2,499 matches
-
încă vorbeau pe la porți: - Se duce. Se mută mai la centru, că a ieșit doctor. Ei, ce vrei, acu are bani... Fata a aflat tocmai pe seară, când s-a întors și-a văzut odaia goală și trențele mă-si spânzurând în geamurile deschise. S-a oprit în prag și a privit pe rând pereții albi, pe care se mai vedeau urmele lucrurilor luate și hârtiile desprinse din pioneze. Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre. Simți că i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bozoncea 1-a scuipat drept în gură. De unde se găsise și el să fure! Asta nu putea să i-o ierte Stăpânul. De atunci nu-l mai văzuse nimeni pe tăinuitor. Sandu zicea c-ar fi auzit că s-a spânzurat, dar lui Nicu-Piele nu-i venea să creadă, pentru că ăștia, învățați să trăiască bine, în poala muierilor, nu prea-și ridică viata singuri, ca pițigoii. §i ca să arate că-i părea rău de el pentru că petrecuseră împreună chiar în casa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea... Așa, nea Mitică! se însuflețiră ceilalți. 339 Starostele își'pusese mâna pe piept și zicea cu ochii în ochii lui Neacșu: Aseară ți-am luat mărgele, Și-acuș te văd fără ele, Cine ți-o mai lua mărgele Să se spânzure cu ele... - Nu te lăsa, nea Mitică, spuse și Dumitru și se dădu mai aproape, abia scotîndu-și picioarele din zăpadă. Bătrinul gurist avea ochii plini de lacrimi. Se mai uita la lupi și-i da ghes armonistului: Aseară ți-am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca mulți dandy celebri, ca eroii săi favoriți, Lucien de Rubempré și Julien Sorel, Oscar Wilde se stinge Într-un total declin. „Când eram tânăr, tovarășii mei cei mai dragi erau Lucien de Rubempré și Julien Sorel; Lucien s-a spânzurat, Julien a fost ghilotinat, iar eu am murit În Închisoare.” Sunt cuvintele unui bărbat târât În procese pentru corupere de minori, un scriitor condamnat la muncă silnică, un om sfârșit la doar 46 de ani. Târzia, dar nu zadarnica revanșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să vorbească, să fie neștiutor, prost, să Își prostitueze caracterul, să spună nerozii, tot nobil rămânea. Călăul și legea continuau să Îl deosebească de toate exemplarele de Fitecine (admirabilul reprezentant al oamenilor ocupați), deci i se tăia capul, În loc să fie spânzurat. S-ar fi putut crede că este un civis romanus În Franța: căci, adevărați sclavi, galii 1 parcă nici nu existau În fața lui. Această doctrină a fost atât de bine Înțeleasă, Încât o aristocrată se Îmbrăca În fața servitorilor ei, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
A venit apoi la rând el-Khiam, un orășel a cărui populație este în întregime creștină, cu excepția unui șef de poliție. Două zile mai târziu, ne aflam la Kina, un târg mare împrejmuit cu un zid de cărămizi nearse de care spânzurau trimfător trei sute de capete de crocodili. De acolo am pornit-o pe drum de uscat spre a ne duce în portul el-Kussair, la Marea Roșie, având cu noi burdufuri pline cu apă, căci de la Nil până pe coastă nu dai nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în brațele celorlalți într-o bucurie totală. Dar nu era așa. Oamenii erau reținuți, pentru orice eventualitate. Dacă intervenea poliția secretă, anunțând că americanii fuseseră învinși și că oricine zâmbea doar la presupusa înfrângere a lui Saddam avea să fie spânzurat? La urma urmei, puțini credeau că detestatul Mahabarat dispăruse pur și simplu peste noapte. Dacă imaginile de pe Al-Arabiya erau doar o farsă elaborată, pusă la cale de Uday și Qusay pentru a supune poporul irakian unui test și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de spectacol; el dispare pur și simplu din raza vizuală a spectatorilor; personajele însă îl urmăresc încă multă vreme, ca și cum l-ar vedea înălțându-se la cer.) MAMA: Ah, faceți ceva, faceți ceva! UN RECRUT: Doar nu vrea să se spânzure... MAJORDOMUL: ’tu-i dumnezeii mamii lui de dobitoc! FETIȘCANA: Taci, mă! MAJORDOMUL: Ce să tac? Tu nu vezi? Au să plătească alții pentru el. (Către mașiniști.) Da’ voi de ce nu faceți ceva? Dați jos tâmpenia aia! (Arată spre frânghie.) UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
