerele său întârzia să-și manifeste aprobarea sau entuziasmul, se văzu nevoit să pluseze: O să vă dau toamna o căruță de gogoșari și de varză, s-aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
manifeste aprobarea sau entuziasmul, se văzu nevoit să pluseze: O să vă dau toamna o căruță de gogoșari și de varză, s-aveți ce pune la murat! Nu zic eu bine, ginere?... Total descumpănit de această propunere cu pământul cumpărat de socru și trecut pe numele său, Virgil nu găsi pe moment nimic de spus, silindu-se să chibzuiască ce era mai bine să facă. Dacă socrului său i-ar fi venit ideea asta cu cinci-șase ani în urmă, poate că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]