3,995 matches
-
m-am întors încă de la serviciu, este deja târziu, iar el îi face reproșuri, în loc să o liniștească, și gândul la ei doi singuri acasă mă apasă tot drumul. Un miros călduț și înțepător de ceapă prăjită mă întâmpină în timp ce urc speriată scările, mușchii mă dor, ca și când aș fi alergat tot drumul, o fi iar vecina cu mâncărurile ei, dar nu, mirosul vine din bucătăria noastră, amestecându-se cu un peisaj pe care îl văzusem în ultimele săptămâni doar în imaginația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și pe Noga o privesc uneori surprinsă, ce legătură am eu cu ea, nu îmi seamănă, parcă o face împotriva mea, tocmai pentru a mă înfuria, trupul ei înflorește sub ochii mei sălbatic și misterios, într-o noapte mă strigă speriată, mă doare pieptul. Mă trezesc greu, îi pipăi pieptul cu degete adormite, ce e asta, o alună se ascunde acolo, rotundă și grea, iar eu îi șoptesc, nu e nimic, Noghi, dormi, încerc eu să îi risipesc îngrijorarea, dar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cine a venit, eu o îmbrățișez, nu este nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi explodează capul, murmură, nu văd nimic, deodată îmi dau seama că nu este o simplă răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rele ies dinăuntru, dar ea șade în fund și arată cu degetul către ușă cu un zâmbet strâmb, ochii îi sunt holbați și inexpresivi ca ai unei păpuși, s-a întors tati, strigă ea, dar imediat se întinde pe pat, speriată parcă de propria sa voce, își pune capul pe pernă și se cufundă în lumina difuză, respirând cu dificultate. A văzut-o vreun medic, întreabă mama mea pe un ton grav, iar eu spun, nu tocmai, și ea strigă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
abia născuți, încă orbi și murdari, iar ea strigă la mine, lasă puii, acum mama lor nu îi va mai vrea, nu este voie să pui mâna pe pui atât de mici, din cauza ta vor muri, eu îi las jos speriată, strig în urma ei, nu înghit eu poveștile astea pentru copii, merită să trăiești și alături de un bărbat prea bun, nu este o catastrofă atât de mare, ea își pleacă privirile, pleoapele i se zbat, am crezut că vă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
obiectele acestea care mă văzuseră umilită, dacă te vei întoarce, o vei face la o viață complet nouă, îi voi spune eu, la viața unor oameni maturi și independenți, care s-au ales unul pe celălalt, nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trec pe aici, nici măcar în gând, și exact în fața clădirii în care locuiește el, aplecată asemenea unui turn construit de copii pe covor, opresc, privesc bulevardul întunecat, asfaltul a fost înlocuit de numai o lună, acoperind urmele pașilor mei alergând speriați, doar înăuntrul meu nu îi acoperise nimic, întreaga mea existență rămăsese de atunci în suspensie, ca într-o moarte fără sfârșit. Ies din mașină și îmi ridic privirile spre acoperișul clădirii, iată și fereastra aceea blestemată care îmi dezvelise goliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
orele mai repede astăzi, nu? Iar ea spune, da, astăzi s-a terminat semestrul, începe vacanța mare. Și pentru mine începe acum vacanța mare, spun eu veselă, mi-am dat demisia astăzi, și ea întrebă, serios, de ce, dar imediat spune speriată, din ce vom trăi, nu vom mai avea bani, iar eu zic, nu îți face griji, voi primi un ajutor de șomaj, iar după aceea voi găsi eu ceva, și ea întreabă, dar de ce, mami, iar eu oftez, ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pădure. Copacii foșneau și din depărtare s-a auzit un lătrat atât de slab de parcă venea din altă lume. În rest, tăcere deplină. Nici un sunet, nici o ființă în calea noastră. La un moment dat am zărit doar două păsărele roșii, speriate, țâșnind dinspre mijlocul pajiștii spre pădure. În timp ce ne