focul, acolo, sus. Ne caută. MACABEUS: Nu fi prost. Nu ne caută nimeni. PARASCHIV: Am văzut focul. MACABEUS: Unde? PARASCHIV: Acolo... MACABEUS: Era stins? PARASCHIV: Era mare... Au făcut un foc mare... MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu! Au să ne spânzure. MACABEUS: Vino jos! (Urlând.) Vino jos, n-auzi? (Îl apucă brutal și-l trage, răsturnându-l pe scară și rostogolindu-l, în așa fel încât jumătate din conținutul găleții să poată fi salvat.) Vino, mă, aici... (Îl prinde de urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Pe mine vrei să mă prostești? (Îl lasă brusc, PARASCHIV cade.) Pe mine! (Pentru sine.) Pe mine! Se apleacă și bea apă din găleată.) Poate pe tine! (Bea.) Pe tine te caută! PARASCHIV: Ba pe tine! Ai să fii spânzurat! Iar eu am să te țin de picioare... MACABEUS (Își revine, râde.): Nu fi bleg. Nu ne caută nimeni. N-are cum să ne caute... (Îl prinde, fratern, de umeri.) Aici n-au cum... N-au cum... PARASCHIV (Chircit): Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Göteburg... MACABEUS (Meditativ.): La Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.): Mai bine s-o ștergem... MACABEUS: Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii rotunzi.): Mai bine s-o ștergem... MACABEUS: Unde s-o ștergem? De ce s-o ștergem? Vrei să ne prindă și să ne spânzure, vrei să mă spânzure și să mă ții de picioare? (Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că va trebui să te las aici. MACABEUS: Să mă lași aici? De ce să mă lași aici? PARASCHIV: M-am hotărât să plec. MACABEUS: Tu? Să pleci? Unde să pleci? De ce să pleci? Vrei să te prindă? Vrei să te spânzure careva? Aici e bine, e așa de bine, vezi și tu că e bine, aici nu ne găsește nimeni o sută de ani. PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărât. Deseară plec. MACABEUS (Tremurător, umil.): Cum o să pleci? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pot... Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară și lasă-mă afară... Du-mă sus... Mă duci sus? Lasă-mă acolo, sus... Vreau să mă duci sus... Mă duci sus? PARASCHIV: Vrei să te găsească? Vrei să te spânzure? MACABEUS (Fericit.): Da, da... Asta vreau... PARASCHIV: Nu se poate, Maco... Aici nu se găsește nimeni o sută de ani... Nu vrei să stai o sută de ani cu mine? MACABEUS (Plângând, icnind, copilărește, între demență și neagră deznădejde.): Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am dat drumul! Și el... Haț! I-a halit și inima lui MACABEUS... și inima calului pe care era suit MACABEUS... și inima calului meu... pe oare îl chema Vasile... și care s-a dus mai apoi și s-a spânzurat... Și fiecare om are un șarpe încolăcit în jurul gâtului și îi dă de mâncare și de băut și îl ține strâns la piept în timpul somnului... Și îi dă de mâncare din fiecare dumicat... Și... da! Și ce crezi tu? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te mai Încurci, poți să-mi spui Eva. E și mai scurt, și mai frumosdecât... - Eva, te rog ceva, dumnezeiește te rog: nu Începe și tu cu aberațiile alea cu omenirea, planeta și siguranța ei, că mă duc și mă spânzur, Înțelegi? M-am săturat de câte ori le-am auzit, ajunge, gata, nu mai suport! Spuneți odată ce-aveți de spus și lăsați-mă-n pace. Faci și tu parte din Consiliu, deci știi despre ce e vorba. Nu sunt sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nepot de soră de-al ei creștea, la vârsta mea (patru ani), omizi, dar cele pe care ea le-a adunat pentru mine Într-un borcan fără capac au dispărut toate Într-o dimineață și grădinarul a spus că se spânzuraseră. A mai fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
contează? Nu știam ce să-i răspund. Nu mă așteptam la o astfel de replică. Înfierbântată, Conți continua să mă întrebe: — Da’ dacă l-au împușcat ăia când au intrat la noi în sat contează? Da’ că pe bunica au spânzurat-o de cireșul din spatele bisericii contează? Da’ că l-au împușcat și pe tata contează? Da’ că tata avea numai cinșpe ani contează? Și că nu l-au împușcat bine și a scăpat sub morți contează? Au căzut morții peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa a intrat bătrâna în coșciug, cu picioarele în afară, acoperite de pânza care spânzura. Așa i-au pus, cred, și capacul când a fost s-o îngroape. În duba care ne ducea spre cimitir, șoferul-dricar râdea vesel nevoie mare, istorisindu-mi alte și alte întâmplări de felul acesta. Concluzia lui, după fiecare povestire: „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să mă spânzur cu acea funie de clopot, în acel chioșc. Un gând năuc, zburătăcit ca fulgii care continuau să cadă. Am zâmbit, înduioșat de vedenia mea spânzurând de limba clopotului. O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele clipe, tot adevărul meu. Mai adevărată chiar și decât zăpada aceea, chiar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă biruise iarăși. Și aceeași forță nu-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi spună ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a desfăcut, dezvelind-o întreagă. Știam că nu avea sutien de când intrasem în separeu și, galant, îi potrivisem scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu toate visurile mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm doar eu și Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]