plimbam, Naoko îmi vorbea despre fântâni. Memoria se comportă uneori foarte ciudat. Cât timp am fost pe pajiște, n-am acordat nici o importanță peisajului, sau mai bine zis nu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ciudate, dar așa s-au întâmplat ele de fapt. Ne beam cafeaua de după masă și vorbeam despre universitate, când am auzit sirenele mașinilor de pompieri. Se apropiau tot mai mult și mi se părea că numărul lor crește. Lumea fugea speriată și unii țipau chiar. Midori s-a dus într-o cameră cu vederea la stradă, a deschis fereastra și a privit în jos. Mi-a spus să aștept un pic și a dispărut, după care am auzit-o tropăind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dar eu nu-mi doresc doar atât, am zis. — Îți irosești viața din pricina mea. Nu irosesc nimic. Dar s-ar putea să nu-mi revin niciodată. Tot vrei să aștepți? Poți să aștepți zece ani, douăzeci de ani? — Ești prea speriată și sceptică, am zis. Prea multe gânduri întunecate și negre... și forța celor disp\ruți care acționează asupra ta... Trebuie să uiți totul, și dacă ai să uiți, sigur te faci bine. Dac-aș putea... spuse Naoko, dând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
revin mereu, mai mult sau mai puțin accentuat, dar la ea s-au agravat după plecarea ta. Acum, de exemplu, îi este greu chiar să poarte o conversație banală. Nu-și găsește cuvintele și din pricina aceasta este dezorientată - dezorientată și speriată. Apoi, „lucrurile“ pe care le aude sunt tot mai grave. Stăm zilnic de vorbă cu ea, eu și doctorul. Încercăm să înțelegem toți trei ce anume s-a întâmplat, unde este buba cea mare. Eu am fost de părere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Așa e. Da’ ai grijă să nu găurești carena. Cred c-ar fi timpu’ să-mi mai dai de băut. — Bine. Da’ una mică. I-am dat una destul de sănĂtoasă. Știam că acum n-o să se Îmbete; era mult prea speriat. Dar fiecare băutură avea să-l ajute un timp. După ce bău, Eddy spuse pe un ton vesel: Deci, ne-am apucat să ducem chinezi. Ei, la dracu’, mereu am zis că dac-aș ajunge lefter aș transporta gălbejiți. Atîta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spus, sau trag. Și au ieșit imediat. Da-ți zic, ar trebui să fii tare-al dracu’ să măcelărești niște gălbejiți din Ăștia, și pun pariu c-ai avea și destule probleme, ca să nu mai vorbim de toată mizeria. Ieșiseră speriați și n-aveau arme, da’ erau totuși doișpe. Mergeam cu spatele spre pupă, ținînd pușca În mînĂ, și le-am spus: — SĂriți În apă. Nu vă trece de cap. Nu se mișca nici unul. — Hai, săriți. Nici o mișcare. — Ai dracu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și albastru. Perechile se îmbrățișau. Noi ne-am sărutat și, când mi-a dat drumul din brațe, m-am uitat în ochii lui, curajoasă, și i-am spus: —Te iubesc. Nu a auzit nimeni. Patrick s-a uitat la mine speriat și șocat, apoi a spus, la fel de hotărât: —Și eu te iubesc. Inima îmi spărgea pieptul. Valuri de fericire îmi inundau tot corpul. Degetele îmi fremătau de bucurie, ca atinse de un curent electric. Patrick a adăugat foarte serios: Nu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unul dintre motivele pentru care se chinuie să poarte haine cât mai sobre și ochelari cu rame negre; știe că fără acestea s-ar prezenta ca un puști de doisprezece ani, cu o înălțime peste medie. Nu sunt furioasă! Sunt speriată! N-am vrut să spun asta. Sunt așa de surprinsă, că simt nevoia să mă așez. Mă privește mai înțelegător, după care se ridică și mă ia de umeri. —Știu, zice. Situația e înspăimântătoare, dar trebuie să te obișnuiești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în spațiu. Nu știu ce-i cu mine, încep eu, apoi mă opresc. De fapt, știu. Am vorbit pentru prima dată și mi-am dat seama de o mulțime de lucruri... Jake mă aprobă din nou. Probabil că ai fost speriată! Foarte speriată, îi zic recunoscătoare. Știu că sunt unele lucruri pe care ar trebui să le fac pentru a mă simți mai bine, dar la care am renunțat și grupul nostru îmi amintește neîncetat de ele, așa că sunt foarte dezorientată... Care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care mi-ar fi adus o puternică nostalgie... s-au estompat. Acum simt că mă inundă o ușurare aproape paralizantă. Mă cam temeam, în sinea mea, că nimeni n-o să mă mai atragă vreodată. Știu că sună ridicol, dar eram speriată la culme. Iar acum sunt - îmi verific starea, amintindu-mi cum arăta Jake în seara asta și înregistrând fiorul dureros de emoție care-mi taie în două stomacul - da, hotărât, sunt atrasă de un alt bărbat. Doamne, simt o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în încurcătură, că ea, blonda, era, din câte știau ei, iubita lui Finn. E foarte amețită toată situația. Vijay și Stewart au încetat cu totul să se mai laude cu partida lor în trei - după comentariile lui Finn sunt prea speriați ca nu cumva să pară homosexuali. Sunt supărată pe el că nu le-a lăsat această sursă de amuzament nevinovat. Dar, la drept vorbind, dacă nu ar fi fost homofobi în sinea lor, nu ar fi luat-o așa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
însă îi sunt atât de recunoscătoare, că nu mai pot de fapt să mă gândesc la altceva decât la potrivirea perfectă dintre mine și Finn. Îl îmbrățișez strâns, iar el mă mângâie, și soarele ne bate în cap; deși sunt speriată, deși ceea ce se întâmplă vine prea curând și prea repede, sunt mai fericită decât oricând. Finn nu este Jake. Acum îmi dau seama cât de agitată mă simțeam lângă Jake, neliniștită că nu mă ridic la înălțimea așteptărilor lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu atenție data de fabricație a cățelului. Viitorincul cu eticheta dezlipită este declarat nul. Nulă este și apartenența sa politică, ca și rudenia cu deputiciul de creastă”. LXII Am sunat-o pe Sabina de la un telefon public. Era groaznic de speriată. I-am spus că sunt bine, dar mi s-au întâmplat lucruri tare ciudate. După o oră ajung. Mă așteaptă în capul străzii Muzicuței. E însoțită de madam Zane, cu o broboadă peste gură, și de Zuza, mai serioasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă întorc, puiule. Am luat un tren rapid. Mai târziu, Maria Firidă avea să mă acuze că nu am „consumat” căsnicia. Eu însă apucasem s-o anunț pe Adelina să mă aștepte în gară la București. Era acolo, pe peron, speriată și radiind. Doruleț, nebunule, te-ai întors! Părinții mei s-au hotărât să ne ia un apartament în București. Pe drum mi-a zis că mă dădusem jos din tren cu ochii strălucitori și pieptul bombat - de parcă făcusem o faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bărbatului, neglijând fetița, pedepsind-o, certând-o pentru orice fleac, bătând-o. Îmi povestea că atunci când a bătut-o zdravăn că nu știu ce făcuse și a amenințat-o că o spune la tată-său ca s-o bată și el, fetița, speriată, a fugit de-acasă să meargă la niște rude din satul vecin, la vreo patru kilometri distanță. Pe drum, tot mergând, bătută, plânsă, nemâncată că n-apucase să ia prânzul,a obosit și s-a așezat pe marginea drumului să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu se întâmpla să fac acest drum cu Alexandru, poate nu-l mai întâlneam niciodată. El s-a recăsătorit după moartea mamei mele cu o altă femeie care este mama lui Alexandru. — Deci Alexandru este fratele tău vitreg, spune Zina speriată. Doamne ferește! Să nu știți până acum?! Cum de-ai ajuns la Ismail Ciurdaru? Teofana le povestește tot trecutul ei, lăsându-i perplecși. — Of! Of! Of! Teofana, fata noastră, câte-ai îndurat și tu! oftează Zina Stamate. — Dacă ai spune cuiva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]